49,935 matches
-
Alta e instituția care ține cu ghearele și dinții de informații pentru a le folosi în scopuri obscure. După straniul principiu îmbrățișat în comentariul său din 28 august 2003 — „teoretic, se poate greși” —, ar trebui să stăm la nesfârșit cu brațele încrucișate, să ne izolăm în creierii munților sau pe domoalele plaiuri ale Orăștiei, eventual chiar în spațiul sacru al Sarmizegetusei, unde amintirea strămoșilor ne apără de orice fel de alunecare în păcat. Dacă directorul „Evenimentului zilei” chiar are poftă să
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
ca să spună: “nu-i așa că ai venit pentru întîia oară?” Ei văd piesa a treia oară și vor să revină și mîine. Înțeleg că, pentru cei mici intrarea este gratuită. Mă mir că uneia din ele, cu ten măsliniu, cu brațele goale, în maiou de vară, nu îi este frig. Are dreptate dînsul, du-te acasă, mă aprobă prietena ei durdulie, care, cu fața lată și roză, venită în papuci și ciorapi plini de noroi, înfățișează tradiția neaoșe. Băiețașul, încă și
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
ca dinți din coajă de pepene ce-s; în loc să crească, plajele s-au îngustat, refuzînd degeaba grefa digurilor. Șantierul de la Mangalia a crescut la dimensiuni sud-coreene și culori suedeze; unele femei din sat lucrează acolo (una din ele, macaragiță, are brațul gros cît trunchiul unui bărbat și bea o oală de cacao cu lapte dimineața). Umbrarele de viță au rămas aceleași, dau umbră generoasă și nepăsătoare, praful ulițelor se ridică, implacabil și dobrogean, la fiecare pas mai apăsat. este moleculară, pierzîndu-și
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
cu aer sfielnic, îmi trimetea ocheade în înghesuiala transpirată a autobuzului 368 în timp ce îmi pipăia unul dintre buzunarele genții pe care o aveam pe umăr. Iar cînd mi-am coborît privirea, ca să nu fiu înțeles greșit, și i-am văzut brațul intrat pînă la cot în geanta mea, răscolind degeaba, m-am uitat din nou la ea. A început să rîdă, aproape neauzit, era un rîs numai pentru mine. Și-a retras mîna cu grație, ca după o mîngîiere, încît în loc să
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
să plece, jigniți, cînd, deodată, conducătorul caravanei noastre izbucni într-un uriaș hohot de rîs, căruia îi răspunse un alt hohot încă și mai sonor al celuilalt conducător de caravană. “Naiba să te ia, zise acesta din urmă înaintînd cu brațele deschise. Iar le-ai servit basmul tău cu caravana fantomă. Și s-au lăsat duși de nas! Peste tot, oamenii se ridicau, se îmbrățișau, își făceau invitații unii altora pentru a-și cere astfel iertare. Astă seară nu se vorbește
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
de buzunare, care mă iubea ca pe copilul ei, nu avea să-mi aducă din nou rahat moale și verde, pudrat cu zahăr și biscuiți puțin arși? Și tanti Coca, prostituata cuminte și timidă, n-avea să mă ia în brațe din nou, impregnîndu-mă cu parfumul ei, pe care l-aș recunoaște oricînd și oriunde? Și rondurile acelea de lalele care ardeau suprafiresc în soarele dimineții..." ( pp. 40-41) De cu totul altă factură sînt articolele publicistice propriu-zise ( cronici literare, considerații asupra
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
neîntrerupt. În sfîrșit vasul pleca, iar cele două maluri, ticsite de magazii, de clădiri cu schele și uzine, alunecară înapoi că două panglici lațe desfășurate pe îndelete. Lîngă cîrma stă nemișcat un tînăr pletos, ca de optsprezece ani, ținînd sub braț un album. Privea stăruitor, prin ceață, clopotnițele, marile clădiri ale căror nume nu le cunoștea; apoi, cu o ultimă privire, cuprinse insula Saint-Louis, La Cité, Notre-Dame; și curînd, Parisul stergindu-se din zare, tînărul suspina adînc. Domnul Frederic Moreau, proaspăt bacalaureat
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
de la Paris, de la Comedia Franceză, îmi povestește cel mai adesea tot George Banu. Savurez ideile regizorale ale lui Andrei din detaliile care pigmentează discursul lui Biță. Mă simt, în felul acesta, mai aproape de ei, de anvergura cu care își deschid brațele ca să cuprindă și apa și uscatul teatrului de pe această planetă. De pe pluta mea, le urez "LA MULȚI ANI!". Cînd veți citi aceste rînduri, va fi deja iulie. Și ziua lui Liviu Ciulei. Optzeci de ani. Acum zece ani am încercat
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
locul, încet, servitorului Zahar - lovitură dată de Sebastian Papaiani aici, o aparițe greu de uitat. Agafia îi pune masa lui Ilia Ilici, îi umflă pernele cu gesturi ample, îi face patul, îi țese ciorapii rupț, umblă în vîrful picioarelor, cu brațele albe dezgolite, cu sînii abia întrezărindu-se. Și nu cere niciodată nimic. Agafia este femeia din visul lui Oblomov cel tolănit pe divan. Nu Olga, poate mai superficială, mai capricioasă. Oblomov a visat femeia în primul rînd ca soțe. Și
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
nici furtună. Spectacolul lui Tocilescu ne poartă, de altfel, pe drumul dulce-amar, tulburător al sinuciderii lente a lui Oblomov. Sîntem martorii acestei sinucideri la vedere. Poate că și asta se cheamă "oblomovism". Lenea ca abandon, în cele din urmă, în brațele morți. De cîte ori, oare, nu ne-a bîntuit disperarea, tentața de a fugi, de a părăsi totul, de a pleca departe, oriunde, chiar și pe lumea cealaltă. Totul e pe muchie de cuțt în punerea în scenă de la Bulandra
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
Cristian Teodorescu Se lasă greu parlamentarul român pînă să-și întocmească așa-numita declarațe de interese. Dacă minte se poate trezi cu penalul pe cap, fiindcă nu știi niciodată cînd te lasă partidul din brațe. Așa că destui declaranzi fac pe proștii ori scriu sibilinic, alimentaț de speranța că o trece și minunea asta. Și n-ar fi de mirare dacă în Parlament vor apărea alte priorităț, încît să nu mai aibă timp aleșii de asemenea
Averi, interese, complicități by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13807_a_15132]
-
Octav Cosmâncă își vor avea pandantul în patetice mărturisiri ale unor deputați ai opoziției, pe care conștiința i-a obligat să treacă în rândurile Puterii. Tonicele întâlniri ale dlui Iliescu cu amnezicii celei de a treia vârste, sorcovindu-l din brațe reumatice le vor răspunde imagini ale dlui Corneliu Vadim Tudor, fugărit de dulăi înspumați, la curmătura străzii doctor Butoianu. Imaginile spitalelor în paragină și ale farmaciilor cu gratii și inscripția: „nu ținem medicamente", vor alterna cu mirifice peisaje smălțuite cu
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
în văzduh, ca un elefant căzut pe o rână, la cea din urmă bătrânețe. Îmi reamintise de o altă plută, din preajma lăculețului, încă mai falnică, de soiul celor ce pot fi înconjurate doar de o horă de oameni lungi în brațe, răsturnată și ea, dar mult mai departe de locul rădăcinilor, unde rămăsese o adâncă groapă. Era în amiaza zilei de 4 aprilie 1944, ar fi de povestit acea dimineață, amiaza mai cu seamă, petrecute acolo, de la poartă în fundul Grădinii și
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
n-a făcut nici un efort din a-și ascunde intențile barând accesul la istoria Securități, el devine garantul intangibilități unei instituți scoasă în afara legii , ultimele săptămâni au adus la paroxism încăpățânarea, deloc nevinovată, de a prelungi tabu-ul instituit asupra brațului înarmat al comunismului. Ieșirea cvasi-isterică a d-lui Timofte, care-a croncănit, asemeni corbului din poema lui Edgar Allan Poe, un "Niciodată" hotărât ca un ciocan pneumatic, cuprinde întreaga filozofie politică și morală a țării pesedizate. Netulburat de nimeni, lăsat
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
diferite sub raportul naturii și al vîrstei lor își răspund cu dezinvoltură. Sufletul copilului se vădește prea analitic, fiind precumpănitor spontan-sintetic: "prima dată muri pe șezlong la știrile de seară/ înainte de a trece pe HBO plopii/ băteau în geam cu brațe subțiri/ de care atîrnau frunze/ ca niște rufe sfîșiate de vînt spălate/ de ploaia măruntă de toamnă frunze/ încă verzi chiar dacă ușor/ îngălbenite pe margini parcă/ scriau ceva cu vîrful umed/ pe pereții scorojiți de la etajul trei/ mîine am să
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
lui interioară. Călătoriile nu există. Într-o zi, când lucram cu Luis Alcoriza și cu San José Purúa la un scenariu, coboram împreună cu primul spre fluviu cu o pușcă. Odată ajunși pe mal, îl apuc brusc pe Alcoriza de un braț și arăt pe celălalt mal o pasăre superbă pe o creangă. E un vultur Luis țntește și trage. Pasărea cade în bălării. Luis traversează fluviul, intră în apă până la umeri, dă la o parte crengile și descoperă o pasăre împăiată
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
oameni, obiceiuri, eresuri și pînă la îmbrăcăminte, amestec de etnografic pitoresc și de spirit cult, de culoare locală și de antichitate savantă. Ca și eroul lui Mérimée, inspiratorul multora, din nuvela Colomba, care umbla cu Horațiu în ediția Elzévir sub braț în căutare de bandiți corsicani, protagoniștii memorialelor sau jurnalelor de acest fel de la noi sînt intelectuali subțiri care dau ascultare, după moda veacului XIX, vocii poporului, culegîndu-i cîntecele sau observîndu-i viața și moravurile. Hogaș este și el un costumbrist, cu
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
incluzîndu-se și pe ei în categoria celor fără timp. {i ei, și eu știm că se joacă table non-stop în fața prăvăliei. Cu chiu, cu vai, reușesc să cumpăr bere rece de la cel mai serios chioșc. Mă întorc cu sticlele în brațe, le simt aburul pe piept și-mi dă fiori. Chipul pianistului mi s-a întipărit pe retină și abia mai văd pe unde calc. E trecut de ora unu din noapte. Pare pustiu în jurul meu? Doar o senzație. O viermuială
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
mai strîns prin cartier. Promițător. "Vă duceți la băieți?". De ce nu? Trec pe lîngă brutărie. Pe trepte, aproape la picioarele mele, un el și o ea fac amor. {i totuși, acolo, pe trepte, tandrețea nu este izgonită. Cu sticlele în brațe privesc cît de temătoare este mîna bărbatului și cît de cald îi mîngîie obrazul, brațele femeii de sub el, pe care n-o văd. Observ doar că bărbatul în pantaloni scurți i-a pus sub cap iubitei sacoșa lui cam goală
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
Pe trepte, aproape la picioarele mele, un el și o ea fac amor. {i totuși, acolo, pe trepte, tandrețea nu este izgonită. Cu sticlele în brațe privesc cît de temătoare este mîna bărbatului și cît de cald îi mîngîie obrazul, brațele femeii de sub el, pe care n-o văd. Observ doar că bărbatul în pantaloni scurți i-a pus sub cap iubitei sacoșa lui cam goală. Oricum, nu stă direct pe ciment. Îmi dau seama că sticlele nu-mi mai ard
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
în huiduielile sălii. Dacă voi nu mă iubiți, nici eu nu vă iubesc", strigă regizorul spre sală, la microfon, negru de tristețe... Acum, în 2003, pe scenă urcă Gerard Depardieu, actorul principal al filmului, cu acea Palme d’Or în brațe ("Mi-a dăruit-o Maurice, atunci ") și de mînă cu un puști de nici zece ani, fiul regizorului, căruia îi transmite premiul... Depardieu a vorbit despre cei doi prieteni, a încheiat, lumea aplaudă, dar el se întoarce din drum, ca să
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
supraviețuiască într-o lume care se descompune nu destul de încet, portrete remarcabile și scene fascinante: lecturile matinale din Scînteia, în toate fabricile patriei, strategiile lucrative ale funcționarilor de pe întregul lanț trofic al certificatelor de căsătorie, părăsirea casei cu pisica-n brațe într-un borcan de murături sau interogatoriile domnului Sipoș de la primărie, însărcinat să verifice autenticitatea mariajului cu italianul Giovanni. O figură constantă a jurnalului Soranei Gurian e Ana Pauker, subiect de glume sinistre, dar și al unui portret în linii
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
de formula folosită de Chateaubriand, definindu-le; e cazul a doi demnitari veniți în audiență la Ludovic XVIII, abia sosit din exil, la pagina 984 din tomul I. "Deodată, o ușă se deschide: intră în tăcere viciul sprijinindu-se de brațul crimei, M. de Talleyrand mergând sprijinit de M. Fouché" � cei doi avuseseră consistente state de serviciu sub Napoleon, ba chiar mai devreme, iar acum aveau să devină miniștri ai Restaurației). Vorbind despre venirea sa pe lume, la Saint-Malo, Chauteaubriand
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
noutățile progresului, să îmi găsesc o slujbă tihnită și foarte plăcută. Însă toate astea se preschimbaseră în disperare, iar blonda sulimenită îmi făcea viața imposibilă. Și dacă, așa cum sînt, cu ce am pe mine și fără cravată, cu haina pe braț și nasturele de la gît smuls, aș rămîne în seara asta?", mă întrebam insistent. M-am așezat la marginea paraginii năpădite de bălării și mi-am scos cravata ca și cum ar fi fost o liană încolăcită strîns. "O arunc sau o păstrez
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
întrebat-o în șoaptă pe Matata. N-a avut timp să-mi răspundă sau poate nici nu mă auzise, căci ușa se deschidea și o doamnă cu părul alb, cu ochi mari albaștri din care șiroiau lacrimile se arunca în brațele ei, cu mici țipete bucuroase de fetiță. Îmbrățișate, cele două doamne râdeau și plângeau în același timp. Rămăsesem pe prag, în urma lor. De acolo am zărit în penumbra holului, coborând treptele unei scări interioare de lemn, o fată îmbrăcată ca
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]