310 matches
-
să disociem între umor și satiră pe criteriul atitudinii binevoitoare, recuperatoare a obiectului comic, sau, dimpotrivă, necruțătoare. Consecința firească a disocierii de mai sus este gruparea celorlalte forme ale comicului în jurul celor două atitudini, astfel că gluma, zeflemeaua, amuzamentul, persiflarea, buful - formele, așa-zicând, blânde ale comicului - pot fi socotite auxilii ale umorului, iar ironia, sarcasmul, grotescul, sardonicul, ale satirei. în deplină corespondență simetrică se află, cu aceste variante, forme, procedee ale comicului, reacția la ele: râsul și calitatea lui. într-
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
ca înainte, iar schimbarea de paradigmă existențială a românilor are, privită din afară, efecte cât se poate de hilare. Dacă prozele din ciclul Cotidiana stăteau sub semnul lui Caragiale, aici se simte mai degrabă un umor cu accente de comedie bufă, cu trimitere la rădăcinile etnice, de tipul celui practicat în cinematografie de Emir Kusturica sau, la noi, în filmul lui Cristian Nemescu, California Dreamin'. Din punctul meu de vedere, cele mai bune proze ale volumului sunt cele din LP 3
Momente din tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8011_a_9336]
-
atât", Adevărul, 9.09.2002), te-am zărit printre morminte ș.a. Metonimia argotică poate interveni și în dezvoltarea unor scenarii de tipul "cauză pentru rezultat": în loc de a spune că cineva este trist sau melancolic, se recurge la descrierea unei origini bufe a stării: a căzut în butoiul (sau cazanul) cu melancolie. Identificarea legăturii dintre cauză și efect nu totdeauna evidentă, metonimia reprezentând un test de perspicacitate și o sursă de umor. Pentru a-i reproșa cuiva că îi blochează vederea, cineva
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
clipa lor măruntă. Există o serie de scene grotești, însă în ele sunt prezente de fiecare dată activiștii, securiștii, regizorii obtuzi ai unui spectacol absurd care trece în ochii tuturor drept o farsă. Până și acele imagini au ceva teatral, buf, însăilat, de spectacol ieftin de brigadă artistică unde sunt expuse maniheist virtuțile și păcatele capitale. În rest, glumele se țin lanț în întreprinderea unde lucrează Emilia, și acest umor salvator oferă fața umană a regimului, alimentează estalgia și creditează un
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
ne-a spus, de pildă, în primul moment, că a fost contrabandist. Ne-a spus foarte clar: «Eu aveam bani, la sfârșitul regimului Ceaușescu eram un om foarte bogat». Foarte bogat. Deci, nici un activist nu avea această avere, «pentru că făceam buf». Sigur, vorbește în jargon. Asta însemna, făceam contrabandă. Știm foarte bine că făcea. Cu cine făcea? Împreună cu Securitatea, pentru că puteai să fi arestat dacă aveai 5 dolari, nu dacă aveai 100.000 de dolari. Deci ne-a spus: «eu am
Emil Constantinescu: Elitele intelectuale au greşit girându-l pe preşedintele contrabandist Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/48944_a_50269]
-
și cruzime la Creangă, adus întâi în discuție de Valeriu Cristea când a scris, în 1970, despre Soacra cu trei nurori, sau de Nicolae Manolescu în capitolul din Istoria critică unde trimite, prin comparare, la spiritul renascentist și al comediei bufe, acest raport Eugen Simion îl proiectează atât pe fundalul formării intelectuale a lui Creangă, ca „umanist al științelor sătești”, cât și pe acela al conformației lui umane care era a unui geniu frust, „neînstare să excludă moralismul jovial și umoristic
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
nebunesc, ciudat, fancy-fantasy, lejer-parodic, absurdaiurea, ar putea fi vorba despre un nou avangardism, eclectic, „internațional”, care se amuză pe seama literaturii și fantasmelor înțepenite ale culturii media contemporane. Pe scurt: romanul reia tema la modă a Apocalipsei, într-un registru între buf și absurd, dar în orice caz fără urmă de tragism, ba chiar cu tușe de cinism ușor kitschy și dintr-o perspectivă extrem de literară (fără a eluda implicațiile teologice). Apocalipsa nu este singura temă a romanului. Personajul principal, naratorul-scriitor (clișeu
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
al tentelor nevăzute. Pînă la urmă e o dramă la mijloc, aceea a unui scriitor avînd convingerea că e un intrus estetizant, fără predilecție pentru trăiri ominoase. Fără această dramă subiacentă, cartea ar fi rămas în ton minor, de peripeție bufă. Cartea e sprințară, dar nu e înaripată. E zemoasă sub unghi lexical, dar iremediabil plată sub unghi duhovnicesc, inapetența autorului pentru stihii obscure blocîndu-i ochiul lăuntric și încărcîndu-l cu tenta mată a unui turist ocazional, atins de clasica miopie a
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
scenograful Dragoș Buhagiar și, pe de altă parte cu Irinel Anghel, o compozitoare de forță, curajoasă și originală - să nu uităm muzica din spectacolul Amanții însîngerați, tot în regia lui, de la Teatrul Național - Alexandru Tocilescu pune în scenă o operă bufă cu spirit ludic nesfîrșit și cu o rigoare care nu părăsește spectacolul nici o secundă. Un spectacol cum nu există la noi, un spectacol care respectă forma de literatură naivă, de desen pentru copii - linia lui Harms - în tot ce este
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
a făcut și nu se face, la acest nivel, o asemenea pregătire. Dacă Tocilescu este un ahtiat de muzică, de muzica contemporană, un fin cunoscător și rezoneur, asta nu este ceva valabil pentru toată lumea. Compoziția lui Irinel Anghel, această operă bufă amplă, poantele din partitură, umorul citatelor, prezența micii orchestre pe scenă, cîntatul live, variația instrumentelor de percuție, corzi, clapele, instrumentele de suflat, chitara rece te poartă continuu într-un fantastic în care este instalat absurdul cotidian. În acest univers al
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
îmbrăcată elegant, cîntă neîncetat, încadrînd spațiul de joc și fantasticul poveștii Elisabetei Bam. Atent acum la fiecare detaliu de décor, de recuzită, de costum, de lumină, de umbră, Dragoș Buhagiar face ca vizualul să fie și el protagonist în opera bufă a lui Irinel Anghel, pusă în scenă cu har și cu haz de Alexandru Tocilescu, un artist care s-a îndrăgostit cu adevărat de Daniil Harms, și el un protagonist aici. Artiștii se iau la braț și rîd, și plîng
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
erau lipite/ cum trebuie de asphalt. semaforul se face verde trec stra/ da și mă opresc la un chioșc de unde îmi iau doi covrigi/ calzi cu sare”. În acest scenariu extrem de previzibil, cinismul și scabrosul fac casă bună cu comicul buf și cu autoironia. Majoritatea pieselor din volum au un aer gnomic, sunt parabole pe invers, demonstrații reluate la nesfârșit că lumea e urâtă, nedreaptă și rea. A te revolta înseamnă, pentru eul care se confesează în poezia lui Vlad Drăgoi
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
în sud. agenda aniversărilor SÂMBĂTĂ, 31 IULIE LOUIS DE FUNčS În 1914 s-a născut actorul și regizorul Louis de Funčs. Alături de Fernandel și Bourvil, a făcut parte din „tripleta de aur“ a comicilor cinematografului francez. A strălucit în comedia bufă, impunând un personaj inconfundabil. Cel mai popular rol al său a fost cel de jandarm în filmele lui Jean Girault. Printre cele mai cunoscute filme ale sale figurează „Nevăzut, necunoscut“ (1958), „Marea hoinăreală“ (1966), „Jandarmul se însoară“ (1968), „Avarul“ (1980
Agenda2004-31-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282723_a_284052]
-
Cei patru gemeni trâmbițează apocaliptic; în studio, lumea râde, inclusiv domnul ministru Gheorghe Barbu. Dar mai discret. C|R}I NOI ANUN}ATE LA TELEVIZIUNE Mircea Geoană, teatru, ediție princeps: Golanii, tragi-comedie după o idee de Liviu Rebreanu; Mizerabilii, comedie bufă, dramatizare și adaptare pesedistă după V. Hugo; Canci prezentă la Parlament, dramoletă; Neonazistul, viața romanțată a lui Mircea Mihăieș. Poșta rubricii. Mircea Badea, emisiunea ,În gura Presei", Antena 1: Ați ghicit: Machu Picchu este, într-adevăr, un joc de cărți
Asfaltarea șoselelor cu maiul... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10772_a_12097]
-
drumuri. Curat viceversa, parol! Nu doar oamenii se nasc, ci și societățile, ori gazetele. În Românii verzi, moftangiul se naște asociat. E luat în evidență în societatea pentru ajutorul mutual al mamelor, în caz de naștere. Amintind, vag, de precocitatea bufă a eroului din The life and opinions of Tristam Shandy, gentleman, romanul lui Sterne. O altă cronică, din lumea atotstăpânitoare a presei, poartă numele de Cum se naște o revistă? Dintr-o asociație, bineînțeles, de tineri nutrind idei nobile. Care cer
Începuturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4630_a_5955]
-
pe măsură, de unde și neputința unui crispulus homo (filfizon) în a le sesiza stofa. Autorii au o imaginație luxuriantă și o putere de invenție spumoasă, calități pentru a căror adulmecare e nevoie de altă înzestrare decît cea cerută de comediile bufe. Dacă viața e o greșeală, adică o glumă proastă a destinului obscur, atunci în fața ei singura reacție firească e cea de repudiere în numele unui sarcasm superior. Teologia albinoșilor este o astfel de repudiere făcută de la înălțimea unui talent indubitabil. Vituperarea
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
textul nu spune explicit, dar pare să implice; ceea ce îi și dă ocazie autorului său să se declare rău înțeles. Ceea ce textul chiar spune mi se pare însă mai absurd chiar decît presupusa vînătoare a anglicismelor sau decât recomandarea traducerilor bufe. În primul său articol - bineînțeles, în cazul în care versiunea de care dispun e cea definitivă - se afirmă că "Orice text scris sau vorbit în limba română, având caracter de interes public, în sensul prevăzut la art. 2, trebuie să
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
rafinat manieriste, pentru înscenări ludice intertextuale, pentru deconspirări ale convențiilor ficționalității, pentru pastișe și parodii cât o proză scurtă, pentru «însemnări la firul ierbii» pe care se încastrează reflecții livrești ori inflexiuni poetice, pentru metanarațiuni istoriografice burlești, de nu chiar bufe, pentru «epicul ipotetic» și «fantezismul alegoric», pentru dislocări halucinante ale temporalității, spațialității și perspectivelor sau instanțelor narative, pentru «tratamente fabulatorii» ale psihologiilor și trăirilor cotidiene.” E adevărat, T. O. Bobe e tobă de literatură, are un condei extraordinar, fiecare bucată
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
fezandeze bine, - și mi-a explicat pe larg cum se gătește, făgăduindu-mi că îmi va aduce unul într-o zi... Deci numai la prepelițe, potârnichi, fazani și la rațe sălbatice, zic. - Și... ai fost. - Mi-amintesc cum a făcut... buf regele bălții, când a picat din văzduh drept în mijlocul bălții... - Aș duce-o o dată și la vulpi... la iepuri. Dar mi-e frică să n-o împuște vreunul din... ăia... - Din dobitoci! - îhî! Am făcut cutremurat de idee... - Trebuie, am
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
mi-au ridicat semne de întrebare. Basul Metodie Bujor (Rep. Moldova) este o personalitate formată cu o voce deosebit de frumos timbrată, o dicție clară, dinamism și prezență scenică; baritonul Marco Cristarella Orestano (Italia) are verva și tehnica perfect adecvate rolurilor bufe din repertoriul Rossini, Donizetti etc. Premiul II s-a împărțit între tenorii Francesco Meli (Italia) cu reale calități vocale, sensibilitate, putere de comunicare și Kyung-Hwan Min (Coreea de Sud), foarte școlit, cu o fină muzicalitate și un timbu distins. O oarecare nedumerire
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
la rându-i că-l va deșela cu coada cazmalei. Totul s-ar afârșit cu bine, dacă Gicu nu s-ar fi împiedecat de o scurtură de vișin sălbatec, ce înverzise pe o măgură. S-a împiedecat și a căzut, buf! cât mi ți-i găliganul. Atât i-a trebuit să-l vadă căzând, rostogolindu-se taică-su. Fugi în goana mare până acolo și haț! mi-ți-l prinse. îl luă de spinare, îl întoarse cu fața în sus și
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
acolo se află cel mai gustos tort din lume. Și începu să dea din mâini, să-și vânture coada și să izbească în fereastră cu picioarele. Puțin câte puțin trupul începu să-i alunece. Începu să împingă din ce în ce mai tare, până când... buf, căzu ca o cărămidă în mijlocul odăii. Însă dedesubtul ferestrei se afla un sac mare, plin cu piper măcinat. Sacul se rupse și aruncă în aer valuri de piper. Balaurul nostru simți cum îl gâdilă nasul. Îl gâdila atât de tare
ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
imperfecțiunile minuscule. Uite - rădăcinile scormonesc pământul, nu am crezut în siguranța lui nici un moment așa cum nici acum nu credem în nici un fel de stabilitate. Undeva era un amplificator ce îi dădea pământului volum: să nu facă, dar să nu facă buf! ne-a tot fost teamă. Karmacoma/psycho Geamul e roșu; nimeni nu știe de ce. Aksinya intră-n baie și, de mai multe ori, trece cu vârfurile degetelor pe abdomen, de parcă s-ar simți ușurată de intruziunea unor energii străine. din spatele
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
cum îi zice? Cum se mai numește ea, Când se-așează pe pomăt, Pe câmpii sau prin ogradă? Unii zic ca este... Alții spun că e... Însă eu îi spun... Fără teamă mergi pe stradă, Dar, cum ești un jucăuș, Buf cu nasul în zăpadă: Al căzut pe un... Sticla asta dintr-o dată Se topește la căldură, Ca un cub de ciocolată Pe care îl ții în gură. Ce să fie, ce să fie Sticla asta străvezie? Nu e dușul tău
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
noi arșice? Las’ că vezi tu pe dracu’! Polițistul simți o arsură în spinare, printre coaste. Dădu să tragă aer în piept, dar văzu că nu-i mai ajunge. Totul pălea. Se înecă într-o lavă neagră și se prăvăli buf nind de podea cu bărbia. Babele se opriră trezite din război. Florica căscă prima gura: — Fa, să știi că l-am omorât! Caterina privi corpul care zăcea pe podea. — Măcar să-mi iau andreaua... Babele se mai uitară o dată la corpul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]