3,109 matches
-
Ana să le informeze, știind că o va face cu competență și plăcere. Eu m-am dus la baie, am făcut un duș rece și prelungit, de simțeam că-mi pierd suflul și m-am culcat. Slavă Domnului, am dormit buștean câteva ceasuri, fără să fiu deranjat de tovarășul, acum domn, Argatu. Mai erau vreo zece zile până la Crăciun când, pe la prânz, Ana dă buzna ca o furtună în casă și, fără să spună nimic, sare la gâtul meu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lor. Emana o fericire deplină. Erau primii ei născuți, ce putea fi mai frumos! Ceva mai încolo o vede pe Ana, micuță, pitită într-un scaun cu un caiet de schițe în fața ei, ca de obicei, pe care desigur, până la Bușteni, îl va umple. Prindea instantanee de pe fereastră, din fuga trenului, ceva care-i atrăgea atenția sau figurile celor din tren. Alice și cele două prietene îl luaseră în primire pe Paul, colegul lui Radu și se pare că aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ne spui! Tu ești fetița noastră dragă și suntem bucuroși că ești cu Mihai și că vă iubiți, nu-i așa? Da, îl iubesc foarte mult pe Mihai și cred că și el pe mine. Avem cam două ore până la Bușteni , pe aici nu sunt trenuri de mare viteză ca în Franța. Ce-ai vrea să facem? Aș putea să-ți povestesc câte ceva... Povestiți-mi orice, îmi place să vă ascult, vocea seamănă cu a lui Mihai. Am să-ți povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mare om, în anii "Războiului de întregire" cântând răniților prin sălile de spitale. Aici, la Sinaia, și-a clădit, cu ce câștigase din turneele din America, o casă, "Vila Luminiș", azi muzeu și lăcaș de creație pentru tinerele talente. La Bușteni s-au despărțit: copiii și prietenii, conduși de Ana, au plecat spre vilă, cu misiunea de a împodobi pomul, a da drumul la căldură și a-l aștepta cuminți pe Moș Crăciun. Pentru Camelia, Beatrice și Mihai, Petre pregătise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
drumul la căldură și a-l aștepta cuminți pe Moș Crăciun. Pentru Camelia, Beatrice și Mihai, Petre pregătise o surpriză: vor lua prânzul la castelul Cantacuzino, de pe Zamora, unde Petre reținuse deja o masă. S-au bucurat cu toții că la Bușteni era zăpadă și ningea liniștit. Înainte de a se despărți, Petre i-a mai strigat Anei: Aveți grijă de repartiția camerelor și băilor și nu umblați la pachetele de cadouri. De mâncare aveți în frigidere sau, dacă vreți, Ana are bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aerul tare" de la Castel și dorind să se odihnească până vine Moș Crăciun. Comandase cateringul și pe cele două ajutoare de la Irbis pentru acea oră și aveau timp chiar pentru o baie și un pui de somn. La sosirea în Bușteni, tinerii dispăruseră, ceea ce nu era rău. Petre făcu onorurile casei, le prezentă, lui Beatrice și Mihai, dormitorul și baia lor, admirară bradul mândru și frumos împodobit și se despărțiră, după o primă jumătate de zi plină de imagini și emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
au ajuns și în seara Revelionului. Din nou, Irbisul cu specialitățile și specialiștii lui, din nou bunăvoie și șampanie. Nici nu trecuse bine miezul nopții și tinerii au și zbughit-o la Discotecă. Era ultima lor zi de vacanță la Bușteni și doreau să se bucure de fiecare ceas. A doua zi, din nou la gară, îmbrățișări și lacrimi. Plecau la Constanța marinarii, însoțiți până la București de fete. Petre și Camelia mai rămâneau câteva zile, să pună casa în ordine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
făcut tăcuți. Două ore de tăcere și unul și altul privind pe geam. La ce gândeau? Așa e la început de an! Vin întrebările ce-o să fie, cum o să fie, ce-o să facă...? Camelia se gândea, după frumoasele zile de la Bușteni, că iar va intra în rutina zilnică, cu Policlinica, bolnavii, cu casa și treburile ei, cu cele două fete, cu Petre, care i se pare din ce în ce mai straniu... Petre era prins cu problemele familiei, dar și cu ale lui. Cu familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să uite! Trebuia să-și umple cu ceva ziua, ca să nu-i mai rămână timp de cai verzi pe pereți. Ieși în oraș și se duse la o agenție imobiliară, pentru a vedea cum poate rezolva cu închirierea casei de la Bușteni. Dădu un anunț la ziar și acum trebuia să aștepte. Mergând prin centru "cu rezolvarea problemei", se trezi la Universitate, la intrarea în fostul lui atelier. Studenții se întorseseră și erau în forfota pregătirilor pentru examene. Bufetul" era plin, tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
grijă de "protocol"! Una-i Parisul și alta-i Micul Paris, care de la o vreme parcă-i tot mai mic! Se întoarse acasă, unde Camelia îl întâmpină cu întrebarea: Unde mi-ai umblat, domnule, până la ora asta? Cu anunțuri pentru Bușteni. Patru ceasuri? Dacă mergeam eu, într-un ceas dădeam anunț și la Washington și la Moscova și la Beijing! Ca matale, bobocule..., își aminti Petre o replică din Caragiale! Ai ceva de mâncare? Da, domnul e flămând, vine de la plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
casă, la aragaz, la mașina de spălat... Dacă vrei, uite, cât ești tu la Policlinică, o să încerc să gătesc câte ceva... Lasă-te păgubaș, numai asta ne mai lipsea, să aruncăm mâncarea! Zilele următoare s-au scurs în așteptarea "clienților" pentru Bușteni. Erau mulți pleșcari care doreau "o cameră pentru câteva nopți", alții care dădeau telefon așa, în bătaie de joc, doi sau trei din București care doreau să închirieze doar garajul, pentru a-și lăsa acolo mașinile... Nu-i grabă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu părul grizonat tuns perie, elegant, parfumat. Se salutară, îi întinse o carte de vizită și începură discuția. Compania, cu două zboruri zilnice pe București, citind anunțul, ajunsese la concluzia că e mai rentabil să-și cazeze personalul aviatic la Bușteni decât în București, cu 200 de euro camera. Plus că, la Bușteni, personalul putea să se odihnească mai în liniște. La prima vedere, Directorul părea mulțumit de cele auzite și văzute și stabiliră pentru a doua zi o deplasare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
carte de vizită și începură discuția. Compania, cu două zboruri zilnice pe București, citind anunțul, ajunsese la concluzia că e mai rentabil să-și cazeze personalul aviatic la Bușteni decât în București, cu 200 de euro camera. Plus că, la Bușteni, personalul putea să se odihnească mai în liniște. La prima vedere, Directorul părea mulțumit de cele auzite și văzute și stabiliră pentru a doua zi o deplasare cu mașina companiei la Bușteni, pentru a vedea la fața locului cum stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu 200 de euro camera. Plus că, la Bușteni, personalul putea să se odihnească mai în liniște. La prima vedere, Directorul părea mulțumit de cele auzite și văzute și stabiliră pentru a doua zi o deplasare cu mașina companiei la Bușteni, pentru a vedea la fața locului cum stau lucrurile. Petre își frecă cu anticipație mâinile, gândind totuși că piloții și stewardesele nu-i vor demola casa. Vizitară totul, Directorul se arătă mulțumit, mai făcu și el niște fotografii și conveniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
contract clauze privind conservarea în bună stare a imobilului, instalațiilor și mobilierului. Cu banii în cont, se întoarse triumfător la Doamna Doctor și la masa de seară și cu "efectivul complet" în jur anunță: Doamnă Camelia, am rezolvat și problema Bușteni. O să avem suficienți bani ca să nu murim de foame, de frig sau de plictiseală. Plus că o să beneficiem anual de un zbor gratis la Viena! Petre nu-și găsea locul! Căuta să facă câte ceva, mergea la cumpărături, dădea zăpada, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe la televizor, emisiuni cu reușitele unor femei de prin zona Branului, cu compotul și dulceața de rubarbă, după care se băteau nemții, despre succesul magiunului de la Topoloveni... Îi veni ideea cu administratorul agenției austriece, cu care aranjase închirierea casei de la Bușteni. Mai trecuse pe la el să-l salute, îi mai lăsase câte o lădiță cu borcane de dulceață de afine, de zmeură, cu zacuscă de hribi, câte o sticlă de afinată și omul nu mai știa cum să-i mulțumească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Într-o seară, stătea cu Ana pe prispă și discutau ce-ar mai fi de făcut până la plecarea ei la București. Ea lucra, desena, schița. De ziua lui îi făcuse cadou un album cu desenele și schițele ei de la Ateneu, Bușteni și Bucura, frumoase, unele de tot hazul, cu membrii familiei surprinși în poziții curioase. Deodată sună telefonul: Să ne trăiți, domnule Vlaicu, și la mai mare! Mulțumesc. Recunoscuse vocea, dar întrebă Cu cine am onoarea? O cunoștință veche, de la Irbis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
tu crezi că sunt spioană? — Nu, răspunse ea, schițând un zâmbet. Sunt japoneză, m-am trezit spunând. Am pufnit și eu în râs când mi-am dat seama de caraghioslâcul propriilor mele cuvinte. Într-o dimineață frumoasă în care trăgeam bușteni cot la cot cu bărbații, tânărul ofițer s-a încruntat subit și a arătat spre mine. — Hei, tu, vino încoace! A luat-o cu pași iuți spre crângul de pini și eu l-am urmat, cu inima cât un purice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și de milă, români și bulgari laolaltă. Iată o pagină a istovirii colective: "O lumină de acvarium, searbădă și verzuie... o îngrămădeală mohorâtă de trupuri amestecate în poziții diferite - fețe plumburii, guri căscate, brațe încolăcite printre picioare străine... Pe un buștean, lângă rămășițele unei vechi șuri de paie, mucezită pe o parte, un soldat bulgar veghează topit de somn, cu fruntea înclinată, cu arma între genunchi". Din lipsă de bărbați, plecați în liniile de luptă, la un moment dat, convoiul este
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
fragmentului combinatoriu la Nicodim. Seria Caloienilor, prezentați în racla lor de lut, în anul 2000, la Muzeul Național al Agriculturii din Slobozia, sunt coconi înfășați în coji de ouă încondeiate de Paște. Adam și Eva, din 2004, personaje golemice din bușteni ciopliți la bardă, prinși cu scoabe, capătă haz și forță expresivă prin bricolăi de varii fragmente. Dar liantul, la propriu și la figurat, al etapelor creației lui Ion Nicodim, de la inimile de chirpici înălțate pe herme conice, la cartea de
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
Cumpăr marmură albă pentru lucrare funerară și frigider. Din caietul grefierului l "Seară de seară pîrîtul venea acasă beat, într-un hal fără de hal, fredonînd cîntece bahice, după care spunea că el e om de cultură și odihnă și adormea buștean, fără să se gîndească că am și eu nevoie de o mulțumire sufletească." Breaking News l Totul a început de la un cetaceu - mamifer marin - eșuat pe o plajă a insulei. Mort după puțină vreme, uriașul pește șs.m.ț prezenta
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
la râul din vale, însă nu m-am oprit. Ajunși pe malul celălalt, lângă Iasomia, ne-am adunat cu toții, pentru a decide încotro aveam să mergem mai departe. În acel moment, podul s-a desprins singur din toate încheieturile și buștenii din care era făcut s-au rostogolit în vale... Am rămas cu ochii la frânghiiile care se legănau acum parcă sfidătoare, pe lângă ierburile crescute pe creasta râpei. Era inexplicabil de ce se desprinseseră toți buștenii deodată, însă nu mai avea importanță
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
desprins singur din toate încheieturile și buștenii din care era făcut s-au rostogolit în vale... Am rămas cu ochii la frânghiiile care se legănau acum parcă sfidătoare, pe lângă ierburile crescute pe creasta râpei. Era inexplicabil de ce se desprinseseră toți buștenii deodată, însă nu mai avea importanță. Ne era clar că n-aveam cum să ne întoarcem tot pe aici, pe unde venisem. Spre seară, Portocala a venit să ne spună că nu se simțea bine, amețea, obosise... se făcuse palidă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
și nu părea nici să aibă chef să ne spună ce gânduri sau planuri avea. Am observat că, pentru a ajunge dincolo de lac, trebuia să trecem peste un pod... mi-am amintit că podul peste care trecusem inițial se destrămase, buștenii se rostogoliseră în râpă. Iar acest pod la care ajunsesem nu părea întocmai ceva obișnuit, era aproape imaterial, ireal, plutea pe deasupra apei sclipind ca un curcubeu de raze. Ne-am oprit în fața podului. Eu nu pot să merg mai departe
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
rost, dacă am fi renunțat în acel moment. Lucrurile nu prea aveau sens, dar ar fi fost total aiurea să fi abandonat expediția acum... și, în plus, n-aveam cum să ne mai întoarcem pe același drum, pentru că podul de bușteni era destrămat. Așa că am traversat podul de raze, spre malul celălalt al lacului. Am ajuns pe celălalt mal fără să privesc în urmă, însă acum, uitându-mă înapoi, n-am mai zărit mare lucru... se lăsase o ceață incertă peste
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]