518 matches
-
în consecință. b) Conduitele de asigurare constau în căutarea prezenței unui personaj familial, animal sau obiect, care să-i permită să se asigure în cazul unei situații fobogene. c) Conduitele de fugă, cu hiperactivitate, ca adoptare a unei atitudini de bravură sau de sfidare a situației traumatizante. 5) Nevroza obsesivă Nevroza obsesivă se definește prin prezența simptomelor obsesionale sau compulsive adesea multiple și cu tendință extensivă, constituind o piedică în viața relațională și adaptarea socio-profesională a bolnavului, survenind de regulă la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
afișul, cum ar fi urgența reformei agrare și electorale. E, chiar dacă nu recunoaște, o fire pătimașă. Se aprinde repede și devine patetic sau se îndârjește, proferând vorbe tari. Evocând „scene din război”, descrie, în maniera lui agitată, impresionante fapte de bravură, dar, cum un oarecare umor nu-i lipsește, și unele întâmplări hazlii. De altfel, o rubrică a sa din „Evenimentul”, intitulată „De toate”, urmărea „să descrețească frunțile”. Nutrind aversiune pentru puterea instalată în Rusia, el relatează cu nerv și cu
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
Vâlcea și iarăși la Craiova (1905-1914). Urmează Facultatea de Drept a Universității din București (1914-1916), dar mobilizat, face instrucție trei luni la o școală de ofițeri din Botoșani. Ia parte la luptele de la Mărășești și Muscel, primind o decorație pentru bravură. Debutează la „Luceafărul” (februarie 1919) cu schița Linia întâi, urmată de câteva crochiuri satirice, neincluse în volumele ulterioare, și colaborează la „Sburătorul”, „Viața românească”, „Hiena”. Se reînscrie la Facultatea de Drept, prezentându-se la examene în 1920. Gazetăria îl atrage
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
apropie de pradă, își îndemnau din cînd în cînd vîslașii de la pupa, cu strigătele: „Uite-o cum zboară! Ura, pentru briza stîrnită de babalîci! Jos cu neamțul! Să i-o luăm înainte!“ Dar Derick avea un asemenea avans, încît, în ciuda bravurii lor, tot el ar fi cîștigat întrecerea, dacă - semn al justiției imanente - vîslașul său din mijloc n-ar fi făcut o mișcare greșită. în timp ce neîndemînaticul vîslaș se căznea să-și elibereze rama, ambarcațiunea lui Derick fu cît pe ce să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deținea căpitanul Fecioru, pentru că el era mereu În fruntea unor astfel de acțiuni. Toți ceilalți membri nu erau decât niște subalterni, cu ranguri de subofițeri ș...ț. Au fost bătuți așa vreo 30-40 de deținuți. După ce s-a terminat această bravură Îndeplinită de căpitanul Fecioru, l-am văzut și eu pe căpitan cum a ieșit de obosit, transpirat, din baraca În care a Înființat instanța”. Peste numai 3 ani, În 1963, este din nou retrogradat din funcție pentru aceleași motive ca
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
am luat în mână o cheie și o bucată/ de șmirghel/ și uitând de mine/ am început s-o curăț.” Versurile acestea fac parte din volumul Greutatea cernelii pe hârtie (1984), debutul editorial individual. Următoarele cărți - Literatură, viață (1989), Dragoste & bravură (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din Arad) și Cântecel(e) (1998; Premiul ASPRO) - beneficiază, firește, de libertatea deplină de expresie de după 1989, dar, ciudat, oboseala existențială, puseurile ricanante și sentimentul tot mai acut al „târziului de sine” încercănează poezia fostului insurgent
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
prin Petre Stoica și Ion Stratan, prin Dorin Tudoran și Alexandru Mușina, prin Florin Iaru, Mircea Cărtărescu, Caius Dobrescu ș.a. SCRIERI: Cinci (în colaborare), pref. Nicolae Manolescu, București, 1982; Greutatea cernelii pe hârtie, București, 1984; Literatură, viață, București, 1989; Dragoste & bravură, Arad, 1995; Cântecel(e), Pitești, 1998; Poeți optzeciști (și nu numai) în anii ’90, Pitești, 2000. Repere bibliografice: Eugen Simion, Sfidarea retoricii, retorica sfidării, RL, 1982, 42; N. Steinhardt, Vârsta poeților, O, 1983, 6; Al. Călinescu, Desene pe hârtie, CRC
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
Eugen Simion, Trei poeți, RL, 1989, 43; Lucian Alexiu, Poezia în haine de lucru, O, 1990, 15; Al. Cistelecan, Cavalerism și lehamite, „Cuvântul”, 1995, 7; Caius Dobrescu, Cum se redactează o scrisoare deschisă, VTRA, 1995, 1; Ioana Pârvulescu, Dragoste nouă, bravură veche, RL, 1995, 29; Alex. Ștefănescu, Romulus Bucur, „Cântecel(e)”, fast food poems, RL, 1998, 47; Cărtărescu, Postmodernismul, 394-395; Cistelecan, Top ten, 27-29, 132-134; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 85-88; Grigurcu, Poezie, I, 151-154; Manolescu, Lista, I., 390-391; Pop
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
soluție, la adevăr. Este pe drumul cel bun, iar visul are funcția de anticipare a realității. Cavaler, cavalerist În simbolistică există o diferență foarte clară între cavaler și cavalerist. Cavalerul încarnează prin excelență eroul dotat cu toate calitățile cerute: curaj, bravură, onoare, demnitate, respect, în timp ce cavaleristul manifestă atitudinea lejeră și disprețuitoare, mai ales în raport cu femeia (un comportament «de cavalerist»). Pe cât exprimă cavalerul romantismul, pe atât cavaleristul evocă mojicia. În orice caz, simbolistica este strâns legată de cea a calului (vezi acest
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pântec au același simbolism. Unele prezintă totuși o încărcătură simbolică mai mare decât altele: - stomacul este asociat cu ideile de foame și de dorință, dar și de mirare («ni se strânge stomacul» într-o situație neașteptată, la un act de bravură sau din cauza unui comportament neobișnuit); - ficatul este sediul emoțiilor, mai ales al furiei și al angoasei; - rinichii exprimă căutarea purificării; - intestinele sunt legate de excremente (vezi acest cuvânt) și de expulzarea materiilor murdare și poluante; sunt de asemenea asociate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
aceasta se va produce, ci eliminarea lui prin scoaterea din luptă, pentru a-l face să accepte, să recunoască faptul că a fost Învins. Eroismul este dăruire de sine și sacrificiu, un act moral prin care violența este sublimată În bravură. Eroul este simbolul viril, care se opune imaginii lașului. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre evitare și eroism? Sunt antagonice? Nu. Ele sunt complementare. Evitarea este atitudinea morală a Înțeleptului, pe când eroismul este atitudinea virilă a luptătorului pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
clișeul este abandonat și se ivesc versuri ceva mai energice, cu o anume inventivitate imagistică. În Țara, unde tutelar este spiritul lui V. Alecsandri din Ostașii noștri, C.-P. narează epigonic, banal, episoade ale Războiului pentru Independență, făcând declamator apologia bravurii și a iubirii de țară. O „istorie critică”, Războiul neatârnărei (1913), relatând „asaltul și luarea Griviței”, și paginile autobiografice intitulate Amintiri din viața-mi, publicate postum în două volume (1944, 1999), au un interes mai mult documentar și psihologic decât
CANDIANO-POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286062_a_287391]
-
bine, ceva aș fi făcut, a stăruit doamna. Le-aș fi spus eu ceva. Crede-mă! Ei, drăcia dracului! Vorbea cu un aplomb crescând, de parcă ar fi gândit că noi ceilalți, îmboldiți de soțul ei, am putea descoperi nota de bravură - de vitejie - din elanul ei justițiar, oricât de juvenil și de nepractic ar fi fost acesta. — Nu știu ce anume le-aș fi spus. Probabil că aș fi bâiguit ceva idiot. Dar, fir-ar să fie! Zău așa! Nu suport să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Anglo-Americană la 6 Iunie 1944 În Normandiași Provence la 15 August, două luni mai târziu...! Acești patrioți și oameni politici au fost: Iuliu Maniu (1873-1953), Dinu Brătianu (1866-1950) , Titel Petrescu (1888-1957) și Lucrețiu Pătrășcanu (19oo-1954), ce datorită acestui act de bravură, a salvat România de un eminent dezastru și...Întreaga populație a planetei de la o moarte dincolo de orice imaginație omenească și, unde armata română a vut o contribuție majoră, fugărind nemții din Ungaria și pătruzând adânc În Cehoslovacia. Concluzia; Nu am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fi lucid. Pentru a nu contracta cine știe ce microb periculos, dimineața la intrarea În camera Nr.10 Îmi spălam bine mâinile cu urina mea: singurul robinet În care picura ceva apă, dacă reușeai să ajungi la el, era un act de bravură. Platforma cu cadavre era permanent plină, tot ce căram noaptea, atunci când venam din nou la lucru o găseam la fel, o dovadă În plus: la Închisoarea Văcărești, oamenii erau omorâți În bătaie ori flămânzire fără a fi judecați...! După socotelile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
facilitat ca bomba atomică să nu intre În posesia hitleriștilor...! Războiul fost câștigat cu suficiente pierderi de vieți omenești dar și cu armamentul american ce s-a revărsat precum o ploaie torențială În capul hitleriștilor Însă România, prin actul de bravură a salvat dela un prăpăd nuclear vitejii soldați angloamericani și ruși dar și, Întreaga populație a planetei ce nu era născută aparținând rasei și ideologiei naziste și, care urma să fie dispărută de pe suprafața planetei, conform teoriei preluate de ideologii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
câtă violență răbufnea prin New York? Cum se va termina? Probabil că prost. Toate replicile dintre doi îndrăgostiți erau răstălmăcite și mârâite prin alte o sută, pline de obscenități și amenințări. Am dat în femei. Da, știu, știu: nu e o bravură. Și totuși, într-un fel, e greu s-o faci. Ai făcut-o vreodată? Fetelor, doamnelor, ați încasat-o vreodată? E greu. E vorba de un adevărat pas, mai cu seamă prima dată. După acest început, totuși, lucrurile devin tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Apoi au început să se deplaseze spre Peking. Generalul Seng-ko-lin-chin, comandantul forțelor armate imperiale, i-a trimis vorbă împăratului că este pregătit să moară - cu alte cuvinte, toate speranțele de apărare ale capitalei se risipeau. Alte rapoarte descriau acte de bravură și patriotism care îmi umpleau inima de tristețe. Modalitatea demodată a Chinei de a purta războaie devenise un impediment - nimic altceva decât bariere din țepușe de bambus apărau forturile noastre și complexul lor de tranșee și valuri de pământ. Soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a artei. Cărțile, în mod fizic, se distrug. Bibliotecile pot fi luate de vâltori. Dar în acele clipe, în conștiința oamenilor, opera de artă își arată consecințele fără greș: ea a cultivat în oameni curajul, spiritul de sacrificiu, solidaritatea, abnegația, bravura, eroismul și înfruntarea bărbătească a morții. Există totuși o artă care s-ar putea simți umilită în astfel de împrejurări? Este oare adevărat că muzele trebuie să tacă? Pentru a răspunde la această întrebare e cazul să ne imaginăm următorul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vii cu ei până aici și să-i duci Înapoi!”. Am pus pariu pe cinci lei și dus am fost. Am pândit ca un tâlhar, am smuls din cârlige izmenele bunicii și m-am dus să-mi Încasez răsplata pentru bravură. În timp ce-mi număram cele cinci monezi de-un leu, Onel, ca-n joacă, mi-a smuls gogoșarii din mână și a Început, ajutat de frate-său, să se joace cu mine de-a măgaru-ntre oi. Nu știu cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iubește deloc centralista. Și asta de pe vremea când eram copil Încă! Coana Marița, telefonista, a crezut și mai crede și acuma că eu eram cel care Îi vorbea măscări la telefon. Eu eram, Însă, prea tolomac pentru asemenea fapte de bravură. Asta era una dintre distracțiile favorite ale unui prieten al meu, Ion, zis Vieru din pricina avânturilor sale adolescentin-zoofile. De câte ori venea pe la mine și ai mei nu erau acasă, prima grijă era să se repeadă la telefonoiul străvechi din ebonită, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ieyasu își dăduseră seama, încă de la început, că situația avea să ajungă în actualul impas și fiecare știa, prin propria sa circumspecție, că inamicul nu era un om care să poată fi doborât prin vreun truc ieftin sau paradă de bravură. Dar vai de soldatul cutezător și feroce pe care nu-l mână înainte decât mândria de războinic! Arzând doar în focul propriei voințe și nimic mai mult, acesta nu-și cunoaște nici inamicul, nici capacitățile. Cu scaunul de campanie instalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
picior de egalitate drama dispariției Aurorei, trecând prin aceleași suferințe și speranțe, aceleași nădejdi încrâncenate, aceleași neliniști fără sfârșit. Rory fusese una din cele mai drăgălașe și mai atrăgătoare fetițe pe care le văzusem vreodată: un vârtej de tupeu și bravură, un copil atoateștiutor, un motor inepuizabil de spontaneitate și năstrușnicie. Încă de când avea doi sau trei ani, Edith și cu mine îi spuseserăm întotdeauna Zâmbăreața și crescuse în familia Wood pe post de măscărici, un clovn din ce în ce mai poznaș și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ca revoluționară matură și soție a lui Mao. Ea își crede reprezentația ca fiind fără cusur. Cu toate astea, câțiva oameni din mulțime pun sub semnul întrebării perioada peste care ea a sărit. Se cere un martor, care să dovedească bravura ei în închisoare. Brusc, ea intră în panică și începe să fie defensivă. Replicile îi devin încurcate, iar cuvintele fără legătură. Ce sens are? Trebuie să aduc un martor! De ce? Vreți să spuneți că inventez? Cum să fac asta? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cîțiva - mai exact spus, s-au „produs” ei singuri, căci societatea nu i-a sprijinit în nici un chip, iar cei mai buni prieteni i-au trădat. Aceste gesturi nobile, fără doar și poate, s-au stins astfel și ele între bravură și bravadă, nereușind să coaguleze nici o „mișcare de rezistență anti-comunistă”. După cum nici ceilalți eroi adevărați ai luptelor de ariergardă din munți nu au reușit, de fapt, să reprezinte ceea ce astăzi mulți numesc cu prea multă ușurință „Mișcarea națională de rezistență
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]