1,837 matches
-
o chicinetă. Din această chicinetă se intră printr-o ușă Îngustă, În toaleta În care se află și dușul...,, -Mă Îmbolnăvești cu poveștile tale, suspină Kawabata, Încercând cu mâinile tremurânde să Își facă din câteva fire de tutun și o bucățică de hârtie, o țigară. Într-un târziu, după ce a răsucit hârtia și a trecut limba peste micul sul, ca să o poată lipi, o aprinde și trage cu nesaț fumul În plămânii lui intoxicați cu tutun, hodorogiți. -Ascultă nerecunoscătorule, bășinosule, ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nerecunoscătorule, bășinosule, ucigaș de timp, omorâtor de muște, fiară de maidan, nici acum, după atâția ani de scormonit gunoaiele Împreună, nu ți-a intrat În cap că noi nu suntem la fel? Am acceptat din milă să Împart cu tine bucățica de mâncare obținută cu trudă, am acceptat să știu că stau lângă unul care a omorât, am acceptat că trebuie să ai parte măcar la bătrânețe de cineva cu mintea așa mai luminată, dar să te plictisești de istorisirile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o liniște pe care Antoniu o simte ca pe o durere fizică. Plânsul disperat al unei femei sparge cu brutalitate această liniște, pe care el ar fi dorit-o veșnică. -Las-o Încolo de boală, am să-ți fac dintr-o bucățică de soare pernă, ca să-ți Încălzesc creierul. Zece Într-o bună zi, Plăcințica, pe numele ei adevărat Kawabata, o fată plăpândă, care seamănă foarte bine cu Scarlet Johansson, și care a fugit de la 15 ani În lumea largă, părăsindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
măturătoare grasă , care gâfâie când se apleacă asupra fărașului din tablă veche. Simt soarele pe spate ca pe o apă clocotită. Doamne, ce de gunoaie! Mă iau după un câine cu urechi clăpăuge ca ale mele. E flămând și miroase bucățică cu bucățică asfaltul. Îl mângâi și se gudură, dă din coadă. Așa mă bucuram și eu când mă duceau părinții la mare. Eram un copil cuminte și frumos și adulții mă mângâiau pe creștet, așa cum mângâi eu acuma câinele. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care gâfâie când se apleacă asupra fărașului din tablă veche. Simt soarele pe spate ca pe o apă clocotită. Doamne, ce de gunoaie! Mă iau după un câine cu urechi clăpăuge ca ale mele. E flămând și miroase bucățică cu bucățică asfaltul. Îl mângâi și se gudură, dă din coadă. Așa mă bucuram și eu când mă duceau părinții la mare. Eram un copil cuminte și frumos și adulții mă mângâiau pe creștet, așa cum mângâi eu acuma câinele. Într-un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mâncatul, drumurile, răsfoitul unor ziare...cam asta. E prea puțin, Își spune. O voce Antoniu, privești vânzoleala din jurul tău și nu te mai saturi, ai ochii larg deschiși, oamenii mișună și se Îmbulzesc disperați că cineva le-ar putea Înhăța bucățica de fericire, presupusa lor fericire. Privești, dar câteodată peste ochii tăi se așterne ceața și prin ceață ceea ce vezi pare un ținut Îndepărtat, fabulos, al cărui stăpân absolut ești. Mișcarea continuă e o apă curgătoare, și dă sens existenței tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cazanul public, Îi aduce aminte de scenele cu prizonieri de război sau de cele din lagăre, văzute prin filmele tinereții lui. Un om În plus este un blestem pe capul abonaților: hazardul poate să-i pună În gamelă tocmai lui bucățica de carne pescuită de cea care scotocește cu linguroiul În imensul cazan. Ultimul flămând de la coadă, un bătrân cu niște ochelari murdari, legați cu elastic, Îl privește cu ură pe Antoniu care s-a apropiat de el, și-și strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să-i calce teritoriul, dar abilitatea lui diplomatică, a funcționat fără greș, reușind să-și redobândească liniștea. A doua zi de Paști este o zi foarte tristă pentru Antoniu. Kawabata abia poate să bea puțin ceai și să Înghită o bucățică de brânză. Au ciocnit câte un ou roșu, dar bătrânul nu l-a putut mânca, chiar dacă s-a spart și s-a umplut de cracliuri ca un geam lovit de o pietricică.. Bătrânul zace Întins pe spate, Învelit cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
duc treaba la bun sfârșit. Până să ajung acolo, un munte de hârtie igienică mâzgălită Îmi Înconjura picioarele dureroase. Cu toate acestea, spre suprinderea mea plăcută, eram mulțumit de rezultat - chiar convins de el. Apăsându-mi buzele cu o ultimă bucățică de hârtie curată, mi-am cercetat creația În oglinda spartă proptită pe birou. Satisfăcut, mi-am aranjat peruca Închisă la culoare, pe care am cumpărat-o. Nici măcar mama nu m-ar fi recunoscut. Acum mi-au mai rămas doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un nume? Viermele acesta zvârcolind a fost ultimul lucru pe care mi-l aminteam. Când m-am trezit, dârdâiam de frig. Lumina nu mai era la fel de intensă și cineva Încerca să mă lege de un scaun. Capul Îmi zvâcnea, fiecare bucățică a corpului mă durea. — Închide-l, Alf. Urmează și el. Vocea, străină și estompată, venea dintr-un loc atât de Îndepărtat Încât, preț de o clipă, am crezut că-mi vorbește din sala de spectacol de la Apollo. Dar de unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În afară: bretelele fuseseră rupte și șosetele cu care Îl umplusem au dispărut. Am dus mâna la tâmplă și mi-am dat seama că Îmi pierdusem și peruca. Doar poșeta azvârlită Într-un colț părea neatinsă. Mi-am cercetat corpul, bucățică cu bucățică. Aici o mână, acolo cealaltă. Aici unul, două, trei... cinci degete. Acolo, Încă cinci. Bine. Îmi dădeam seama că Încă mai sunt În stare să-mi umplu plămânii cu aer și să-mi mișc degetele de la picioare. Capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bretelele fuseseră rupte și șosetele cu care Îl umplusem au dispărut. Am dus mâna la tâmplă și mi-am dat seama că Îmi pierdusem și peruca. Doar poșeta azvârlită Într-un colț părea neatinsă. Mi-am cercetat corpul, bucățică cu bucățică. Aici o mână, acolo cealaltă. Aici unul, două, trei... cinci degete. Acolo, Încă cinci. Bine. Îmi dădeam seama că Încă mai sunt În stare să-mi umplu plămânii cu aer și să-mi mișc degetele de la picioare. Capul Îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unui asemenea moft - și unei asemenea idioțenii. Și tocmai spre binele meu nu poate s-o facă. Ea nu-mi cere decât să fac ceva spre binele meu - și mai am tupeul să zic nu? Ea și-ar rupe și bucățica de la gură numai ca să-mi dea mie de mâncare, n-am aflat asta până acum? Dar eu nu vreau să-și rupă bucățica de la gură. Nu vreau nici măcar bucățica din farfurie - ăsta-i necazul. Poftim! Un copil așa deștept! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fac ceva spre binele meu - și mai am tupeul să zic nu? Ea și-ar rupe și bucățica de la gură numai ca să-mi dea mie de mâncare, n-am aflat asta până acum? Dar eu nu vreau să-și rupă bucățica de la gură. Nu vreau nici măcar bucățica din farfurie - ăsta-i necazul. Poftim! Un copil așa deștept! Așa înzestrat! Cu așa viitor! Cu toate harurile pe care le-a revărsat Dumnezeu asupra mea, frumusețe, inteligență, îmi este oare mie îngăduit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai am tupeul să zic nu? Ea și-ar rupe și bucățica de la gură numai ca să-mi dea mie de mâncare, n-am aflat asta până acum? Dar eu nu vreau să-și rupă bucățica de la gură. Nu vreau nici măcar bucățica din farfurie - ăsta-i necazul. Poftim! Un copil așa deștept! Așa înzestrat! Cu așa viitor! Cu toate harurile pe care le-a revărsat Dumnezeu asupra mea, frumusețe, inteligență, îmi este oare mie îngăduit să cred că pot să mă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și invidios în egală măsură - eu, unul, nu mi-am deșertat mațele de-o săptămână. În acest moment mă ridic cu greu de pe colacul WC-ului și, cu un icnet de animal biciuit, screm din mine trei stropi apoși în bucățica de pânză în care-și adăpostește sfârcurile ei prăpădite soră-mea cea de optsprezece ani, cu pieptul ca scândura. Sunt la al patrulea orgasm al zilei. Oare când o să-nceapă să curgă sânge din mine? Dă-mi drumu-năuntru, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu fețișoara ei udă pe obraz. — Cine să intre aici? întreabă ea. Toți banii îi țin în bancă. — Nu mi se pare un răspuns satisfăcător, răspund eu și mă retrag în camera de zi încercând să-mi stăpânesc iritarea. Observ bucățica de hârtie de pe măsuța de cafea. Mă-ntreb dacă nu cumva a trecut vreun copil pe-aici. Nu, nu, mă aflu față-n față cu prima mostră de scris a Maimuței pe care mi-e dat s-o văd. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe tine dacă te-aș duce la Belgrad și mi-ai plăti oare tot atât de prompt și de drăguț? Dar scepticismul Îi trezi dorința și frustrarea, pentru că fata asta era argintărie polisată, În timp ce Coral, În cel mai bun caz, era o bucățică de sticlă colorată, cu o valoare mai degrabă sentimentală. Cea de aici avea valoare În sine. E genul care vrea mai mult decât bani, se gândi el, vrea un trup frumos care să-i răspundă propriilor dorințe, vrea spirit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ați văzut o fată În gară? Omul deveni volubil. — O să vă spun totul exact așa cum a fost. Nu se Înțelegea prea bine ce spunea: unele cuvinte Îi erau smulse de zdruncinăturile mașinii. Povesti că fusese reținut pentru că nu declarase o bucățică de dantelă, că fusese tratat foarte dur de către soldați și că s-a tras asupra lui când a reușit să fugă. — Și n-ați văzut nici o fată? — Nu. Nici o fată. Îl privi pe Myatt În ochi cu toată onestitatea. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stat o dată acolo, spuse Myatt, dar s-a petrecut ceva stânjenitor. De aceea nu m-am mai dus la ei. — Spune-mi. Hai, nu fi prostuț. Trebuie să-mi spui! Te rog! Ei bine, eram cu o prietenă. Părea o bucățică tânără și drăguță. — O fată din ansamblu? „Fetițele lui Dunn“ Începură să cânte: Dacă vrei să spui expres, Sentimentul ce te-ncearcă, Când te ia cu frig deodată Și-uneori cu cald. — Nu, nu. Era secretara unui prieten de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
membri ai cercului nostru de vrăjitori fac asta, dar a fost ideea lui Stridie. Zice că planul e să submineze iluzia de siguranță și comfort pe care o au oamenii. Sparge o bășică cu acul și dinăutru cade ceva. O bucățică de plastic maroniu plină de puroi împuțit și de sânge, care aterizează pe prosop. Mona o întoarce cu acul, și puroiul galben se îmbibă în prosop. O culege cu penseta și zice: — Ce naiba e asta? E o turlă de biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întorcîndu-l cu fața spre el. Copilul scutură cu îndîrjire din cap, fără să închidă gura. Nasul? continuă tatăl, surîzîndu-i cu toată ființa lui obosită. Mîneca mică a hainei de blană sintetică se ridică încet, apare un degețel scurt cît o bucățică de creion, care se îndoaie puțin în timp ce se apropie de nas, încercînd să atingă vîrful, nimerind pînă la urmă alături, pe nară. Tatăl se apleacă și sărută vîrful nasului. Rotundul gurii, rămasă încă deschisă, dar fără sunet, se deformează lin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
barului, să vorbească în liniște. Alo, o sută zece, te rog! strigă profesorul în receptor. Cum cine sînt?! Rămîi pe fir și-ai să afli! Pentru că cei adunați în jurul chelnerului vorbesc tare, toți odată, profesorul se retrage cît poate spre bucățica de perete dintre bar și sobă, astupîndu-și cu palma urechea liberă, insistînd să fie găsit măcar unul din cei căutați. Atît a costat convorbirea spune el, întinzînd zece lei chelnerului, imediat ce lasă receptorul. Ei? întreabă cîțiva spre profesor, în timp ce alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Femeia îi arde un vîrf de palmă peste obraz, după care copilul începe să se zbată, aruncînd cît colo carnea din mîna sa. Ce naiba nu te poți abține?! murmură soțul, amăgindu-l cu greu pe celălalt să mănînce cîte o bucățică din carnea de pui, în timp ce, cu ochii mari și vii ca o flacără, copilul urmărește drumul bătrînei cu cățelușa în brațe. De ce-ai aruncat cărnița? întreabă iritată femeia, întorcînd obrazul copilului spre ea. Sămînță-a dracului ce ești! Ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la creșă nu-s tot alții. Dar nu tot timpul. Și nu putem ieși din casă decît pe rînd. Soțul murmură un "mda", lăsîndu-se lovit cu palma de copil, reușind cînd și cînd să-l mai amăgească să înghită o bucățică de carne, după care îi dă biberonul să bea ceai. Cînd crede că a lovit destul cu palma, copilul se oprește, privește un timp, vede privirea supărată a tatălui, își țuguiază buzele ca un cioc de rață, alintă obrazul lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]