704 matches
-
dacă mințea, o căutase Șukuri frizerul și ea i-a zis că n-are vreme de el. Trebuia să iasă la plimbare cu Nicolai, care nu-i atinsese decît brațul, pe stradă și o așteptase în fața hotelului Traian. Ceea ce spunea bucătăreasa nu se potrivea deloc cu ce făceau rușii prin oraș. Îl pune Virginia pe Ionică să afle ce era cu acest Nicolai, măcar de-o curiozitate. Chelnerul i-a povestit a doua zi ce ziceau rușii despre el. Nu era
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
își lua rămas bun de la rușii care plecau. Era pe 21 noiembrie, o zi cu vreme pișăcioasă, după părerea lui Ion chelnerul. Cînd s-a înnoptat Costel ciocănarul de vagoane a șuierat după Florica, la ușa din spate a restaurantului. Bucătăreasa, care nu era niciodată în stare să reziste semnalelor lui Costel, prăjea cartofi într-o tigaie uriașă, pentru rușii înfometați care veniseră, și cînta pentru ea, în sfîrîitul uleiului din tigaie, "Prasceai, prasceai, pa-druș-ca daragaia...", fără să audă chemările ciocănarului
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
bucurie. CÎnd fata Începe să frigă șunca pentru ouăle lui, ajunge la extaz. Diana Vreeland a decretat aroma șuncii prăjite „cel mai optimist miros de pe lume“, iar Wakefield este Întru totul de acord. În timp ce Wakefield Își savurează ochiurile cu șuncă, bucătăreasa lui adolescentină stă la o altă masă În fața unui laptop deschis, verificîndu-și temele cu o colegă, cu mobilul la ureche. Wakefield nu și-a mai verificat e-mailul de zile Întregi; este ca și cum unul dintre firele care Îl țin legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
i s-a adresat ea ca o fetiță lui Adam. Sincer, era așa de jenant. Mama era femeie în toată firea, dar se comporta ca o adolescentă amorezată. —Claire ne-a pregătit cina. — Da, am auzit că Claire e o bucătăreasă extraordinară, mi-a zâmbit el aruncându-mă într-o plăcută stare de tulburare. N-ar trebui să-mi zâmbească în felul ăsta tocmai când scurg pastele, m-am gândit în timp ce-mi oblojeam mâna opărită. M-am întrebat cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aruncându-mă într-o plăcută stare de tulburare. N-ar trebui să-mi zâmbească în felul ăsta tocmai când scurg pastele, m-am gândit în timp ce-mi oblojeam mâna opărită. M-am întrebat cine-i spusese că sunt o bucătăreasă grozavă, pentru că eram sigură că nu Helen. Poate că era doar amabil. Și ce era rău în asta? —Doamnelor și domnilor, vă rog să vă ocupați locurile pentru reprezentația serii, am anunțat indicând faptul că masa era gata. Adam a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ultimele două puneau la îndoială chiar judecata celui înșelat). Actoria continua până după miezul nopții, urmărindu-ne prin camere cu alte și alte roluri, pregătite să ne deschidă mințile și poftele: eu mi-o închipuiam pe Maria pionieră, hangiță, milițian, bucătăreasă pe-un vas (reminiscențe Julieta Szöny din copilărie); Maria mă făcea boxer, securist, patron, Mihai Viteazul (ca-n filmul unde, în lupta de la Călugăreni, sclipește un ceas electronic pe mâna călărețului). Aventurile noastre doborau paturi și fotolii, străbăteau culoarele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceva de la el. Acuși o să-i dea un șut în fundul ăla mare al ei. Dar înainte, Marcu trebuia s-o execute, ca să-i strice și treburile lui taică-su. Purta un șorț roz, pregătită de gătit. O făcea pe marea bucătăreasă, așa cum o făcea și pe aia interesată de copii. Tata o prostise bine! În așteptarea mesei, tata i-a lăsat să stea pe canapea în fața televizorului. Să vă purtați frumos, da? a zis tata, mai mult spre Marcu. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
viața un infern), bucurându-se și apoi fiind total dezamăgit de ei. Și ca și cum Dumnezeu care vede și aude totul a făcut să vină Ralf, fratele lui René și fiul lui Lionel, la Stockholm. Locuiește la mine, transformându-mă în „bucătăreasă”, pentru că așa a fost educat: femeile trebuie să-l servească. Mai mult: cerându-mi să vină cu mine la întâlnirile cu prietenii mei. Și eu, din politețe, trebuie să mă port bine, exersându-mi prin asta capacitatea infinită a răbdării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
atât de cunoscut. Semăna perfect cu locul copilăriei mele. Sofia a venit în acel an cu o săptămână înainte de Paște. Mi-a promis cei mai buni cozonaci făcuți chiar de ea cu făină, drojdie și arome aduse din Germania. Era bucătăreasă. După câteva zile de la venirea lor, am văzut mașina albă cu număr străin trecând prin fața primăriei. A micșorat viteza și a claxonat încet. Claxonatul în localități era interzis. Venise neamțul Werner, iar claxonatul era o invitație de a le face
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
scris piesa cu altă pretenție decât pentru a procura cincisprezece minute de veselie privitorilor, scop pe care l-au și ajuns. D-nul Manolescu a jucat cu multă ușurință pe soldatul Nicu Cremene, d-na Sarandi și mai bine pe bucătăreasă. Această damă și-a făcut școala dramatică, după cât știm, sub ochii lui Millo, pe când acesta era în floarea vârstei și a talentului său; d-nia-ei a creat multe din rolurile repertoriului bătrânului artist, vorbește natural și dezghețat, își stăpânește cu deplină
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
către o bodegă din sat unde am mâncat ceva într-o bucătărie ca toate bucătăriile din satul de pe insula aceea, cu buchete de verdețuri și legături de ceapă, cu o mașină de gătit foarte mare. Am pus tava pe masă. Bucătăreasa mi-a urat “poftă bună”, probabil, într-o limbă complet străină mie. O urmă ciudată de zâmbet se deslușea pe chipul ei. Mi-ar fi fost greu să-i pun întrebări în limba engleză pe care nu cred că o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
celor mai răi ori de câte ori era amenințată ordinea, urlând: „Potaia asta o merită!“ Prin urmare, duceam acasă niște căței destul de leșinați și nu era deloc lucru ușor să mă car pe scări cu un boxer sau ciobănesc adormit și să explic bucătăresei de culoare că era doar obosit mort de atâta distracție și jocuri. Câinii în călduri erau alt lucru pe care Guillaume nu-l putea tolera. „Grue! En chasse!“ Apoi îmi spunea îngrijorat, „Au făcut vreo nefăcută în camionetă?“ Dar de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lui cu mașina și mă opream împreună cu el - în centru, la sindicat, la bancă, la biroul din South Water la care lucra Charlotte pentru Unchiul Robby, la bucătăria de la casa Magnus unde se oprea să ia pachete cu sandwichuri de la bucătăreasa de culoare sau în camera din spate unde-și puseseră patul conjugal - căci nu-și făcuseră încă publică cununia decât celor foarte apropiați din familie. Camera fusese redecorată de Charlotte de dragul lui cu veioze cu abajur de mătase, covoare mițoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Primește tot ce-i trebuie de la mine. Dar nu e nevoie să țipați așa. Avem aici oameni sensibili, care pot fi deranjați foarte ușor. Am zărit pe hol o grămadă de orbi adunați în grup, iar în bucătărie până și bucătăreasa masivă, cu părul nețesălat, își oprise satârul din tocat. Simon, dar eu am vrut să fac asta. Eu i-am rugat, i-a spus Mama. Nu a fost în stare să vorbească pe un ton îndeajuns de convingător; niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să zic și mi-am ridicat cu greu capul. Poate pentru că n-am mâncat nimic. O, ce prostie. De când? Doamne, e trecut de nouă. L-a trimis pe Sam la bucătărie după un sandviș și un pahar cu lapte de la bucătăreasă. Și aproape că am făcut un accident, i-am spus după ce a plecat el, și i-am descris ce s-a întâmplat. Nu sunt sigur ce a fost mai vizibil, grija ei sau poate gândul nerostit că eram un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tot ascuns sub fustele femeilor. La care șeful lui i-a zis: — Leagă cățeaua! După care mi-a spus mie: — Cu ce drept vii aici? Am fost chemat. — Păi bineînțeles c-a fost! Noi l-am chemat! Și, în timpul ăsta, bucătăresele cu scufiile lor înalte și ceilați din facțiunea mai bine plătită urlau și pufneau cu dispreț și strâmbau din nas și trăgeau un lanț de toaletă imaginar înspre mine. Ia ascultați-mă cu toatele! Eu vă reprezint. Dacă aveți necazuri, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de metri mai sus de zócalo, pe terasele din piatră tăioasă, până la poarta vilei. „Casa Descuitada“ am citit eu pe o bucată de țiglă albastră prinsă sub ramurile unui rodiu - Casa fără Griji. Am intrat, și am fost primiți de bucătăreasă și de un băiat în casă. Mamă și fiu, ședeau la o distanță destul de mare unul de celălalt, amândoi în picioarele goale pe piatra roșiatică a verandei, ea lângă bucătărie, iar el lângă ușa dormitorului. În șal ea ținea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ne-am dus cu mare tristețe, am trimis caii înapoi la Talavera, cu Jacinto. Thea nu ar fi rezistat să se întoarcă pe jos de la grajduri, iar eu nu voiam să plec de lângă ea. Intrând în patio, am auzit țipetele bucătăresei, care a intrat în fugă în bucătărie cu bebelușul ei, căci Caligula se învârtea de colo până colo pe acoperișul șopronului. I-am spus Theei: Uite vulturul, s-a întors. Ce vrei să facem cu el? Ea mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Caligula să zboare până va învăța să prindă acele iguane gigant. Întâi voiam să îi zic vreo două de dulce lui Jacinto pentru că îl luase gura pe dinainte, dar n-am dat de el. Și nici Thea nu era acasă. Bucătăreasa mi-a spus: Están cazando. Que? Culebras, mi-a spus ea, pe acea voce care semăna cu un firișor de antichitate, că avea mereu sunetul firav și distant. Am căutat cuvântul în dicționar. Plecaseră să vâneze șerpi. Caligula era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
așa că am plecat imediat după ele. Le-a pus într-una din cutiile pe care le pregătisem pentru iguane, și ele au fost primele piese din colecția ei. Încet încet veranda s-a transformat într-o galerie de șerpi, așa că bucătăreasa voia să își dea demisia, fiindu-i teamă pentru copil. Era momentul potrivit să pomenesc vulturul, căci Thea era reîmprospătată de succesul ei. M-a ascultat și s-a arătat destul de rezonabil gata să fie convinsă, căzând de acord că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să se ia la trântă cu dezertorul indian care acuma îl bănuiește. Iggy se tot dădea de ceasul morții să își rezolve povestea, iar eu mă duceam desculț să mai iau o sticlă de tequila. Apoi venea Moulton și plecam. Bucătăreasa îmi pregătea masa de prânz, dar mie nu-mi plăcea să mănânc singur. Cumpăram tacos de la piață, ceea ce nu îmi făcea deloc bine la stomac, sau îmi luam un sandviș de la chinez. Ca nu cumva să i se adune prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de rasă; am să te oblig să-ți descoperi Steaua Polară...>>" După opt luni, l-a trimis brusc înapoi în stradă... Ce rost mai are să-și amintească? Mai bine recheamă în amintire cele cîteva luminițe: o profesoară de Istorie, cunoscută ca bucătăreasă, pe litoral, pe vremea cînd a lucrat și el ca bucătar, în vacanța lui '65, la cantina 3 din Eforie Sud femeia tocmai ieșise din închisoare, reabilitată, intrată acolo, la răcoare, pentru că a vorbit la o oră mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în dreptul sobei, face un pas în stînga, lîngă fata care continuă să se îmbete de plăcerea focului. Domnișoara dorește ceva? Mulțumesc, nu întoarce fata privirea. Avem și cafea naturală, să știți o asigură chelnerul, înclinîndu-se, pornind spre bucătărie, unde Mihaela, bucătăreasa, pe cît de scurtă și de grasă, pe atît de ageră, se învîrte pe lîngă plită, întreținîndu-se cu șoferul, care soarbe dintr-o cană plină cu cafea aburindă. Încă trei jumătăți de pui spune Ovidiu intrînd. Dacă mai pică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plină cu cafea aburindă. Încă trei jumătăți de pui spune Ovidiu intrînd. Dacă mai pică o cursă seara asta, rîde spre Andrei oameni ne-am făcut. Sultana intră ca o vijelie, călcînd apăsat, îndreptîndu-se spre frigider. Puii ăștia doi, arată bucătăresei după ce-i speli bine, îi fierbi și-abia apoi îi rumenești. E-te ce mofturi! se miră soțul ei. S-a legitimat careva c-ar fi mare zmeu? Sînt doi copii mici și n-am chef să-i îmbolnăvesc. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oi castra într-o zi, să-mi cînți mie ca mierla... Sultana trîntește ușa cu putere în urma sa, coboară în bucătărie, se spală pe ochi, bea jumătate din cafeaua Mihaelei, încercînd să se calmeze. Lasă farfuriile așa! o oprește pe bucătăreasă. Vine fata să le spele, că de-aia i-am dat mîncare. De la bar, se aude zgomot de sticle, iar Sultana, răsuflînd apăsat, a mulțumire, iese pînă în ușă, să mai dea indicații dacă fata nu face treabă bună. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]