255 matches
-
un dispreț neiertător și abia după Îndelungi incriminări la un volum din ce În ce mai stânjenitor - fiind vorba despre morți și despre sufletul mamei lui -, se convinse că trebuia să-i cheme pe cei de la etaj pentru a afla dacă Într-adevăr un broscoi pe nume Kevin Buonocore era prezent la petrecerea exclusivistă a fiicei lui Fioravanti. De la ferestrele deschise ale etajului select se revărsa În piață un asurzitor vuiet de voci infantile, care intonau un cântecel ce avea puterea magică de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
găinar... MACABEUS (Dulce.): Hai, gura! PARASCHIV: Parcă aș vrea să dorm... MACABEUS (Exasperat.): Da’ dormi odată! PARASCHIV: Da’ mi-e frică... MACABEUS: Dormi... Te păzesc eu... PARASCHIV: Da’ mi-e frică... MACABEUS: Dormi, dolofanule, dormi... PARASCHIV: Te-am făcut vreodată broscoi râios? MACABEUS: Nu. PARASCHIV: Da’ rânză cleioasă? MACABEUS: Nu, nu cred... PARASCHIV: Da burdihan stricat, verde, cârâit și colcăit, te-am făcut? MACABEUS: Se poate... PARASCHIV: Pe toate astea voiam să ți le spun de mult... MACABEUS: Și le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în eroziunea solului. Alice și-a spus că doctorul Scarthin părea el însuși cam erodat. Era o fantomă mioapă și ridată, cu o piele gălbejită, ciupită parcă de vărsat. Iar acesta, a zis Jake bătându-l pe spate pe un broscoi cu ochi bulbucați, este J. Larry Tabasco. El e profetul nostru în materie de încălzire globală. Când, într-un final, Alice s-a așezat și ea la masă, s-a trezit, ca și când ar fi fost inevitabil, între domnul Tabasco și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu trupul nostru!», strigă armate de femei. «Pentru ce să stăm mereu cu burta la gură?». «Stați», le strigă cele cu credință adevărată, «viața e de la Domnul!». «E de la bărbații noștri, care nu știu să ne protejeze!», strigă cele cu broscoiul În burtă. «Și de la noi, pentru că nu ne stăpînim poftele!»“ Probabil că avusese o problemă anticarul, mai multe, fusese Însurat de trei ori. În America, se zicea. Însă avea ceva dreptate. Ingrid nu-și știa prea bine zilele fertile ori
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dezmetici, sper. Altfel, lumea, deja pocită, va fi și mai urîtă. Din cauza unora ca tine, Thomas! Tu și morala! Degeaba ți-a dat Dumnezeu o seamă de daruri, ți-ai bătut joc !... Nu ți-a dat și simțire!... Ești un broscoi nenorocit, Thomas!“ Altădată, Thomas poate că i-ar fi spus: Iar tu ești o tîrfă! Nu era, și-a dat seama, dar nici o doamnă, nu-l Înghesui chiar așa pe un bărbat, din toate părțile! Dar, ce mai, ditamai ursul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
măselele de lut. Dacă găseau una, i-o aduceau lui Oprică. El o lega cu o sfoară de un țăruș înfipt în pământ moale și arunca mortăciunea în apa putredă. Ședeau așa cam un ceas, privind lintița în care înotau broscoi. Se făcea liniște. Atunci auzeau groapa. Gunoiul luneca tăcut, surd. Li se făcea frică. Nici vrăbii nu mai treceau prin cerul de deasupra. Auzeau numai clipocitul bălții, molcom și rar. Spre margini, undele ei se încrețeau și aduceau la mal
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cuțaridei. Pământul mișuna de gâze albastre, împodobite cu aripi străvezii. Fata tramvaistului cunoștea cărăbușul greoi de gunoi, care abia se mișca sub zaua lui neagră, și lungile mustăți ale lăcustei, și pielea albicioasă a rimelor grase, și culoarea ochilor de broscoi, și amestecul țarinei, și adâncimea cerului depărtat. Deasupra gropii, pluteau într-o lungă călătorie corăbiile norilor, mistuite în ceasuri întregi, destrămate de vântul nesimțit. De aici, ea putea să-și închipuie mai bine mările la fel de albastre și galioanele cuprinse de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adunau în convoaie pe ulițe. Soarele fusese o lipitoare lacomă, dar perceptorii se făceau că nu-nțeleg, pretinseseră taxele ca și anul trecut și astfel cleștele datoriilor strânsese bietele inimi ale țăranilor și meșteșugarilor, ale ciobanilor și ale culegătoarelor. Numai broscoii avuseseră puterea și îndrăzneala să protesteze, ieșiseră grămadă din găurile unde stăteau ascunși, de prin crăpăturile brazdelor, din scobiturile stâncilor și din gorgane și luară calea câmpurilor țopăind și orăcăind. Niciodată nu se mai pomenise așa ceva: cu miile, îndreptându-se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îndreptându-se spre nu se știe unde, de neoprit în drumul lor, hotărâți poate să dea de un loc mai puțin blestemat. Copiii urmăreau acel cortegiu îndreptat spre malul unui curs de apă cu prundișul secătuit și cotropit de oleandri; broscoii s-au adunat în bătătura lui Agnese: de la fereastră femeia i-a văzut sosind cuprinsă de panică. Se gândise să-i alunge cu cosorul, dar când și-a dat seama că sunt prea mulți, a rămas să se uite la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de panică. Se gândise să-i alunge cu cosorul, dar când și-a dat seama că sunt prea mulți, a rămas să se uite la ei. Băieții, sosiți și ei, s-au ghemuit la pământ, rămânând așa până la apusul soarelui. Broscoii continuau să țopăie și să scoată un orăcăit nefiresc; ca și cum ar fi vorbit între ei și ar fi plănuit ce-i de făcut. Toată noaptea sosiră de prin toate părțile o adunătură nemaipomenită. În zori dispărură fără urmă cu excepția unui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dispărură fără urmă cu excepția unui soi de bale asemănătoare cu roua, numai că oleacă mai vârtoasă. Ce se întâmplase? A doua zi Tommaso și grupul său de prieteni au încercat să le dea de urmă, dar fuseseră dezorientați, fiindcă urmele broscoilor uneori se ramnificau, alteori se reuneau spre a ajunge la ghizdul unor puțuri părăsite. Luaseră o cale pe sub pământ spre a ajunge cine știe unde. Ar fi vrut să afle. Acel pâlc de broscoi îi aprinsese fantezia și ajunsese să atribuie micilor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dea de urmă, dar fuseseră dezorientați, fiindcă urmele broscoilor uneori se ramnificau, alteori se reuneau spre a ajunge la ghizdul unor puțuri părăsite. Luaseră o cale pe sub pământ spre a ajunge cine știe unde. Ar fi vrut să afle. Acel pâlc de broscoi îi aprinsese fantezia și ajunsese să atribuie micilor animale virtuți cugetătoare și chiar umane. În timp ce le luau urma, Tommaso și tovarășii lui coborau în hățișuri, loveau tufișurile cu o creangă de măslin și desfrunzeau crăcile. Pe nepusă masă dintr-o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fantezia și ajunsese să atribuie micilor animale virtuți cugetătoare și chiar umane. În timp ce le luau urma, Tommaso și tovarășii lui coborau în hățișuri, loveau tufișurile cu o creangă de măslin și desfrunzeau crăcile. Pe nepusă masă dintr-o groapă, în loc de broscoi, se iviră vipere și șerpi ce se înfulecau între ei. Acel spectacol îngrozitor îi făcură pe copii să încremenească. Încăierarea era serioasă, chiar dacă învălmășeala nu te lăsa să deslușești părțile: nu se înțelegea dacă bătălia se dă între vipere și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
purtate și de către generațiile din ziua de astăzi. Enumerăm, spre exemplificare, o parte din poreclele întâlnite în zona Onceștiului: Aruxandei, Oacă, Amaziliței, Cioric, Haplea, Briciu, Șotroagă, Gheoguța, Ciocănel, Veneticu, Ghebosu, Șchiopu, Floșcanu, Buzatu, Mustăciosu, Vulpoi, Munteanu, Iepure, Iepuroaica, Chițâgoi, Gânsac, Broscoi, Olteanu, Acrișor, Băbuță, Bâzgoi, Bursuc, Cap de Cal, Cartofoi, Ceas rău, Chioru, Ciorsoi, Covrig, Fleașcă, Pârțoi, Piciu, Butelie, Tuluc, Țâganu, Turculea, Vrăghioi, Zdrea, Sugurel, Ciot, Mocanu, Lungu, Pruna, Boureanu și Belciug. După cum arată academicianul Iorgu Iordan, „toponimia poate fi socotită
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
indiferent care ar fi obiectul acestor sentimente). Întrucât nu știe prea bine dacă iubește sau nu, are impresia că dragostea vine de la celălalt, dar Îi scapă. Adesea, se Înșală idealizând, ia felinarele drept faruri, barăcile drept castele În Spania și... broscoii drept prinți fermecați! Pe scurt, Își face vise. Evenimente: Fie te Înșeli, fie te-ai Înșelat, fie ești Înșelat: iluzia plutește În aer. Acest tranzit guvernează sentimentele complicate sau imposibile, situațiile fără ieșire, interpretările afective eronate. Sens: A greși este
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
Moroșanu, care are și conducerea ziarului, poezie, recenzii, epigrame, informații cultural - științifice. În ziar apar semnăturile: Const Th . Moroșanu, Oct. C. Tăslăuanu, Nicolae N. Neacșu, Octavian Goga. N.N. Grigoriade. Multe articole însă apar cu semnături ca acestea: Styx, Zdup, Un broscoi, Râs, Kyk, Mache, Aveliș - ceea ce face ca ziarul „Răsăritul” din opoziție să critice metoda dar Conservatorul explică într‐un cursiv în manșetă: „Imputarea ce ni se face că scriem anonim, este că, oameni și noi, îi urmăm pe domnii care
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pentru că orice om e bun la ceva, fie și ca văcar. Deci, ca organizator mă interesează câtă gazetărie fac. Dar, mai întâi să se înscrie în întrecere, măcar să vadă pe unde-i este locul ca să nu se mai umfle ca broscoiul stăpânul lumii ! Pe la colțuri, orice bețiv e... mare ! Vor fi, deci, reacții diverse și asta e bine ! Desigur, voi reveni în numărul următor. Gala de duminică va fi o posibilitate de afirmare (si asta contează) într-un marș al fiecăruia
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
mai rău ca disperații. Văzându-i așa de dezumanizați și nemuncitori un domn inginer mi-a spus: "scapă d-le mai repede de ăștia !" într-un cuvânt, prăpăd au făcut la fermă ! Cauza: Nichipercea a ajuns șef ! * Aud că un broscoi Bălțat, umflat de venin și scuipând puroi, e cuiul pe care lunecă lanțul PNL. Sunt surprins de ușurința cu care oameni deștepți se lasă prinși într-un păienjeniș care-i expune la șantaj și dezvăluiri de presă. Lanțul coboară din
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
cei din județ sunt la mâna ministrului Cristian David ... De fapt la mâna, încă, deputatului din Huși care-i plesnește repede dacă nu-s disciplinați ! Era un pol de putere cu Cornel , dar acum ... ,,nici rața nu guiț ă"... Un broscoi bălțat îi aliniază și ... dictează ! -pe banii lor, mulți ! P.S.D. e într-o expansiune remarcabilă, Mitică Buzatu dă tonul, Vasile Mihalache face muzica și restul cântă de le ,,cresc" bojogii sau sparg trompetele ! Dictatură sau nu, ăștia știu ce să
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
îi iau hotărât apărarea finanț atorului Adrian Porumboiu care face tot ce poate un om ca o echipă să meargă, să ofere satisfacții ALTORA, adică nouă care, uneori, nici nu ne plătim biletul ! (Ca să nu mai spun de un puhav broscoi bălțat care profită și-l vinde. Dar despre acest Nichipercea, altădată !). Adriene, dușmani și detractori, jigodii și lingăi vei avea întotdeauna pe lângă tine. Dar ca prieten adevărat, de vreo 35 de ani, îți doresc succes cu Slavia Praga și dacă
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
o descrie drept o parodie reușită a epicului pe teme războinice, după cum urmează: "Războiul a-nceput fiindcă un șoarece pe nume Psicharpax, fugind de-o nevăstuică, s-a oprit la o baltă să-și potolească setea. Fu acostat de un broscoi de spiță regală, Physignathos, fiul lui Peleu, care-l convinse să i se urce-n spinare și să-i vadă regatul. Din nefericire, un Hydros (în general un șarpe de apă, aici poate vreun alt animal) a scos capul din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
regală, Physignathos, fiul lui Peleu, care-l convinse să i se urce-n spinare și să-i vadă regatul. Din nefericire, un Hydros (în general un șarpe de apă, aici poate vreun alt animal) a scos capul din apă, iar broscoiul, din instinct, s-a scufundat. Un neam de-al lui l-a văzut de pe mal, iar dușmănia aceasta a dat naștere unui cumplit război, din care șoarecii ieșeau biruitori. În cele din urmă, Atena îl imploră pe Zeus să împiedice
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ciuda forței, tinereții, rangului, Victorioasei spade, noului noroc, Si inimii și vitejiei, ești un trădător, Fals către zei și frate și părinte, Rebel acestui prinț prealuminat Și, de la vîrful creștetului pînă La țarna și la praful sub picior, Un veninos broscoi de trădător! Zi "nu", Si spadă, braț, curaju-mi tot sînt gata Să dovedească-n inima, cărei vorbesc, Ca minți! EDMUND: Prudent ar fi de nume să te-ntreb, Dar fiindcă te-arăți mîndru și războinic Și vorba-ți are suflul
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
proporție și armonie, dar și acești doi termeni sunt greu definibili, schimbîndu-și înțelesul de atîtea ori în istorie. Probabil că ciclopii, de pildă, considerau drept foarte urîți oamenii cu doi ochi. Cum spunea Voltaire, în Dicționar filosofic, dacă întrebi un broscoi ce este frumusețea, ți-o va indica pe femela lui... De asemenea, Hegel în Estetica sa scria că "Poate nu chiar fie-care soț pe soția sa, dar oricum fiecare logodnic pe logodnica sa o consideră frumoasă, frumoasă în mod exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
o coasă la gură cu un fir roșu (îi leagă gura) și o aruncă din nou în fîntînă. Astfel, ea „a legat“ gura vecinilor. Aceștia simt și, pentru a lega și ei pe a guralivei, fac același lucru cu un broscoi. însă, cum acesta cunoaște cu greu sau deloc, vecina sfădăreață rămîne totă Primăvara, cînd vei vedea întîia oară ouă de broască, să iei ouă de acelea și să te freci peste tot trupul - și anul acela să n-ai grijă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]