1,967 matches
-
frică, Risoprint, Cluj Napoca, 2007 - asemenea unor oameni. Efectul este în cele mai multe cazuri hilar. „O stea - povestește Ștefan Aurel Drăgan - îmi tot făcea cu ochiul un semn nedeslușit, / dar nu-ndrăznea să mă subjuge / ...de la o vreme stă tolănită/ pe proaspăta brazdă a timpului...“ „Zăpada se va repezi spre aer / unde nu va fi aplaudată, / doar reumele și nasul roșu / dacă ar interveni...“ „Secera din cer își pierde vremea / râzând ca o nebună și aruncând cu ger.“ „Lângă uliță gângure nepătrunsul / câștigând
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prin sat. Nu mai avea aproape nimic pe bătătură; vânduse boii, carul, căruța, plugul, grapa, rarița, chiar și pe Stela. Rămăsese numai cu oile, pe care chiar le înmulțise, o vacă, Trifu, mânzul Stelei, și trăsura. Nu-și păstrase nici o brazdă de pământ arabil, doar un pogon de vie și opt pogoane de livadă cu meri, peri și pruni tineri, abia dați în rod.“ De asemenea, consemnează cu o răbdare inepuizabilă (care pune la grea încercare răbdarea cititorului) tot felul de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
existenței: „Sufletul poate, lesne, a ieși din om / Și spiona Nemarginea Tăriei, / Cum se decorpora Napoleon, / Taman, la fix, în miezul bătăliei. // Somele, toate-s un «morman de GAZDE» / De spirite ce-adesea-și schimbă soma / deși e-același chip brăzdat de brazde / Alt spirit te privește din aceeași somă!»“ (Suflete și întrupări) Iar altele sunt pur și simplu ininteligibile și nu pot fi clasificate: „Atunci când ansamblurile suflet-om vor putea accesa liber / la memoria tuturor rădăcinilor de suflet cu suporți decedați / se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vorba dulce care mult aduce". Noi românii ne-am luat repede după ei și chiar și fosta miliție a vechiului regim a adoptat această filozofie și a renunțat să mai tăbăcească pielea cîte unui recalcitrant mai greu de adus la brazdă. Pînă și americanii au renunțat, la ei în țară, la clasicele metode care smulgeau cu ușurință declarații. Au încercat să-și facă de cap prin alte țări, dar au dat-o în bară. Aparatele de tortură medievale nu mai sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu vede, și-a ascuns ochii în palme. Plângea. Bărbia căzută topor deasupra unui braț de vreascuri putrede; ochii descompuși în orbite cenușă cu ceva urme de cer rânced pe fundul fântânilor; fruntea despicată a secetă Carul Mare a tras brazdă adâncă până și-a rupt spițele într-un gând; obrajii scrijeliți de vânt piatra de moară macină bobul de grâu în intenția plugarului, piatra de om ține evidența desfrunzirilor în grădina lui Dumnezeu; buzele înțelenite în nerostire maci roșii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să descrețească măști de duminică: Ochii închiși, dragilor, ochii închiși... Pentru voi, soarele se exfoliază din fotografii, pentru mine, lumina este o prostituată ieftină. Desfă-ți pântecele, mamă! Toamna bobul de grâu blestemă spicul, nu rădăcinile. Bobul de grâu, sub brazdă, a încolțit cruce, a crescut cruce și s-a copt cruce. Rădăcinile bobului de grâu, dacă nu cresc în cer, niciodată nu vor domoli foamea, cum nici apa izvorului nu este apă și nu este sete de apă, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
degetele câte trei, câte două, în podul palmei și, cu ambele mâini, însemnează-te! Doar așa se va uni cerul și pământul în două jumătăți de sicriu. Întinde mâna!" striga îngerul. Era încă util. Avea picioare puternice. Plug cu douăsprezece brazde înțelenită lume! Se poate spune și așa: ciudat om era Petru; ura viața, deși îi scurma pământurile cu unghiile precum o cârtiță; ura lumea, în timp ce, ca Diogene, umbla cu felinarul legat de gât prin cetate în miez de zi; ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ura lumea, în timp ce, ca Diogene, umbla cu felinarul legat de gât prin cetate în miez de zi; ura pe Dumnezeu, dar era într-un continuu dialog cu amintirea ștearsă din icoană. Viața, o căutare și o fugă din sine. Timpul, brazdă trasă de-a lungul și de-a latul frunții, în adâncimea frunții; timpul, o chestie lichidă ce aluneca printre degete, ce se evapora de pe epiderma sufletului precum un strat de rouă gelatinoasă, ce se scutura polen de pe gene dimineața; timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
copacii numără anii în semnele buturugilor. Aici, acolo, dincolo, ce mai contează? Coboară, Petre, coboară, setea ei, setea ta... plouă din streașină. 12. Două destine legate de copitele cailor. Caii sălbatici stârnesc furtunile, tulbură somnul, încețoșează diminețile. Vise strivite prin brazdele cerului, prin câmpii înțelenite de ne-rodire, prin conștiințe mlăștinoase, frică, minciună, egoism, lașitate și nici o trestie pe care să te ridici mai sus de tâmplă, să te ștergi la ochi cu un smoc de lumină, să sapi fântână adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până la creștet și mai adânc ar trebui să mă îngrop în fața ta, pentru că nu știu unde să te mai caut, pentru că nu mai cred în tine. Dumnezeule, ai rămas în urma mea cu cel puțin 10 de ani. Poate m-ai abandonat printre brazde, printre amăgiri. Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerului." Pe cine amăgești, Stăpâne, cu ipotetica verdeață? Bunicul avea titlul de proprietate semnat de tine. Bunica, mătușa Ileana, moș Gheorghe... au plecat bătrânii satului spre nicăieri. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
moară, crâșmă i-au deschis mintea. Era respectat, nu oricui îi era îngăduit să bea un coniac Milcov cu tovarășul secretar, să lese în fiecare săptămână o bătrână, avans, sub tejghea pentru tovarășul șef de post, să pună coasa în brazdă și să umple coșul căruței cu lucernă, dedesubt popușoi în lapte, sfeclă, răsărită din lanul gospodăriei de partid. A dus-o bine poștașul vreo douăzeci de ani. A alergat cot la cot cu viața, a mers la pas cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
după bunul plac cimitirul. Trenul alerga printre morminte împodobite cu beculețe ca de Crăciun, trenul se împrăștia în vene, în inimă degeaba i s-a așternut peron. Nu fi trist, puiule! Pe toți ne înghite întunericul și ne scuipă sub brazdă. Deschide fereastra, privește, fiecare mușuroi ascunde câte un grăunte de singurătate. Hai, sari! Posibil, peste tine va coborî roua, vei încolți, vei face muguri. Este vremea omizilor, curaj, puiule, cimitirul nu-ți garantează dreptul la proprietate, curaj! De ce închizi ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Adevărat, puiul bunicii, sunt stele ce umplu izvoarele de lumină. Șterge-ți ochii de licurici, nu plânge! Nefericirea se descompune printre boscheți îndulcită cu iluzii la litru, înveșmântată în piele de arici, îngropată în stâncă, topită în crematoriu, semănată sub brazdă, despicată de copitele cailor, stropită pe tocuri de ușă, pironită pe cruce. Măști pentru toate nefericirile lumii și nici un ciob de lumină. Chipul lui Petru schimonosit de absență: Doamne, cu ce frunze pot împodobi un catarg putred? Au înmugurit vâslele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acoperă lumina cu o pânză neagră și fugi! Dumnezeu este îngăduitor cu lașii, Dumnezeu este bătrân și nu știe să numere cântatul cocoșilor. Petre, treci cu plugul peste frunte, ară adânc, seamănă grâu, treieră! Spicele motivează seceta, miriștea îngăduie ploaia, brazda justifică ridurile. Îngroapă somnul ca pe un copil mort sub tocul ușii, pășește peste vise și visele vor rămâne tot mai mici, și visele nu or să mai încapă nici o fărâmă de iluzie! Petre, visele putrezesc și-n icoană. Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nebuni, nimic mai intim. În genunchi păcătoșilor, în genunchi! Paște calul floarea de păpădie până-și umple burta cu rouă, potcoavele îi scapără scântei de lună plină, coama înverzește a iarbă de coasă, primăvara sub șa ca sub o ultimă brazdă de zăpadă... În genunchi, păcătoșilor, în genunchi! Paște calul jeratic din palma lui Greuceanu, Împăratul Roșu se sperie, aruncă pielea de urs și o îmbracă pe cea de tată milostiv. Îndelung răbdătorule, cată din cer și vezi, și cercetează: herghelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca o cataractă a cerului pătează valul și malul cu înstrăinare. În mănăstire, Petru își căuta piatra, inima ca o compensație a numelui îngrămădea nisipul. Prin vene, un fluid tulbure aluneca a secetă. Maică-sa l-a născut sub o brazdă înțelenită; Dumnezeu, ostenit, și-a abandonat plugul într-o intenție de primăvară; ursitoarele i-au semănat singurătate în scutece; lumea o burtă de cal mort, destinul un intestin putred. Copăcel, puiule, copăcel! Vei sfârși ca orice lehamete a cerului, copăcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
biserică și salvează icoana Maicii Domnului! Mai ia doi frați cu matale și vezi ce se mai poate scoate! Părinte Anania, nu sta cu mâinile în sân, evacuează arhiva! Iacobe, vezi, focul nu a ajuns până la gater, trage repede două brazde în jur, poate-l scapă de blestem! Gavril, golește șopronul! Buteliile, dă-le drumul la vale spre păstrăvărie! Ai grija mai sunt 6 butoaie cu păcură, scoate-le să nu explodeze! Blestemaților, of, blestemaților! Dumnezeii mamei voastre de blestemați, curve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vede venind domn' procuror. Îl cunosc după lanternă, parcă-i farul de la Sulina! Hai, repede! Adu-l la mașină! Este trecut de 10, ne apucă miezul nopții în creierul munților. Doamne, pogoară-te cu plug peste mine și mă fă brazdă, și mă seamănă, și mă culege ca pe un rod! Doamne, scapără cremene din oasele mele nevrednice și mă aprinde ca pe o ardere de tot pe muntele Tabor! Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează cenușa aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
limitele. Durerea nu poate fi pusă în paranteze pătrate. Durerea începe acolo unde lumina face ciur pielea proaspăt ieșită de sub scutecele nopții și se termină în brațele morții. Bine ascunsă sub farduri, nebuna se oferă precum o curvă ieftină sub brazda plugului. Suprema durere își face cuib în suflet, trupul o ignoră, inimă nu o ia în seamă, mintea o trece cu vederea. Face tumbe în sânge și, Doamne, cum mai apasă și, Doamne, cum mai sufocă. Suprema durere se cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu rădăcini de spatele meu și creste, crește sfidător și mă apasă precum un drum nefăcut până la capăt. Mama ei de momâie cu țâțele stafidite de sterpăciune, cu ochii descompuși în mâlul cerului după furtună, cu obrajii exfoliați! Fardul ascunde brazdă în inimă. Cum mi-a căptușit sufletul cu singurătate? Dimineți ulceroase, înserări hepatice, noapte și zi deopotrivă la capătul nelocuirii! Mama ei de prefăcută... Mă răscolește o stare de indigestie cumplită, de suflet vomat sub gardul cimitirului, de hoit putred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a rupt hamurile și s-a urcat în cer, și a înlocuit Carul Mare pe motive de convergență spre nicăieri, și a înhămat luna în locul Stelei Polare, și a pus plug parcă pentru zăpadă, parcă pentru arat, și a tras brazdă adâncă, brazdă a tras de-a curmezișul singurătății: Doamne îndreaptă-ți spatele să pot păși dincolo, să pot păși dincoace!... Timpul lui Petru, o vegetare în afara semnelor: bărbia căzută peste genunchi ca o secure peste un braț de vreascuri putrede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
hamurile și s-a urcat în cer, și a înlocuit Carul Mare pe motive de convergență spre nicăieri, și a înhămat luna în locul Stelei Polare, și a pus plug parcă pentru zăpadă, parcă pentru arat, și a tras brazdă adâncă, brazdă a tras de-a curmezișul singurătății: Doamne îndreaptă-ți spatele să pot păși dincolo, să pot păși dincoace!... Timpul lui Petru, o vegetare în afara semnelor: bărbia căzută peste genunchi ca o secure peste un braț de vreascuri putrede; mâinile, picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
m-ar fi luat drept stâncă, cuib de șerpi ar fi trebuit să mi se adune în inimă. Astăzi soarele a curs ca o candelă spartă, câțiva stropi au picurat în cenușă, furnicile au ascuns firimituri de Dumnezeu sub altă brazdă. Posibil, miros a pământ nesigur (încă mai mișc). Posibil, un sfânt a coborât din icoană să moară om. Lumina rodește cât mai adânc, pojghița asta gelatinoasă se va spăla odată cu prima brumă. Astăzi nu am fost singur, o cârtiță, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ani și încă nu te-ai epuizat. Peste câteva zile, uitarea, precum o îmbrățișare de frunze, se va așterne peste mine. Doamne, deschide-mi fereastră în dreptul inimii! Mămuța spunea că în cer grâul face spic fără să fie ascuns sub brazdă. Mămuța! Maică Preacurată, ce se ascunde pe partea nevăzută a lunii, dar pe partea portocalie de ce sunt riduri ca pe fruntea Ta? Care jumătate mi-ai promis-o când eram prunc: cea ruptă precum o turtă împărțită la doi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
asta... Mama Maranda a plecat la treburi, lăsându-l În fața geamului pe o laiță din bucătăria de vară. Casa, așezată Împotriva soarelui, arunca peste toată curtea o umbră grea - aproape materială. Dincolo de umbră era portița care dădea spre câmpul cu brazdă reavănă și neagră. Din Înalturi, cu fâlfâit amplu de aripi, s-a lăsat pe arătură o pasăre albă, uriașă... Cu cioc roșu, picioare lungi și pene albe, tivite la vârful aripilor cu negru. După ce s-a lăsat pe arătură, și-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]