256 matches
-
între calcanele vechilor imobile,/ glasul lor de soprane exersează la fel, la început de aprilie,/ presimțind Învierea" (Mierle frîncesti). Însă marea atracție o alcătuiește acum pentru poet Paradisul terestru. Am putea vorbi de un virgilianism nu doar în sensul exaltării bucolice, ci și al pletorei de date culturale, al acelui alexandrinism pe care clasicul latin îl asociază emoției naturiste, în tonalități ce cîteodată, așa cum s-a remarcat, premerg Parnasul. Adrian Popescu e îmbătat de o natură filtrată prin timpuri și locuri
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
tradiționalist. Nocturnă este și mai complexă, ca orchestrație: „Mai știi în noapte plopul cu luna, galben cuib?". O replică, dintr-un, poate, colocviu sentimental, ascunzând cine știe ce istorie comună căreia decorul, la rândul lui comun, dar purtând trena folosințelor lui, de la bucolice la romantici și mai departe, îi ține hangul, este această întrebare din senin. Rezumând, parcă, o strofă din Arghezi: „Te-ai împăcat, sau suferi de vremea ce-a crescut?/ La ce visezi, când ziua pe lampa ta se curmă/ Și
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
și volumul Satul meu, complement mai degrabă amar și grav al atmosferei de decadență aulică din Pe Argeș în sus; de data asta, un sat moldovenesc sărac, Miorcani, oferea o cu totul altă imagine a lumii țărănești, foarte departe de bucolica balcanică. Tot prozodia are și aici ultimul cuvînt; Pillat creează iar o formă nouă. Fiecare poezie are două strofe a cîte patru versuri. În contrast calculat cu lumea cenușie și dură prezentă în catrene, poetul optează pentru cel mai nobil
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
daca înțeleg eu bine, tu nu le-ai dat americanilor tedeul spronuntie bănățeana a siglei CD, n.m., M.M.t cu ăAseară ți-am luat basmaă, ci pe ăla cu a!" Avea dreptate. Intenționasem să le restitui prietenilor mei o Românie bucolica, idilica (în care basmaua era întotdeauna curată!), dar îi băgasem (până-n gât, ca să zic așa!), într-una murdară, dominată de lăcomie, cinism și nesimțire. O lume în care nici macar cadourile nu sunt ceea ce par.
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
decât ce a trăit”, iar „părintele meu spiritual este Enescu”. Aceste înalte idealuri le-a exprimat sonor în Canti per Europa, Vis cosmic, Tristia, Cele patru anotimpuri, Pastorale și idile transilvane, Recviem pentru o poetă (Iulia Hașdeu), Columna modală, Polifonia bucolica, pastitele și sonatele instrumentale. Înzestrat condeier și eseist de vocație, muzicologul Theodor Grigoriu a lăsat posterității două cărți de suflet: Muzica și nimbul poeziei și Vă rog, reveniți, dragi maeștri. Pentru mine însă, Thedy a rostit o frază care a
Recviem pentru un singular arhitect al muzicii by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84189_a_85514]
-
de la capăt. Poeziile din Pasărea tăiată, în pofida formulei lor simple și directe, sau poate chiar din cauza ei, n-au fost ușor nici de înțeles, nici de acceptat. Ștefan Aug. Doinaș, care mi-a prefațat cartea cu generozitate, le-a considerat bucolice. M.N. Rusu, care semna cronica din „Luceafărul", l-a întrebat de ce pasărea tăiată ar fi bucolică și mistrețul dumnealui nu ar fi, iar asta a creat o zonă de umbră între mine și marele poet care nu a dispărut pînă
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
ei, n-au fost ușor nici de înțeles, nici de acceptat. Ștefan Aug. Doinaș, care mi-a prefațat cartea cu generozitate, le-a considerat bucolice. M.N. Rusu, care semna cronica din „Luceafărul", l-a întrebat de ce pasărea tăiată ar fi bucolică și mistrețul dumnealui nu ar fi, iar asta a creat o zonă de umbră între mine și marele poet care nu a dispărut pînă la moartea lui. Situîndu-se la polul opus, în cronica sa din revista „Familia", Gh. Grigurcu afirma
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
întîrziat și inutil reușește, Șerban Pavlu și ratează absolut Marius Chivu, care-și lungește nepermis orice popas în scenă, ieșind din tiparele regizorului. Furtuna a trecut. Oaspeții - Serebreakov, Elena, Astrov - au plecat, luînd cu ei speranța, lăsînd însă banala rutină bucolică. Vanea și Sonia desprind "nava" de la uscat. Și chioșcul pleacă, învîrtindu-se ca un carusel. Lumea lor redevine o insulă. Au rămas pe mal, ca doi superbi artiști, regizorul Yuri Kordonski și scenografa Elena Dmitrakova. Acest spectacol cu Unchiul Vanea de la
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
stihurile d-sale: "sprijiniți cu o pomană / arta mea / versurile mele care coboară / fulgere din cer / sprijiniți-o cu un dinar / pentru o bucată / de pîine și-un pahar / de vin prost" (Cerșetorul de lux). Ori, pe o regresivă stare bucolică, declară excedat de măreția aceluiași mister: "o ploaie de nectar / și puține cuvinte / franjuri de lumini / depărtate / din pulberea bolții / ne priveau gîze / înotînd în fericirea duală / de noapte-zi / a ridicat ceața - / veșmîntul ce ne desparte / și ne urîm în
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
Iulia Hasdeu". Pe lista lor - ca și pe aceea a membrilor juriului - nu figurează, bineînțeles, nici un bărbat. Numai eu (Alex. Ștefănescu) fac excepție, însă doar ca umil cronicar al evenimentului. Iată lista premiatelor: CRITICĂ ȘI ISTORIE LITERARĂ: Gabriela Danțiș, Poezia bucolică românească, Ed. Univers; Roxana Sorescu, Lumea, repovestită, Ed. Eminescu * PROZĂ: Maria Tacu, Mătușa mea, Anestina, roman, Ed. Cartea Românească * MEMORIALISTICĂ: Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, Ed. Vitruviu; Liliana Grădinaru, Temnița fotografiilor de familie, Ed. Eminescu * POEZIE: Mariana
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15592_a_16917]
-
pe 2011 al revistei MEMORIA. REVISTA GÎNDIRI ARESTATE atrage atenția prin articolul „Memoria deportărilor din România”, în paginile căruia e descris episodul mutării într-o singură noapte a anului 1951 a locuitorilor din Banat și Mehedinț i, către o destinație „bucolică”: Bărăganul Brăilei. „În urma unui plan pregătit timp de trei luni de zile, cu o precizie diabolică, au fost scoși din casele lor, pe parcursul nopții de 18/19 iunie, fără nici un anunț prealabil, peste 44 000 de oameni, începînd cu femeile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5124_a_6449]
-
literară precizată este aproape inexistentă: este vorba de orice, dar nu de pastel, căci nimic nu ne-amintește de? veselul Alecsandri sau de Coșbuc, maeștri incontestabili ai contemplației și descrierii unor scene și fenomene din natură, cu pete de culoare bucolice, pitorești, idilice, oleografice, anacreontice ș.a.m.d. Nicolaie Stoie (născut prin părțile Sibiului) este un poet postmodern care a asimilat lecțiile unor Goga, Blaga, Arghezi, Vinea, Gellu Naum, Bacovia, Marin Sorescu și scrie ca atare, în spiritul propriilor obsesii și
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
certat totuși cu soția?" se întreabă naratorul incurabil, tele-martor și nu protagonist, de data aceasta, martor frustrat al jocului erotic performat de celălalt. Răspunsul se află în celelalte proze. A doua povestire notabilă este Muncă veche, oameni vechi, o pastișă bucolică și paideică după Sadoveanu. Eliberat de tema sa preferată și concentrat exclusiv asupra texturii stilistice a manierei, seriozitatea lui Dumitru Ungureanu izbutește în moș Din, "profesorul" de coasă, primul său personaj simpatic și un text liric frumos la citit. Celelalte
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
a rămas Ghyka acolo? Orășelul e (și astăzi încă) adorabil. Distanța de o metropolă (capitala americană Washington) este de puțin peste o oră cu automobilul. Aceeași distanță de munte, distanța mai mică încă de Oceanul Atlantic. împrejurimile sunt (si azi încă) bucolice și dulci. Matila Costiescu avea însă cam 70 de ani și faptul acesta a influențat desigur întoarcerea în Europa. S-a retras în Anglia și în Irlanda, unde a trăit mai mult din expediente, uneori la limita supravietuirii. S-a
Matila Ghyka în America by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/7807_a_9132]
-
Edward Sava Probabil cel mai important festival muzical din Statele Unite ca tradiție, ca dimensiuni, ca valoare a participanților, este cel ce are loc în fiecare vară la Tanglewood, în bucolica regiune numită Berkshires din vestul statului Massachusetts. Din 1936, Tanglewood a fost, cu excepția anilor de război, reședința de vară a orchestrei simfonice din Boston și a invitaților ei. Pe o suprafață de sute de acri sunt mai multe săli. Cea
Festivaluri în Noua Anglie - Tradiție și schimbări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5920_a_7245]
-
narativă a morții. Forțat de vizitatoarea neașteptată, Nori aruncă doar din când în când câte un bruion de poveste. Unde se desparte însă memorialistica orală de ficțiunea textuală, nu putem ști. Și nici deduce, prin calcul. Poate că intercalarea, destul de bucolică și de marcată alegoric, a capitolelor despre Paul și grijulia sa asistentă, Nuți, nu e decât rezultatul unui vast exercițiu imaginativ a cărui gestație coincide cu vacanța rustică pe care Ana-Maria o trăiește în dezordinea casei lui Nori. Poate, dacă
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
la sex (sic!), plănuindu-l pedant încă din martie. Poza clișeizată a familiei adunate în jurul mesei festive pe care și-o dorește Enid e de un kitsch și de o stridență greu de imaginat; din fericire, realitatea îi "corectează" imaginația bucolică, iar Crăciunul, ultimul petrecut de familia reunită, e un fiasco, semn că ruptura dintre membrii ei e definitvă. Mama de familie se dovedește, spre finalul romanului, un personaj cu surprize și cu mai multă densitate psihologică decât am fi bănuit
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
Gheorghe Grigurcu Arghezian în fond și în expresie, Ion Caraion rămâne la primul din cei doi timpi al registrului moral din paradigmă, timpul negativ. Nu ajunge la înseninările bucolice, la înfrăgezirile amintirii, la diafanitățile franciscane ale autorului Cuvintelor potrivite, mereu dovedindu-se traumatizat, ultragiat, refuzat de universul în care ne e dat a viețui. E un mare producător al negației pe care o proiectează în ansamblu ca și în
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
cer un brîu de trandafir,/ Că o zîmbire de fecioara,/ Se-ntinde, crește, înfășoară/ Nemărginirea de safir" (Iuliu C. Săvescu, Căderea stelelor). Universul secesionist este, mai presus de toate, un univers ondulatoriu. Încă la Al. Macedonski ne întimpinau "mișcări onduloase" (Bucolica undă), "pustiuri onduloase" (Stepa), "ondulări de grumaji și de solduri" (Thalassa). La D. Anghel, "copacii și florile iarăși se plecară și același suflu se ridică, ondula pe fata ierbii, mișcă încă o dată potirele de sînge ale bujorilor și dispăru că
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
războiului filmul devine - surpriză! - "de război", iar apoi are loc investigația de tip polițist. La rândul lor, cele trei perioade și cele trei povești sunt reprezentate diferit din punct de vedere vizual: vremea dinainte de conflictul armat e una serenă, aproape bucolică, scăldată constant în lumina unei după-amieze de vară, animată de culori calde. Războiul e secat de nuanțe, aproape alb-negru, deși albul nu prea constituie o prezență distinctă. Epoca postbelică e "aburită" la colțuri, cromatica e vag similară celei dinainte de război
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
bine orchestrat. Dar are ceva care-l face irezistibil: o infinită tandrețe născută din grijă pentru ființă iubita, din traducerea misterelor mărunte ale naturii și din posibilitatea ca, odată și odată, contrariile să se contopească. Simplitatea liniei melodice, atmosfera aproape bucolica răscumpără suferință la mărturisirea căreia am fost părtași. Într-o formulă ludica, dialogul se metamorfozează în confruntare domestică, în reproș amoros și, finalmente, într-un vivace apel la armonie: „Both of uș say there are laws to obey/ But frankly
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
nu știu ce zici,/ Azi e duminică dang-ding./ Văd fir cu fir absența ta/ De pînză goală de paing" ( Scrisoare de duminică). Solitudinea, resimțită în calitatea ei de vid ( sacrificiu) social ca o veritabilă crucificare, e înfruntată la nevoie prin procedeele simplității bucolice: "Ești singur, iar nu știi ce zic,/ Eu zac în iarbă ca o cruce/ M-aș ridica doar să-ți ating/ Coroana de copac ferice" ( ibidem). Să ne întoarcem la imaginea lumii, care vădește sub pana poetei o visceralitate sublimată
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
condamnat la viață, purtând pe umeri responsabilitățile întreținerii familiei și ale moștenirii numelui Kotlarkzuk. Raportând prezentul la trecut, amintirile mă copleșesc, provocându-mi eforturi de memorie, de altfel plăcute, care scot la iveală imagini în ritm de sarabandă ale trăirilor bucolice din leagănul natal bucovinean. Nostalgic incurabil, tânjesc la anii de sacrificiu întru neuitare și revin neîntrerupt, săptămânal, la origine, păstrând neștirbită vechea deviză a familiei: ”Drept în suferință și bucurie”. Nu găsesc cuvintele potrivite pentru a-mi arăta recunoștința din
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cândva Școala de ofițeri a Corpului de ingineri al Wehrmacht-ului. Pe peretele sălii de mese era o mare pictură murală, un tanc venind pe un minunat drum șerpuit de țară. În pictură strălucea soarele. Cerul era senin. Această scenă bucolică era însă pe punctul de-a fi spulberată. Într-un desiș din prim-plan se afla o mică ceată veselă de confrați ai lui Robin Hood cu căști de oțel, ingineri a căror ultimă șotie era să mineze drumul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Vilmei Îi dărui una de format ceva mai mare și mai deosebită decît celelalte; cele pe care le luase Julius, În schimb, aveau un aer cam dulceag, cu mult alb, mult azur, cu arbuști și pajiști cu miei, cu motive bucolice, pastorale. Nu i-a mai poftit a doua oară să ia bomboane de ciocolată, probabil ca să nu cadă În păcatul lăcomiei și vizita părea că nu se mai termină, cînd deodată maica se așeză și Începu să-i ignore olimpian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]