418 matches
-
era un cadou de la tatăl ei care o moștenise de la mama lui - nu de la mama vitregă, Petite-Ma, ci de la mama despre care nu vorbea niciodată, mama care Îl abandonase când era copil, mama pe care nu o iertase niciodată. Broșa era În același timp sublimă și sfâșietoare. Mătușii Banu Îi era teamă. Nimeni nu știa asta, Însă o dată ținuse broșa În formă de rodie, cu sâmburi făcuți din rubine În apă sărată ca să o spele de povestea ei tristă. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mama despre care nu vorbea niciodată, mama care Îl abandonase când era copil, mama pe care nu o iertase niciodată. Broșa era În același timp sublimă și sfâșietoare. Mătușii Banu Îi era teamă. Nimeni nu știa asta, Însă o dată ținuse broșa În formă de rodie, cu sâmburi făcuți din rubine În apă sărată ca să o spele de povestea ei tristă. Sub privirea cercetătoare a djinnului, mătușa Banu a mângâiat broșa, simțind vraja rubinelor strălucind Înăuntru. Până când nu o Întâlnise pe Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Banu Îi era teamă. Nimeni nu știa asta, Însă o dată ținuse broșa În formă de rodie, cu sâmburi făcuți din rubine În apă sărată ca să o spele de povestea ei tristă. Sub privirea cercetătoare a djinnului, mătușa Banu a mângâiat broșa, simțind vraja rubinelor strălucind Înăuntru. Până când nu o Întâlnise pe Armanoush nu Îi trecuse niciodată prin cap să investigheze povestea broșei În formă de rodie. Totuși acum când cunoștea povestea, nu reușea să se hotărască ce trebuia să facă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În apă sărată ca să o spele de povestea ei tristă. Sub privirea cercetătoare a djinnului, mătușa Banu a mângâiat broșa, simțind vraja rubinelor strălucind Înăuntru. Până când nu o Întâlnise pe Armanoush nu Îi trecuse niciodată prin cap să investigheze povestea broșei În formă de rodie. Totuși acum când cunoștea povestea, nu reușea să se hotărască ce trebuia să facă mai departe. Oricât ar fi fost de tentată să-i dea broșa lui Armanoush, fiindcă era Încredințată că ei Îi aparținea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Armanoush nu Îi trecuse niciodată prin cap să investigheze povestea broșei În formă de rodie. Totuși acum când cunoștea povestea, nu reușea să se hotărască ce trebuia să facă mai departe. Oricât ar fi fost de tentată să-i dea broșa lui Armanoush, fiindcă era Încredințată că ei Îi aparținea mai mult decât oricui, ezita fiindcă nu era prea sigură cum Îi putea explica de ce i-o dădea. Îi putea spune lui Armanoush Tchakhmakhchian că broșa aceea fusese odată a bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de tentată să-i dea broșa lui Armanoush, fiindcă era Încredințată că ei Îi aparținea mai mult decât oricui, ezita fiindcă nu era prea sigură cum Îi putea explica de ce i-o dădea. Îi putea spune lui Armanoush Tchakhmakhchian că broșa aceea fusese odată a bunicii ei Shushan, fără să-i spună și restul poveștii? Cât din știința ei putea să le Împărtășească celor ale căror povești le aflase prin intermediul magiei? Patruzeci de minute mai târziu, În partea cealaltă a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să stea o vreme Împreună cu părinții ei. Abia după hotărârea asta au intrat În camera lui Hovhannes Stamboulian și au găsit manuscrisul lui, Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii, care aștepta să fie terminat. Acolo, printre pagini, au descoperit și broșa În formă de rodie. Shushan Stamboulian a văzut pentru prima oară broșa În formă de rodie acolo, pe biroul din lemn de nuc al tatălui ei. Toate celelalte detalii ale acelei zile nefaste au pălit, nu Însă și amintirea broșei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
broșa În formă de rodie. Shushan Stamboulian a văzut pentru prima oară broșa În formă de rodie acolo, pe biroul din lemn de nuc al tatălui ei. Toate celelalte detalii ale acelei zile nefaste au pălit, nu Însă și amintirea broșei. Poate că strălucirea răspândită de rubine fusese cea care-o vrăjise, sau poate că faptul de-a vedea lumea din jur prăbușindu-se Într-o singură zi a făcut ca acesta să fie singurul lucru pe care și-l putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sau poate că faptul de-a vedea lumea din jur prăbușindu-se Într-o singură zi a făcut ca acesta să fie singurul lucru pe care și-l putea aminti. Oricare ar fi fost motivul, Shushan nu a uitat niciodată broșa În formă de rodie. Nici când s-a prăbușit aproape fără suflare pe drumul spre Aleppo și a făst lăsată În urmă; nici când cele două turcoaice, mamă și fiică, au găsit-o și au luat-o În casa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urmă, să le mănânce vreo pasăre, fiindcă ea Însăși n-avea să mai fie niciodată În stare să se Întoarcă acasă pe drumul acela. Deși până și cele mai dragi amintiri ale copilăriei ei au pierit În cele din urmă, broșa i-a rămas viu Întipărită În minte. Și mulți ani mai târziu, când un om din America a apărut la ușa ei, tocmai broșa aceasta a ajutat-o să-nțeleagă că străinul acela nu era altul decât propriul ei frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Deși până și cele mai dragi amintiri ale copilăriei ei au pierit În cele din urmă, broșa i-a rămas viu Întipărită În minte. Și mulți ani mai târziu, când un om din America a apărut la ușa ei, tocmai broșa aceasta a ajutat-o să-nțeleagă că străinul acela nu era altul decât propriul ei frate. Yervant Stamboulian și-a făcut apariția la ușa ei cu ochii lui Întunecați și strălucitori, umbriți de sprâncene negre, stufoase, cu nasul lui ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
A rămas În pragul ușii. Briza din Istanbul trasa cercuri În jurul lor și pentru o clipă li s-a părut că fuseseră aruncați În afara timpului. La sfârșitul scurtei lor discuții, Yervant Stamboulian i-a dat lui Shermin Kazanci două lucruri: broșa În formă de rodie și timp de găndire. Uluită și confuză, a Închis ușa și a așteptat să asimileze acea dezvăluire. Levent se târa și gângurea lângă ea, pe covor, cu un entuziasm fără margini. S-a Îndreptat În grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de găndire. Uluită și confuză, a Închis ușa și a așteptat să asimileze acea dezvăluire. Levent se târa și gângurea lângă ea, pe covor, cu un entuziasm fără margini. S-a Îndreptat În grabă spre camera ei și a ascuns broșa Într-unul din sertarele dulapului de haine. Când s-a Întors, copilul râdea, pentru că tocmai reușise să se ridice În picioare. A rămas așa preț de o clipă, a făcut un pas, apoi altul și a căzut brusc În fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ma“ Înlocuindu-l cu echivalentul său turcesc. Chipurile Îndepărtate, dar Încă vii ale strămoșilor ei au ieșit la suprafață. Numele acesta nou, religia, naționalitatea, familia și eul pe care le căpătase nu reușiseră să pună stăpânire pe adevăratul ei eu. Broșa În formă de rodie Îi șoptea numele și numele acesta era armean. Shermin Kazanci și-a strâns fiul În brațe și, timp de trei zile Întregi, a reușit să nu se gândească la broșă. Însă În cea de-a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pună stăpânire pe adevăratul ei eu. Broșa În formă de rodie Îi șoptea numele și numele acesta era armean. Shermin Kazanci și-a strâns fiul În brațe și, timp de trei zile Întregi, a reușit să nu se gândească la broșă. Însă În cea de-a treia zi, ca și cum mintea ei ar fi reflectat și inima ei ar fi tânjit fără ca ea să-și dea seama, a alergat la sertar și a ținut broșa strâns În palmă, simțindu-i căldura. Rubinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a reușit să nu se gândească la broșă. Însă În cea de-a treia zi, ca și cum mintea ei ar fi reflectat și inima ei ar fi tânjit fără ca ea să-și dea seama, a alergat la sertar și a ținut broșa strâns În palmă, simțindu-i căldura. Rubinele sunt niște pietre prețioase remarcabile, pe care le recunoști după roșul lor aprins. Totuși nu e neobișnuit ca acestea să-și schimbe culoarea, roșul lor devenind din ce În ce mai Închis În interior, În special când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o duminică dimineață, s-a dus În port, unde fratele ei o aștepta cu inima bătând nebunește și cu două bilete pentru America. În loc de valiză, Shermin avea doar o geantă micuță. A lăsat În urma ei tot ce avea. Cât despre broșa În formă de rodie, a pus-o Într-un plic Împreună cu o scrisoare În care Își explica propria situație și Îl ruga pe soțul ei două lucruri: să-i dea broșa fiului lor ca să-și amintească de ea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
A lăsat În urma ei tot ce avea. Cât despre broșa În formă de rodie, a pus-o Într-un plic Împreună cu o scrisoare În care Își explica propria situație și Îl ruga pe soțul ei două lucruri: să-i dea broșa fiului lor ca să-și amintească de ea și să o ierte. Când avionul a aterizat la Istanbul, Rose era epuizată. Și-a mișcat cu grijă picioarele umflate, temându-se că nu aveau să-i mai intre În pantofi, deși purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prea mult. În afară de asta, n-o să mă creadă. — Viața e o coincidență, stăpână, a spus din nou domnul Bitter. — Nu pot să-i spun povestea. Însă Îi voi da asta. Mătușa Banu a deschis un sertar și a scos o broșă de aur În formă de rodie, cu sâmburi din rubine ascunși Înăuntru. Bunica Shushan, odinioară proprietara acestei broșe, era unul din acele suflete rătăcitoare, menite să adopte un nume după altul, doar pentru a-l abandona pe fiecare odată cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Bitter. — Nu pot să-i spun povestea. Însă Îi voi da asta. Mătușa Banu a deschis un sertar și a scos o broșă de aur În formă de rodie, cu sâmburi din rubine ascunși Înăuntru. Bunica Shushan, odinioară proprietara acestei broșe, era unul din acele suflete rătăcitoare, menite să adopte un nume după altul, doar pentru a-l abandona pe fiecare odată cu fiecare nouă etapă a vieții ei. Născută Shushan Stamboulian, a devenit apoi Shermin 626. După aceea a fost Shermin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dă-l în pizda mă-sii de ambasador, eu seamăn cu tata, nu cu bunicu’, și atunci ambasadorul s-a uitat din nou la mama, întrebând-o cărui fapt se datorează această vizită neașteptată, la care mama și-a aranjat broșa de pe reverul taiorului și i-a spus că n-ar trebui, totuși, să discute asta așa, pe casa scărilor, iar ambasadorul a încuviințat din cap, scuzându-se, și spunându-i că nu-și dă seama cum de-a putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de fiecare dată. Acum e cu cătușe la mîini, iar peste o clipă Îl vezi Îmbrăcat la patru ace, În costum cusut de mînă și o invită să ia masa cu el la Ritz. — A vrut să-mi cumpere o broșă cu diamante, spune Lissy, dîndu-și ochii peste cap. Avea cu el catalogul Asprey și zicea Întruna „Asta e chiar drăguță“. La care eu Îi tot dădeam cu „Humphrey, ești arestat, ce Dumnezeu ! Concentrează-te !“ Clatină din cap, ia o Înghițitură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de covoare și te-ai tîrît pe covoare. ai trecut prin cîteva magazine de bijuterii și ai încercat tot felul de bijuterii pe corpul tău gol. ai alergat gol în parcul municipal și ai împodobit arborii cu inele, brățări, medalioane, broșe, lănțișoare și agrafe de păr din aur încrustate cu pietre prețioase. te-ai lipit de arbori, i-ai înlănțuit cu brațele, i-ai strîns tare în brațe, i-ai îmbrățișat. te-ai tăvălit prin ierburile sălbăticite. te-ai rostogolit printre
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe pietre prețioase: diamante, perle, rubine, safire, smaralde. Numărul acestora crește sau descrește în funcție de poziția ocupată de tată în ierarhia socială, de pretențiile ginerelui. Alte bijuterii originale și scumpe, menite să sublinieze valoarea și bogăția familiei, se adaugă. Apar astfel broșele sub formă de flori sau corpuri cerești (soarele, luna, stelele), bătute cu diamante, ceasornice le din aur și împodobite cu mărgăritare și stele de diamant. Printre bijuteriile tradiționale se numără salba de pus la gât, formată din 12 sau mai
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de redresare și conviețuire pașnică. Convorbiri literare, 23 (26 iulie-1 august 1990), p. 2 UNDE NE SUNT CĂRȚILE? Alarma celor interesați de regimul cărții la ora actuală e cu totul justificată. Lucrătorii din tipografii nu mai au ce lega sau broșa, librăriile nu mai au ce vinde (ele s-au reprofilat parțial pe gazete de un caracter dubios), cititorii nu mai au ce cumpăra, afară numai de un număr restrâns de texte publicate cu rost evident comercial. Situația e dramatică, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]