306 matches
-
mort, sângele, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele. Nu! Amintește-ți altceva, altceva, altceva! Pomenește-i, Doamne, pe Ion, Constantin, Rozalia, Ivana, Alexandru, Neacșa, Corneliu, Gheorghiță, Petre, Mănăilă, Ana Maria, Mihnea. Pomenește-i, Doamne, În Împărăția drepților. * Capetele acoperite cu broboade negre, genunchii osoși, bătrâni, striviți de cimentul negru care trage, acoperit cu un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre mine, pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui? -- Cine? — Eu sunt oaia cea pierdută... Și mă uit la cele trei mese de Înălțimi diferite, puse cap la cap, acoperite cu mușama și mușamaua, și ea, acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind fumegos sub broboadele negre. Ce faci? Plângi? — Nu plângi? -- Al cui ești? -- Al cui ești? Alcuiești? -- Ion Hodivoianu, mort negrijit, fără lumânare. Mihnea. Buni. * Am Încercat atunci, la parastas, să mi-o amintesc pe Buni. Pomenește-i, Doamne! Ah, cât se zbate sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
împreună cu Nicolae, cu toate fetele și feciorii casei. Iarna trecuse. Venise într-adevăr primăvara. Se ardeau toate uscăturile de peste an. Sări din pat și deschise fereastra. ― Iancule, Nicolae! Să nu aprindeți focurile fără mine! Își luă un cojocel și o broboadă peste cămașa de noapte, încălță niște cizmulițe și alergă în jos, pe scări. Tot așa alerga și în copilărie, când tatăl ei, boierul Dudescu, o striga din curte: „Hai, fata tatei, vino degrabă, că se sting focurile!”. Era un obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
râde. Femeile chirăie cu toatele, ca niște găini ce sunt ele. Azi și mâine! Mama, mânioasă, mă apucă de-o ureche și mă duce așa, spre inima pădurii. A Codrului. Ne omoară țânțarii. Femeile și-au acoperit capetele și brațele cu broboade, barijuri și chiar prostiri; picioarele cu fustele slobozite până la pământ. Când ne oprim undeva, se chincesc, ca țigăncile, ele au cu ce se apăra - dar eu? În pantaloni scurți, În bluză cu mâneci scurte... - Dă-i o rochie de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
urmă, bătrâna aude, dă fuga Într-acolo. O aud aracanìndu-se ca pe la ei, la Pistruieni: - ’Aracan di mini, Iacobe, da ci...? Însă și ea, Încetișor. După o vreme, o văd Întorcându-se - de data asta ținându-și cu o mână broboada neagră dinaintea gurii; Îmi pare că râde, Însă nu sunt foarte sigur. Trece pârleazul la noi și, ca de obicei, Își agață rochia - dacă și ea: umblă cu niște rochioaie până-n pământ, te și miri că nu calcă-n ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-nțeles, zice mama. Îți arată doisprezece, crede că ai Întrebat-o câți au fost de toți, lansați cu parașuta... - Ba eu cred c-arată cu câți bărbați o șăzut - dă, ca devușca...Mătușa Domnica Își astupă pe dată gura cu broboada: mama a strigat la ea, arătându-mă - că nu trebuie s-aud. - Dacă mătale crez’ că băietu’ nu știe ce-i aceea..., Încearcă Moș Iacob, Însă mama: - Moș Iacob!! E băiatul meu, eu știu ce trebuie să știe și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dat din cap că da, da, da deasupra cănii cu ceai. Într-un târziu se oprește și arată două degete. Eu am văzut degetele - atât; Mătușa Domnica a văzut degetele: Își face cruce, Își acoperă și mai mult obrazul cu broboada ei neagră - nu-ți mai dai seama dacă plânge, pe dedesupt, ori se doar roagă; Mama n-a văzut; Tata a văzut - dă pe gât stacanul; și-l umple iar. - Dumneavoastră ați fost la ei, Îi cunoașteți, zice ofițerașul. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iar veneau școlarii, cu patruvocile lor, cu gurile-covrig ațintite la mâna tatei bătând măsura Învățătorește și dând intrările ne-pricepute de părinți, apoi Începeau să adie femeile, povestind ca un lan de grâu, copt și plin, vălurind dulce, aromitor, de sub broboade de lână, cum e cu mireasa-ceea când Își ia ziua-bună de la frați și de la mumă, de la frați, de la surori, de la grădina cu flori și iar veneau copiii, cu clopoțìii și după ei veneau flăcăii satului, spunând cum e cu brazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Sabina de la un telefon public. Era groaznic de speriată. I-am spus că sunt bine, dar mi s-au întâmplat lucruri tare ciudate. După o oră ajung. Mă așteaptă în capul străzii Muzicuței. E însoțită de madam Zane, cu o broboadă peste gură, și de Zuza, mai serioasă ca niciodată. Nici când o mângâi pe cap nu dă din coadă. De-abia în casă, în jurul unei farfurii cu sarmale umplute cu urdă, trimise de Maria, și a unei roți de cașcaval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fenteze tanti Cucu. - Bă, Piratule, io nu-ș cum naiba îți veni ție în cap să ți-i bagi în casă pe bandiții ăia! Hai că te-a fraierit, recunoști? rânjește Fane cu toți trei dinții. Piratu se înroșește, își mută broboada înainte-înapoi pe cap: - Mi-a fost milă de ei, că venise cu căruța cu mobilă pe strada mare. Zicea că-mi dă două meleoane pă lună. După aia nu i-am mai putut scoate. Dacă ar fi văzut bărbatu-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în cap multe umflături, „ciocuri” mici de reumatism, cum le zicea. Mai mult moartă decât vie, se dusese la poliție s-o reclame pe Zuza. Operațiunea „cârnatul” lua proporții. În cele din urmă o căutaseră reporterii de la Realitatea TV. Cu broboada peste gură, ea se plânsese de ciocurile reumatice și de cum îi fuseseră șterpeliți cârnații Trandafir. Vecinii de pe uliță îi ținuseră partea: au spus că toată viața fusese o femeie muncitoare, care vânduse mii și mii de franzele, care spălase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să nu mai poți depune la fabrica de multiplicat bancnote a genialului țigan din Cluj care a repus Româna pe harta lumii. Nașpa! Mai bine ne ținem gura. Singura care are curajul să țipe e o femeie în negru, cu broboadă pe cap: pocăiți-vă! Și-a întors Dumnezeu fața de la noi! Vai și amar de capul nostru! E cocoțată pe un garaj și de acolo aruncă asupra mulțimii de viitori miliardari fluturași cu îndemnuri la pocăință. Într-un fel are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dea cu capul, să vadă și ei cum e! Piratul dădea din țeastă, cu multă satisfacție pe chip. Zuza, din cadrul ușii, ciulea urechile și căsca dezaprobator: era clar că-mi ținea partea. Apoi Piratul sări de pe pat și, mutându-și broboada de pe ceafă pe frunte, dădu fuga până la Steluța după patru trandafiri și-o sticlă de Riesling demisec. Poarta se trânti în urma ei, clătină gardul de tablă verde și chiar agită frunzele obosite ale salcâmului. L XXXII Carevasăzică rămăsesem singur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fetița unor verișori, cu un cadou în brațe. Orchestra a intonat câteva acorduri vesele. Am pus-o la masă, i-am umplut farfuria cu salam, cașcaval, ciorbă, sarmale. La nouă și un sfert a aterizat și bunica Sabinei, cu o broboadă pe cap. Orchestra a vibrat, am scos și purcelul de lapte. Bătrâna ne iertase pentru nehotărâre, se rugase pentru noi și uite că necuratul își pusese coada pe spinare și dus a fost. Au mai venit vreo două familii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
șale și se prăbușește ca pietroiul, pe rotule, străbătut de spasme! În spatele său, baba cea hoțoaică și huiduită toacă din buze repede-repede, boscorodind numai ea știe ce. De sub tron, cei patru motani se aruncă asupra ei înverșunați, dărăcindu-i abaua broboadei și a fustelor învârtite, cu ghearele lor sâmcelate, de oțel! Zât, de-aici, pe pustii, scârbele dracului! țâșnește Fratele de după scaun, proiectând la nimereală câteva șuturi, în direcția fundurilor blănoase. Cărați-vă-n târla cui v-a zămislit! Pe ușă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu o oră înainte: "M-am suit în tramvai ca să merg la o cunoștință. Din cauza frigului de afară geamurile vagonului erau aburite. Pe scaun, în fața mea, stătea o femeie cam de la țară, într-o canadiană maro murdară și cu o broboadă verde. Nici n-am observat-o până ce nu a ridicat mâna înmănușată grosolan și a șters o porțiune din geamul aburit. Tocmai mă uitam afară prin pata devenită transparentă, când tramvaiul a intrat în pasaj și pata s-a făcut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu fir de aur. Își pusese cercei cu diamante și probase apoi, în timp ce beam un soi de cocktail de portocale și Havana Club, toate acele rochii în fața mea, învîrtindu-se ca o sfârlează. Cu rochiile acelea grele pe ea, cu o broboadă rusească pe cap, arăta ca o păpușă din cele care intră una într-alta - sau, cum mi-a trecut atunci prin cap, ca Grușenka din Karamazovi. În altă rochie, cu talie foarte `naltă, pornind chiar de sub sâni, cu decolteu frumos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apa rece. Erau la modă zorelele care-și deschideau cupele albastre, cu vine violete, pe după aproape fiecare grilaj. La amiază tramvaiul era foarte aglomerat. Un țărănet vesel, cu băști, șepci și treninguri, iar femeile în fuste cu imprimeuri înflorate și broboade, umplea vagonul, râzând, făcând gălăgie, certîndu-se cu taxatoarea. Câte unul mai șmecher spunea cu voce joasă: "Biletele la control!" și înghețai chiar dacă aveai bilet. Pe înserate, tramvaiul era aproape gol, taxatoarea dormea între stații cu capul pe mica ei tejghea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că iar te-am omorât; de astă dată te-am omorât cu toți copiii, într-un bombardament!... Se încruntă și se aplecă mult deasupra lăzii. Începu să răscolească, grăbit, concentrat, dând la o parte bluze țărănești, marame de borangic și broboade de lână, fote, brâuri. - Asta era marea lor pasiune, să se deghizeze în țărănci. Au adunat costume din toate provinciile țării, căci au fost crescute în cultul unității neamului românesc. De aceea trebuie să le respectăm această pasiune, cât ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
recupera beatitudinea vieții pastorale, în mijlocul naturii, adică în preajma grotelor artificiale, a fântânilor arteziene și a ruinelor preromantice... Își dădu deodată seama că lui Iconaru îi tremură brațul. - Te-a luat cu frig, nu e așa? Căută printre costume, alese două broboade și i le așeză pe umeri. - Încă puțină răbdare și, când ajungem la uniforme, le îmbrăcăm... - Dar fluturii? întrebă Iconaru strîngîndu-și una din broboade în jurul gâtului. Când ajungem la fluturi? Câtva timp, Ieronim nu-i răspunse, căutând tot mai nervos
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îi tremură brațul. - Te-a luat cu frig, nu e așa? Căută printre costume, alese două broboade și i le așeză pe umeri. - Încă puțină răbdare și, când ajungem la uniforme, le îmbrăcăm... - Dar fluturii? întrebă Iconaru strîngîndu-și una din broboade în jurul gâtului. Când ajungem la fluturi? Câtva timp, Ieronim nu-i răspunse, căutând tot mai nervos și mai repede, dând la o parte rochii de fetițe, șaluri de dantelă, bluze și tricouri de toate culorile. - Cutia cu fluturi, repetă Iconaru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spre pod, apoi îi auziră pașii călcând de astă dată fără grijă și în mare grabă, și câteva minute în urmă se întoarse cu brațele încărcate. Cu un oftat de ușurare, își revărsă poverile pe canapea. Adusese fotele, maramele și broboadele pe care le examinase, pe îndelete, cu două ceasuri mai înainte, dar adusese și rochia de mireasă. - Asta este pentru dumneata, Princesse, se adresă Măriei întinzîndu-i rochia la picioare, ca un covor. Esta aproape o piesă de muzeu, așa că-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să țină lumânarea până acasă ca să aducă lumina și în casă. Pe vremea aceea totul era mai strict, oamenii stăteau la toată slujba pentru a sărbatori Învierea. La liturghie toți purtam port național iar femeile își acopereau capul cu o broboadă. La "A doua Înviere”,slujba care se făcea dimineața ,femeile mergeau și duceau bucatele făcute pentru Paști pentru a fi sfințite. Tradiția spune că în dimineața primei zile de Paști trebuie să pui într-o cană mare de apă un
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
față că a venit intendentul. Mini fu de părere ca Lina să cheme pe intendent, ca să nu se mai ostenească, dar Lina se și sculase. Baba rămăsese după ușă. j se vedea laba zbârcită și neagră a mâinii și vârful broboadei. Ai fi zis că stă acolo gata să lovească pe Lina cu ceva în cap . Cu ce s-o lovească? ... în ce fel era Lina vinovată față de babă? . . . Impresii! sau unele idei neînchegate bine, leneșe încă, dinapoia gândului. Acum papucii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]