1,882 matches
-
care s-a îndurat de ea, i-a împrumutat ochelarii ei ca să se descurce cu registrele. Nu știu cum s-o ajut. Ei, o să-i găsiți până la urmă, cine dracu stă să fure o pereche de ochelari? Pe la prânz trec iar pe la bufet. Femeia e cam surdă. Dacă dimineața știe că o să-mi dea o cafea sau un ceai, variații mari de solicitare neexistând, la prânz trebuie să pronunț ce vreau așa, cu toți dinții. Cum să vă spun, trăiesc o frustrare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
am trăit degeaba!“ După care, cu ochii muiați de lacrimi, a plecat să dea telefon la radio, la o emisiune unde se discuta despre fericire, psihologia peștilor sau despre controversa iscată de renunțarea lui Stolojan la candidatură. Am coborât la bufet și am comandat sarmale cu carne. Am urcat, am încercat să le consum și nu am reușit, pentru că am constatat că am primit sarmale cu orez care, de trei săptămâni, tot proaspete erau. Le-am abandonat pe masa rotundă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
trecem la treabă. Ina, draga mea, mâncăm căpșune așa pe inima goală!? - Imediat, imediat...! Am stabilit cu Jan tot protocolul, fii pe pace. Tu scoate ceva tărie, vezi mai întâi ce preferă oaspetele? Alex se conformă pe dată. Scoase din bufet mai multe sticle cu etichete scrise cu litere aurii sau argintii, băuturi rafinate, aflate cu prisosință în casa unui om care se respectă. Puse într-o latură a mesei o sticlă fără etichetă, cu o licoare alb-gălbuie, socotind-o, cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
gară, luat apoi de picioarele călătorilor și hamalilor care se înghesuiau pe peron stivuind bagajele în câte un căruț ale cărui roți scârțâiau îngrozitor pe măsură ce se îndepărtau. Același abur se amesteca mai târziu cu mirosul de cafea proastă servită la bufetul gării și dispărea în norul de fum ce ascundea o parte din ultimele vagoane. Prin geamurile aproape opace cineva privea insistent liniștea din urma foștilor călători. Se ridică de pe banchetă și deschise geamul compartimentului. Inspiră aerul înecăcios al gării și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
spre peronul rămas gol. Luminile gării îi dădeau acesteia un aer de mister amestecat cu cel al așteptării din cabina telefonică, atunci când, înfățișând calm și dezinteres, mâinile lui recuperau fisele pentru că la numărul format nu răspundea nimeni. Se îndreptă spre bufet cu gând să bea ceva. La deschiderea ușii câțiva clienți se întoarseră către nou-venit. Se știa privit și asta îl făcu să se fâstâcească. Nu trebuia să dea nimic de bănuit, așa că nu întoarse capul tocmai pentru a nu continua
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
poate ridica cadavrul, apoi își scoase mănușile chirurgicale, își strânse trusa, își puse haina și părăsi clădirea. În geanta sa se afla într-o pungă de plastic foaia din mașina de scris. Și rămăsese acolo după ce vorbise cu barmanul de la bufetul gării și cu taximetristul. Uitase complet de ea la prânz când înfulecase un sandvici și dăduse pe gât un ceai fierbinte. Abia seara și-a amintit că în portbagajul mașinii sale zăcea o probă importantă conținând amprentele victimei și posibil
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pași făcuți, asistenta gândi că nu era singurul bărbat întâlnit în activitatea ei care brava la obținerea titlului de tată. Unii bărbați făceau în așa fel, încât drumul lor spre maternitatea orașului să treacă mai întâi pe la un restaurant sau bufet unde se puteau aghezmui, găsind că numai așa pot cinsti cum se cuvine evenimentul. - Doamnă, i se adresă asistenta Olgăi, soțul dumneavoastră ar dori să vă vadă! Sunteți de acord? - Desigur! Apoi fata, ieșind pe culoar, i se adresă bărbatului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
un semn cu mâna, care însemna: mai întâi lecțiile! În timp ce Mihăiță își făcea temele, Ina rămase cu gândurile ei. Nu-și găsea starea. Merse la bucătărie, spălă câteva cratițe, deja rostuite în dulap din ajun, deschise rând pe rând ușile bufetului unde se aflau condimentele, le reorândui și tresări speriată când atinse din întâmplare o farfurie din serviciu care, culmea, căzuse pe piciorul ei și, amortizată, nu se sparse. Luă farfuria în mână, o roti pe toate părțile, era întreagă. Ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
iar apoi, când s-a trezit, tocmai veneau vandalii, așa c-a uitat de problemă. Așadar, ne putem permite să lăsăm câteva secunde să lunece pe lângă noi. Când râsul i s-a sleit asemenea unei oale de supă uitate pe bufet, pe fața Verei a apărut o crustă de seriozitate. Cum trăsăturile amenințau În orice moment să se prindă din nou Într-o gigă, m-am apropiat de ea, am Îngenuncheat și am Început să perorez: — Tu, Înger care mi-ai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
jos făcînd, chipurile, autostopul. Căderea nopții Îl găsi pe șosea, În plin cîmp, la vreo douăzeci de kilometri sud-vest de Baakho. După cîteva ore de așteptare, văzînd că nu apare nici o cisternă, porni Înapoi spre oraș. Se opri la un bufet sătesc, făcînd destul de inabil pe beatul, cheltuind ceva bani și Încercînd, fără nici un succes, să-i tragă de limbă pe țăranii care beau bere așezați la niște mese de tablă ruginite. Bieții oameni ar fi fost În stare să jure
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
recomandă Părințelul, o să ne înțelegem mai bine după ochi, îi spune. — La asta nici nu m-am gîndit, recunoaște Roja, în timp ce în minte îi vine o idee încîlcită. începe să citească firmele luminoase de pe cealaltă parte a bulevardului, barul Melody, bufetul Expres, braseria-cofetărie Ambasador, am ajuns exact de unde am plecat, am făcut un fel de ocol, îl aude pe taximetrist explicîndu-i, exact cum mi-ați cerut, al naibii de mare orașul ăsta și plin de gropi, adaugă. Pe partea cealaltă, stofe, mătăsuri, țesături
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
iese cu adevărat din pepeni Curistul, ați pus cîinii pe mine, calmează-te, încearcă să-l liniștească Gulie, cel puțin ai scăpat de muște, le a speriat potaia. E cîinele vostru, pînă acum a stat ghemuit în culcușul lui din spatele bufetului, l-am observat cînd am venit, a așteptat doar semnalul lui Tîrnăcop, am văzut cum ți ai țuguiat buzele și l-ai stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față, să fie tot mai palid
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
scoase de pe umăr poșeta, îi desfăcu fermoarul și dădu la iveală un portofel din piele. Comandară o salată de fructe Exotic mare, cîte o felie de Diplomat și două sticluțe de Coca-Cola. Își luară singure paharele, șervețelele și lingurițele de pe bufet, și se așezară la o măsuță într-un colț. Ce bine era că în sfîrșit puteau să discute nederanjate de nimeni, să-și amintească de vremurile bune, cînd viața mai era încă de trăit. Dacă cineva le-ar fi spus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ea prin semi-Întuneric, cu ploaia biciuindu-te. Nu poți auzi decît hohotul strangulat de plîns din pieptul tău și nici măcar nu poți s-o strigi pe nume0000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000 Rhona! Carole! Stacey! Scot fotografia ei și o pun la loc pe bufet. Obișnuia să poarte aparat dentar, mititica de ia. Chiar i-a Îndreptat dinții. O chestie bună, deși la Început n-am fost de acord. Însă n-a purtat nimic pe picior. Bucătăria miroase nasol. E o mortăciune acolo. Deschid ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sac de cărbune. O găselniță. Îl tîrăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lîngă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lîngă mine, care Îi conferă o nuanță scîrboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei lui Stacey. Pornesc robotul să-mi ascult mesajele. — Bruce, Bunty. Sună-mă te rog. Bip. — Bruce, Bunty. Îmi fac griji pentru tine dragă. Mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ajunsesem la gară destul de bine. Mă interesasem deja ce întârziere avea trenul, ceea ce nu părea să știe nimeni, examinasem pe îndelete standurile de cărți și cumpărasem o carte ieftină despre tehnici de luptă în jungla din Burma. Acum ședeam la bufetul gării, bine luminat prin comparație, și sorbeam un ceai rece. Îmi scosesem fularul atât de îmbibat de umezeală încât aș fi putut să-l storc. Eram înghețat până în măduva oaselor și copleșit de amărăciune, într-o stare de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spus: — Nu știu, nu știu nici măcar dacă te consider capabilă de dragoste. Te vreau pe tine. A râs și apoi a spus: — Spui prostii, Martin. S-a întors și și-a scos brusc paltonul și s-a îndreptat spre un bufet pe care erau așezate sticle și pahare. A turnat lichior în două pahare. Am observat cu o fericire imensă că-i tremură mâna. Nu mi-am părăsit postul. Ea a pus unul dintre pahare pe o măsuță, la jumătatea distanței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-tău“, mi-a mărturisit ea, și asta nu o dată. Ajunsesem să mă-ntreb uneori ce viață am fi avut eu și cu mama într-o asemenea eventualitate, iar asta se-ntâmpla, invariabil, atunci când tata ne scotea să luăm cina la bufetul din colț. Priveam în jur și-mi ziceam: „Noi am fi făcut tot muștarul ăsta“. Cred că și ea se gândea cam la același lucru. Se-ndoapă cu cartofi-pai, zice ea așezându-se pe un taburet să-și Plângă Amarul o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-o cu ziare; a șters, bineînțeles, și praful; e de prisos să mai adaug că a dat cu aspiratorul; a strâns masa și a spălat vasele după prânz și (cu ajutorul meu modest și drăgălaș) le-a pus la loc în bufetul milhiks din cămară - toate astea fluierând întreaga dimineață, veselă ca un canar, un cântecel fără melodie, plin de vigoare și bucurie, de inimă ușoară și mulțumire de sine. În timp ce eu îi desenez ceva cu creionul, ea face un duș - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de metri mai În jos. Pasagerii Începură să devină nerăbdători. Trenul avea deja o jumătate de oră Întârziere și nimeni nu Începuse Încă verificarea bagajelor sau controlul pașapoartelor. Câțiva oameni urcară până la linie și traversară peste șine, sperând să găsească bufetul gării. Un german Înalt și subțire, cu un cap țuguiat, se plimba fără Încetare În sus și-n jos. Coral Musker Îl văzu pe doctor părăsind trenul, având pe el pălăria lui moale, balonzaidul și o pereche de mănuși gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Chiar înainte să înceapă să scrie, o adiere îi ridică fusta, sub care Fecioara Zburătoare nu poartă nimic. Și se poate vedea că și-a ras părul dintre picioare. Din acest loc îmi scriu astăzi povestea. De aici, dintr-un bufet de pe șosea, în timp ce discut cu martorii oculari din Welburn, New Mexico. Îl am alături pe dom’ sergent, un polițist irlandez bătrân și plin de riduri. Pe masa noastră e și ziarul local, în care se poate vedea un anunț care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tăblii laterale bogat ornamentate cu arabescuri și cochilii sculptate. N-are cum să nu fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi am luat-o din nou spre dreapta, în dreptul unui bufet neoclasic, apoi spre sânga, în dreptul unei sofale în stil federal, dar am ajuns înapoi. Helen Hoover Boyle pune degetul pe intarsiile de argint aurit, pe curtenii persani acoperiți de patină, și zice: — Habar n-am despre ce vorbiți. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și de secrétaire-uri în stil georgian. Aici mi-a propus să ne întâlnim ca să discutăm între patru ochi, într-un depozit de antichități. În acest labirint de mobile dăm tot timpul peste același birou în stil baroc, apoi peste același bufet neoclasic. Ne învârtim în cerc. Ne-am rătăcit. Iar Helen Boyle zice: — Ați mai spus cuiva despre cântecul ăsta mortal? Doar șefului meu. Și ce-a zis șeful dumneavoastră? Cred că a murit. Și zice: Ce ciudat! Cred că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Eastlake... Stickley... Atunci când iei două mobile vechi, un șifonier și o oglindă, să zicem, și le îmbini una cu alta, îmi explică, experții numesc asta o piesă „măritată“. Ca antichitate, nu are absolut nici o valoare. Atunci când desparți două mobile, un bufet și un dulăpior, să zicem, și le vinzi separat, experții numesc piesele astea „divorțate“. — Și nici astea, zice, nu au absolut nici o valoare. Îi spun cum am încercat să găsesc toate exemplarele din cartea de versuri. Îi spun cât este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
birou baroc. Lemn de pin negru lăcuit, cu scene persane în incrustații de argint, cu picioare rotunjite și tăbliile laterale ornamentate cu bucle și cochilii sculptate. Și, pe când mă conduce și mai adânc în desișul de cabinete, șifoniere, biblioteci și bufete, printre cuiere-pom și rafturi, Helen Hoover Boyle îmi zice că trebuie să-mi spună o povestioară. Capitolul 10 Când mă întorc în redacția de știri, îi găsesc pe toți foarte tăcuți. Unii vorbesc în șoaptă lângă filtrul de cafea. Alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]