356 matches
-
confrunta atunci când vor veni Gardienii. Multă carne de tun, băieți, răsună vocea lui Sergiu în întunericul camerei. Intrase pe nesimțite și aproape că le dădu un atac de cord celorlalți, care fură luați pe nepregătite. S-a început să se braveze. Ce am face dacă ar veni Gardienii? I-am lua de gât și i-am târî prin colbul străzilor și otrava apelor din pârâurile orașului. Și tot așa mai departe. Velail? se auzi la un moment dat o voce pițigăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am amânat, am întreținut o atmosferă falsă, și toate s-au adăugat la nemulțumirile pe care le avusese Ioana din pricina mea. Femeile nu se tem să facă nici o imprudență ca să știe toată lumea, sunt în stare să mărturisească oricui amorul, să braveze pe oricine de e nevoie, în timp ce bărbatul - nu mă refer la secături - păstrează discreție, nu ca să nu o compromită pe iubită, cât din timiditate, din oboseala de a da explicații tuturor, poate din ezitarea de a anunța o hotărâre definitivă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Înălțimea unei pisici șezând În fund. Dar Ippolit, cel puțin pentru moment, părea să ignore astfel de amănunte. Privind În jos, el Încerca să aducă animalul cât mai aproape de bocancii săi. Deși amorțit de mahmureală și de dorința de-a brava cu orice preț, instinctul de autoconservare nu dispăruse complet. În nebunia lui de-a Împinge lucrurile dincolo de limita absurdului, Subotin era totuși destul de prudent, urmărind cu atenție fiecare mișcare a „gheișei“...„Hai, hai, curaj“, o Îndemnă el. Șobolănița lunecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
porții, ne despărțirăm îmbrățișându-ne. Când intră din sufragerie în camera de bibliotecă, rămase puțin în prag, privi cărțile înșirate pe rafturile de pe peretele din față cu sentimentul inutilității. „Prietenii mei de-o viață”, rosti. Apoi se întinse pe canapea. Bravase, dar nu avu curajul să și-o spună, i se părea o dovadă de slăbiciune. Rămăsese totuși ceva care nu înțelegea; pentru că era singur se întreba de ce anume fusese înlăturat, socotea măsura ca un abuz. „Trebuie instaurată teama. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să-l despice încât să poată face niște lopeți din lemn... După o muncă cu schimbul făcută cu un camarad au facut vreo patru lopeți... Când au reușit să scoată tunul dintre nămeți, s-a auzit glasul comandantului de tun: „Brava, băieții tatii! Brava! Știam eu că am lângă mine niște flăcăi unu’ și unu’”... În timp ce rememora acea întâmplare, și-a amintit că în sanie are o toporișcă de care - la drum - nu se despărțea nici odată. „Am să cioplesc o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
încât să poată face niște lopeți din lemn... După o muncă cu schimbul făcută cu un camarad au facut vreo patru lopeți... Când au reușit să scoată tunul dintre nămeți, s-a auzit glasul comandantului de tun: „Brava, băieții tatii! Brava! Știam eu că am lângă mine niște flăcăi unu’ și unu’”... În timp ce rememora acea întâmplare, și-a amintit că în sanie are o toporișcă de care - la drum - nu se despărțea nici odată. „Am să cioplesc o lopată dintr-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dat cu ochii de frumusețea de boi înjugați la tun și de mine, stând țanțoș cu biciușca în mână, s-a oprit și, încrucișându-și brațele - a admirație - a început să râdă. Printre hohotele de râs a reușit să îngaime: ― Brava, căprariule! Ai lăsat plugul în brazdă și ai agățat tânjala de tun. Numai că cu aista n-ai să poți semăna decât... moarte. Se vedea cât, colo că era om de la coarnele plugului. ― Țăran-țăran, dar plin de glagorie! ― Apoi, printre
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răul din născare leac n-are. ― Și ce crezi tu că ar fi de făcut? ― Întreabă-mă, să te-ntreb. Ce pot să mai fac acuma, după atâția ani? Ce ar zice lumea săăă... ― N-ar spune nimic. Ar zice: „Brava! Uite că până la urmă i-o venit omului mintea la cap!” Și gata... Ușor de zis, măi Dumitre... Ușor... Numai să nu fii în locul meu... Dumitru a rămas puțin pe gânduri și apoi a redeschis vorba: ― Să știi, Todiriță omule
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
erau extrem de diferite, atât ca mediu, cât și ca experiență. Genba putea fi considerat doar un băiețandru care nu cunoștea câtuși de puțin adevăratele greutăți ale vieții. Din acest motiv, era cunoscut ca fiind arogant, precum și că îi plăcea să braveze. Și părea să fie un om care nu era prudent într-un loc mai periculos decât orice câmp de luptă - încăperea unde erau adunați toți marii conducători ai momentului. — Dar, Hideyoshi, există un singur lucru pe care nu-l suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din greu să nu izbucnească în hohote de râs, deși, în situația în care se aflau, numai de așa ceva nu îi ardea. Gardianul luase postura celui care nemaiavând altă ieșire, acceptă cu un fel de resemnare stoică, în același timp bravând gratuit, un rol mai mare decât posibilitățile sale, pe care soarta i-l rezervase. - Cred totuși, că nu este o situație atât de imposibilă pe cât pare la prima vedere, se auzi o voce nouă. Surpriza intervenției lui Angir, care intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
grijă. Punând mâna pe ulcică, bătrânul o adulmecă cu aduceri aminte. Apoi gustă și, zâmbind, îmi face semn să-l urmez...Am gustat din licoare...Cu privirea agățată de ușiță, călugărul dă din cap și zâmbește, ca și cum ar fi spus „Brava, mânzule! Așa îmi placi!”... În toată gura s-a răspândit un val ațâțător care a coborât apoi pe gâtlej și în câteva clipe prin tot trupul alergau deja centauri focoși...Bătrânul așază ulcica pe masă și mă întreabă din priviri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o fi văzut vreodată plângând pe vremea când erau la leagăn și nici când îl îngropase pe bărbatu-său. Răgușeala aia dând vorbelor ei o rezonanță lugubră, îl îndemna să și-o închipuie plângând în taină. Se ferea și, totodată, brava: — Și până la urmă nu-mi pasă, înțelegi? Am casa mea, sunt pe picioarele mele, nu-mi dă nimeni să mănânc, nu atârn... Lui Rafael îi era limpede aluzia: el n-avea casa lui și, pasămite, ar fi atârnat la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea la Brașov și fă o ședință cu ea și cu mă-sa, eventual și cu taică-său, și nici nu s-ar pune problema că părinții ei n-ar învăța-o de bine când te-ar vedea așa băiat brava, ca să-i spună să se întoarcă la tine, că fraieră ar fi să dea cu piciorul la așa bărbat.... Problema e că Milică n-ar avea unde să se ducă la Brașov, că nu știe nici un fel de adresă. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lor. Acum însă plâng în hohote, e o formă de descărcare ciudată și dureroasă. Așa simt că durerea mea e mai mare decât a oricui, eu sunt cea care suferă. Acum nu mai e nevoie să mă prefac și să bravez. Încă mai suspin când ajung în parc. Vreau să hohotesc și să țip ca și cum lacrimile ar fi sânge, ca și cum n-aș plânge, ci mi-aș revărsa pur și simplu durerea. Când sunt singură o fac în felul ăsta. Nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
castraveciori verzi muiați în miere de albine și apă minerală. După ce am mai prins la inimă, am ridicat tabăra și am străbătut în sens invers coridorul. Expediția se încheie cu încă un tur al mesei din sufragerie. Bolnavul șuieră extaziat: brava nepoate! să trăiești și să-ți dea Dumnezeu succes! Când familia află despre aventură, se adunară cu mic cu mare pentru un consiliu-ciolhan ad hoc. Multe sticle de cabernet fură scurtate de gât la conclavul cu pricina. La început participă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
degete încârligate la inimă, își strâmbă odios bărbia și buzele vinete și se prăvălește iască, la podea! Luptându-se încrâncenați cu Pizdeluș, motanii se bulucesc peste prag și se rostogolesc, odată cu potaia, jos, în curte. Unde continuă să se tăvălească! Brava, mamaie, brava! Păcat că te duseși și tu! o fericește Fratele. Cronica morților săraci, episodul doi... Băi, îl mâniem pe Dumnezeu, dacă o abandonăm pe dușumea, ca pe-o cârpă, zice milostiv Apostatul. Ajutați-mă și voi să-i dăm
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la inimă, își strâmbă odios bărbia și buzele vinete și se prăvălește iască, la podea! Luptându-se încrâncenați cu Pizdeluș, motanii se bulucesc peste prag și se rostogolesc, odată cu potaia, jos, în curte. Unde continuă să se tăvălească! Brava, mamaie, brava! Păcat că te duseși și tu! o fericește Fratele. Cronica morților săraci, episodul doi... Băi, îl mâniem pe Dumnezeu, dacă o abandonăm pe dușumea, ca pe-o cârpă, zice milostiv Apostatul. Ajutați-mă și voi să-i dăm onoru' și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai atentă cu tine. Cred că ai pentru ce și pentru cine, a adăugat Mihai, să faci efortul de a te lăsă de droguri, acum când încă nu e prea târziu. -Dar ce, sunt eu mama lor? a răspuns ea, bravând, însă se simțea în glasul ei durerea și regretul. Direct, ca întotdeauna, Sergiu a spus: -Tu nu trebuie să urmezi exemplul părinților tăi. Poate lângă ei nu a fost cine trebuia, la vreme potrivită. Chiar exemplul lor este pentru tine
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
mult curaj. Își aminti și de indianul de la Băi, pe care nu-l mai revăzuse. Seara îi povestise lui Brian întreaga poveste, dar pe un ton glumeț, râzând și apoi izbucnind brusc în lacrimi. Brian avu impresia că încerca să braveze și să facă haz de o experiență cumplită. (Și, într-un fel, fusese o experiență cumplită, un supliciu de neputință și de milă zadarnică.) Îi spuse că ar fi trebuit să telefoneze la poliție, dar că acum nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ajuns deci, fără a fi fanfaron, să continui cu îndrăzneală. Orice idee autentică presupune curaj și necesită o atitudine fermă și decisă. În fața excomunicării care îl lovea, Spinoza nu înțelegea să răspundă cu proteste vane: rixas prorsus horreo, ci a bravat cu serenitate edictele inchizitoriale și ideile dogmatice 59. În acest sens trebuie să continuăm. Să continuăm să ironizăm doxa intelectuală, această jumătate de măsură a teoriei. Să rezistăm la ordine. Să refuzăm supunerea față de gândirea corectă intelectuală. În acest domeniu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
iarmaroc săptămâni în șir până am găsit unul să fie la fel cu cel care a ars în pănușiță. 121 Iaca că ai recunoscut că ai ascuns calul la recheziție! Nici n-am spus că nu l-am ascuns - a bravat Toaibă, fără să-și dea seama că intră într-un joc periculos... Bineee! Ia să vedem noi câte bube ai în cap? Deci: ai vorbit în contra noii orânduiri, nu ai fost la votare, ai ponegrit colhozurile din marea Uniune, n-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să afle din jurnal dacă a renunțat sau nu la ideea lui nebunească și ce intenții avea. Iritat, a început să scrie în jurnal mai mult decât avea de gând să facă. Și-a compus o psihologie de ins care bravează totul, care iese în stradă și strigă, în sfârșit tot ce i-a trecut prin minte, ca s-o sperie și s-o pedepsească, fără să se gândească la urmări. Scria și lucruri de genul acesta: "Știu cât vor suferi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pentru că nu pleca, am adăugat: Cui vrei să telefonezi? ― Unor prieteni, bâigui ea încurcată, neștiind ce să răspundă. ― Și ce le spui? am insistat. În situația aceea de perplexitate, negăsind altă soluție pentru a ieși din încurcătură, se hotărî să braveze. ― Că nu pot veni deocamdată, zise ea. Să nu mă aștepte. Mai stau încă în vacanță câteva zile. Până vine trenul. ― Și te vor crede? ― Mi s-a mai întîmplat, continuă ea pe același ton de bravadă. Odată, când am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Se tăiau numai copacii bătrâni sau strâmbi, care oricum nu mai aveau mult de trăit. Seara, când flăcăul a oprit în fața porții căruța doldora cu lemne bune pentru foc, tatăl a ieșit în întâmpinare, fudul nevoie mare de isprava feciorului: - Brava ție, dragul tatii! Brava! Ai făcut o treabă tare bună, de om priceput. Nici eu nu o făceam așa. Ai văzut tu că nevoia ți-o sărit în ajutor? - Care nevoie, tataie hăi, că am strigat-o până ce am răgușit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
bătrâni sau strâmbi, care oricum nu mai aveau mult de trăit. Seara, când flăcăul a oprit în fața porții căruța doldora cu lemne bune pentru foc, tatăl a ieșit în întâmpinare, fudul nevoie mare de isprava feciorului: - Brava ție, dragul tatii! Brava! Ai făcut o treabă tare bună, de om priceput. Nici eu nu o făceam așa. Ai văzut tu că nevoia ți-o sărit în ajutor? - Care nevoie, tataie hăi, că am strigat-o până ce am răgușit, da’ nevoia asta a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]