3,671 matches
-
celebre? Nu ar exista, probabil, nici o diferență Între film și afișul lipit În fața cinematografului. Până atunci, să precizăm că toată această perioadă În care noi am filozofat pe marginea subiectului nu a fost Însumată la așteptarea personajelor. E doar o buclă În narațiune, o pauză care n-a fost resimțită de către eroii noștri . La fel, dacă autorul acestor rânduri, mânat de o neașteptată necesitate fiziologică, s-ar ridica și s-ar duce la baie, asta n-ar Însemna că cititorul ar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fi Născut în URSS nu îi absolvă pe prozatorii noștri de misiunea lor, subînțeleasă în ultimii optsprezece ani. Misiune pe care, evident, o pot accepta, o pot refuza, dar nicidecum delega. Sau pasá, nonșalant, mai departe. Am făcut toată această buclă preliminară pentru a feri recentul roman al lui Iulian Ciocan - Înainte să moară Brejnev - de o eventuală lectură prea politic-empatică. De o ipotetică retroversiune grăbită - exagerez, desigur - care l-ar putea preschimba într-o autohtonă, inconștientă, priveghere ceaușistă sau dejistă
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
de neînțeles cum intrase dr. Thomas În legătură cu cei doi, ce scopuri urmărea și, mai ales, ce urmăreau ei. Intenționau oare să ajungă, cu ajutorul doctorului, la informațiile clasificate ale armatei americane? Dar doctorul nu avea acces la astfel de informații! Aici, bucla logică se Închidea ermetic și devenea dintr-o dată opacă, Încît maiorul se vedea nevoit să deschidă o alta, care pleca de la amănuntul că, În urmă cu cîtva timp, soția colonelului Pruritanal primise cadou o pisică siameză. Informația Îi fusese furnizată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Challanger. Ceea ce nu era deloc În măsură să ridice moralul trupelor. Ofițerii de pe Caroline, și așa nervoși din alte motive, Începură să-l Înjure cu poftă pe comandantul de pe Challanger. Au văzut cu toții cum racheta a trasat cu eleganță o buclă circulară, ca Într-un looping perfect executat, lăsînd În urmă o dîră trandafirie de fum. După aceea, mulți dintre ei au preferat să Închidă ochii. Mai ales comandanții. Cei care i-au ținut totuși deschiși, au fost cît se poate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
l-a traversat în genunchi până pe partea cealaltă, sprijinindu-se de umărul lui Palmer. S-a ghemuit acolo cu picioarele sub ea, înfășurată în halatul vișiniu. Părul, pe care gulerul ridicat îl ținuse adunat, îi cădea acum pe umeri în bucle grele de un auriu patinat. Nemachiată, părea mai bătrână, mai palidă, dar fața ei era blândă, vie, maternă, ochii ei căprui mă urmăreau întruna, gura mare, mobilă, expresivă, zâmbea imperceptibil. De partea cealaltă, Palmer - calm, relaxat, uluitor de curat - arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lași chestiile astea pe seama unor domni ca noi. Arăți de parcă acum ai fi ieșit din apă, cea din portul Le Havre, poluat cu ulei. Pronunță numele orașului În franceză. — Pe care tu Îl cunoști, desigur. Iritat, mă chinuiam să netezesc buclele de pe căpățână, dar continuau să se stea crețe, ca niște arcuri. — Poți să știi? N-ai de unde să știi. Sfătos ca un bătrân, Anton Își vârî cutia cu brilliantine În buzunar și-mi povesti ce s-a mai Întâmplat pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sau mai puțin săriți de pe fix? Dar șiksele, ah, șiksele, sunt și ele cu totul altceva. Învăluit de mirosul de rumeguș jilav și lână udă al debarcaderului supraîncălzit, cad în extaz la vederea părului blond ce li se revarsă în bucle curate, grațioase, de sub băsmăluțe sau căciuli. În mijlocul acestor fetișcane îmbujorate, puse pe chicotit, îmi leg patinele cu degete sleite, tremurânde, ies apoi în frigul de-afară și mă țin după după ele, mai întâi în vârful picioarelor, pe pontonul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o șikse cuibărită la brațul tău, care murmură șoapte de dragoste dragoste dragoste dragoste dragoste! Așadar: amurgul petrecut pe suprafața înghețată a unui lac dintr-un parc orășenesc, patinatul în spatele unei șikse cu apărătoare de urechi roșii, pufoase și cu bucle galbene, fluturându-i în vânt, mă învață înțelesul cuvântului a tânji. Aproape că-i mai mult decât poate să îndure un evreiaș furios de treisprezece ani, crescut lângă fusta mamii. Iartă-mi divagațiile, dar ceea ce îți povestesc acum reprezintă, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
singura noastră poezie era „Eu văd Londra, eu văd Franța, eu văd chiloții lu’ Leanța“. Decât că eu n-aveam, bre, nici chiloți... Știi ce-am făcut la cinșpe ani? I-am trimis lui Marlon Brando, într-un plic, o buclă din flocii mei. Căcăciosul ăla nici măcar n-a avut bunul simț să confirme primirea scrisorii. Tăcere. Și între timp încercăm să ne dăm seama ce naiba caută doi oameni atât de diferiți împreună - și, pe deasupra, în Vermont. Apoi mă întreabă: — OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Se va Întoarce după mine. Așteptați și-o să vedeți. Ninici lăsă arma să-i cadă În Îndoitura cotului și Își bătu palmele Înmănușate una de cealaltă. — Locomotiva cea nouă e zgomotoasă, spuse el, urmărind trenul, care se Întinse la o buclă a liniei de parcă ar fi fost elastic și apoi dispăru din vedere. Macazurile reveniră cu un geamăt la pozițiile inițiale și semnalul de la linia de pasageri ce ducea spre oraș se ridică. Un bărbat coborî scările de la cabina suspendată, traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe altul ca o maniacă. Era Îmbrăcată cu un costum Rochas de un alb imaculat, cu manșete din dantelă neagră și o fundă la gât, ciorapi de plasă și pantofi foarte Înalți, roșii. Părul Îi era aranjat În jurul feței, În bucle blonde. Lacrimile de mai devreme dispăruseră. Fața era palidă, dar frumoasă Într-un fel straniu, ca Nicole Kidman În The Others. Avea o Înfățișare perfect calmă. Era, În mod evident, pe jumătate ieșită din minți, deoarece atunci când se simte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să nimerim ieșirea de-aici, cred că ar trebui să rămânem împreună. Chiar în fața noastră se află un birou baroc. Lemn de pin negru lăcuit, cu scene persane în incrustații de argint, cu picioare rotunjite și tăbliile laterale ornamentate cu bucle și cochilii sculptate. Și, pe când mă conduce și mai adânc în desișul de cabinete, șifoniere, biblioteci și bufete, printre cuiere-pom și rafturi, Helen Hoover Boyle îmi zice că trebuie să-mi spună o povestioară. Capitolul 10 Când mă întorc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mona, zice. Părerea mea e că la petrecerile ei de vrăjitoare nu o să vezi altceva decât niște hipioți care dansează în pielea goală în jurul unui pietroi plat. Privit de aproape, părul ei nu mai are aceeași culoare roz omogenă. Fiecare buclă este de un roz mai deschis pe exterior, cu nuanțe rumene, oranj, prtocalii, aproape roșii în adâncime. În telefon zice: — Deci dacă trec de fotoliul de satin în stil Cromwell, placat cu fildeș, înseamnă că am ajuns prea departe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nici un ban sau de vreo altă obligație din partea dumneavoastră - apoi o dirijează spre canapea. Așezată în fața femeii, cu genunchii aproape atingându-li-se, Helen se apropie de ea cu o pensulă și zice: — Suge-ți obrajii, drăguță. Îi apucă o buclă mare și o ridică drept în sus. Părul femeii e blond, cu vreo doi centimetri de rădăcini șaten. Cu cealaltă mână, Helen îi trece un pieptăn prin păr cu mișcări rapide, ținând șuvițele mai lungi ridicate și trăgându-le pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aruncat cartea de artizanat indigen. Cartea aia era foarte importantă pentru mine, zice. Unii încă mai cred că puterea stă în cunoaștere. — Coacăză, iubita mea, zice Stridie, mângâindu-i părul, care i se lipește de mâna însângerată. Îi dă o buclă după ureche și-i zice: Cartea aia era un rahat. — Bine, zice Mona, trăgându-se înapoi, cu brațele încrucișate pe piept. Și Stridie zice „Bine“. Și trântește portiera, lăsând pe geam o amprentă de sânge. Cu mâinile roșii ridicate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tot mai mică. Țipetele și muzica rock - tot mai mici. În vârf ne oprim, cu o smucitură. Scaunul nostru se leagănă din ce în ce mai încet, până când se oprește de tot. La înălțimea asta, briza ciufulește, tapează și piaptănă în răspăr balonul de bucle roz al lui Helen. Neonul, unsoarea și noroiul - de la distanța asta, totul e fără cusur. Fără cusur, liniște și fericire. Muzica e doar un bum, bum, bum înfundat. Probabil că așa arătăm noi în ochii lui Dumnezeu. Privind în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu... Ba da; se observă surîde Mihai, luîndu-i mîna într-a sa. Uite, îți mai tremură încă mîna. Ridică încet mîna fetei și o sărută, apoi, după ce o lasă în jos, atinge cu vîrful degetelor obrazul ei, plimbîndu-și arătătorul pe sub buclele de lîngă ureche. Ești sigură că nu ne putem întîlni? Foarte sigură! Mulțumesc pentru cafea! M-aș bucura, totuși, să vii mîine seară arată Mihai spre invitație. Îmi dai vodca reținută? schimbă el tonul. Cristina scoate de sub un raft o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
evaziv. Ochii Mariei, speriați, se uită în ai bărbatului, care stă în fața sa, în picioare, calm, cu mîna încleștîndu-se mereu, pînă la durere, pe încheietura mîinii sale. Îl vede cum lasă țigara în scrumieră, apoi, cu palma desfăcută, îi atinge buclele părului, la tîmplă. N-aș vrea să-mi porți pică, Maria. Poate că gesturile mele te-au speriat, dar... strînge Mihai din umeri, slobozind încheietura mîinii, pe care, săltînd-o puțin, o sărută. Ți-e teamă că te spun lui Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
face un mare rău... Chiar și după ce fata și-a terminat vorbele, făcînd un gest scurt cu brațele, un "asta-i tot", Mihai continuă să o privească lung, calm, sfîrșind prin a întinde mîna să-și treacă vîrful degetelor pe sub bucla părului căzută pe frunte. De ce mă chinui, Mihai? Și tu m-ai chinuit. Nu-i vina mea! se înfurie Cristina, îndepărtîndu-i mîna de teama prezenței cuiva prin apropiere. Tu te-ai purtat ca un..., ca soțiile alea, despre care rîd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai aruncă o privire grijulie intregii încăperi, netezește încă o dată cuvertura de pe pat, mai mult din dorința de-a se convinge că nu a rămas vreo pată pe undeva, se oprește în fața oglinzii și, după ce se rujează, potrivindu-și o buclă sub căciula de blană, se privește îndelung, parcă acum s-ar vedea prima dată. -Nu prea semăn eu a crin alb, dar poți să știi... își surîde. Scriitorii ăștia au întotdeauna un simț aparte... Se așază la birou, ia telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
minimalizată, mai mult decât era cazul pentru Alun. Atunci, Dan s-a uitat la ea și, dintr-un motiv oarecare, i s-a părut că detectează o doză oarecare de compasiune în grimasa ospitalieră și freza lui banală cu o buclă căzându-i pe frunte. Și-au pus-o pe o saltea subțire de cauciuc. Așa cum era de așteptat, Dan o pătrunsese prea devreme, iar ea era uscată și strâmtă. Și a terminat după trei mișcări ca de șmirghel. Însă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plăcere determinat tocmai de rigiditatea lui permanentă, de faptul că nu avea cum să se înmoaie și că va rămâne tot timpul exact așa cum era. Dacă n-ar fi fost fața îngrozitoare a lui Beverley, miopia ei de școlăriță și buclele ei ca din desene animate (și, desigur, mirosul acela de smântână: de la transpirație sau mai rău?), poate că ar fi reușit și Carol să rupă legăturile slabe care o împiedicau să fie propulsată pe orbita orgasmică. Creștetul capului ei izbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
socială similar conceptului hegelian de Spirit al Lumii. Cu toate acestea, în timp ce pentru Hegel deus era în cea mai mare parte ex, pentru musulmani Spiritul Lumii și Lumea sunt unul și același lucru. Astfel, aveau de-a face cu o buclă cosmologică: tocmai când cocoșelul progresului pare să se avânte nestăvilit prin structuri și schimbări sociale, de fapt și-o trage singur pe la spate. Nu, nu. Hai să-ți spun adevărul. Dave 2 își pusese deja labele pistruiate pe altă pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
candidat posibil la condiția de femeie. E chiar mai nepotrivit decât mine, se gândise Bull. Fața îi era puternic masculinizată. Nu se deosebea prea mult de Desperate Dan, cu excepția nasului roman bine conturat. Părul blond cu firul gros, aranjat în bucle gen Dallas de o parte și de alta a bărbiei cu tentă albăstrie, întărea impresia că Ramona face parte din categoria himerelor sau că e reprezentanta unui al treilea sex. Numai că Ramona era prietenoasă. Nu ceruse de la Bull nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
întunericul unei săli de cinema (nu la „Favorit“), frumos îmbrăcată și aranjată (așa cum se cuvine la o ieșire din Drumul Taberei în centru), cu razele aparatului de proiecție mângâindu-i cocul, încât spectatorii de pe rândurile din spate să admire sticlirile buclelor date cu fixativ, rezemată de umărul soțului, cu ochii umeziți de aparițiile pe ecran ale micuțului ochelarist, căutând și descoperind în gesturile lui ceva din străduința ei de dascăl, șoptindu-i lui Câsu, nu de la bun început, abia către final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]