241 matches
-
deplasat înșelător față de cel al bisericii și ajuns cu schelăria lui actuală pe la etajul trei. - ...Uite aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și bulumaci. Și atunci, neîndreptățitele șuvițe năvăleau să pună ordine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe șuvița mea? Dar băiatul nu mai percuta. N-o auzea și zâmbea obosit. 151 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI iar pe dobitoc, adică pe frunte, îi fusese înfundată o scufie. Nu avu timp nici să înjure cumsecade, fiindcă bufni de dușumea. Azvârli tichia, pentru că se împletici și în tichie. Vărsă o porție dublă de înjurături și, c-un efort supraomenesc, suflecîndu-și poalele cămășoaiei de noapte în față, se deplasă cu pași mărunți, de fandosită japoneză, până lângă măsuța joasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de un carton de țigări? Îi răspunde la fel șoptit tare: - Acum e periculos, nu vedeți că ne urmărește poliția peste tot! Și se uită complice la profesorii care erau înșirați la mese cu felurite hârțoage în față. L-a bufnit râsul și pe profesor, el a zâmbit amar, s-a mai destins atmosfera dar bacalaureatul se terminase. Mai era o lună până la admiterea în facultate! Profesorii sunt prizonierii notelor și de multe ori sunt influențați. La fizică și matematică a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
unde se bagă marfa, nu l-au văzut ospătarii și fetele; era sigur că îl va găsi cu nasul în hârțoage, - Ce nu te tunzi puțin? - M-am tuns, acum 10 minute am ieșit de la frizer! Pe unchi-său îl bufnește râsul, îl pupă din nou, bucuros că își vede nepotul, - Parcă ai mai pus vreo două grame pe tine de astă iarnă, hai să bem o tărie, mănânci ceva, le punem pe bucătărese să-ți facă niște cartofi prăjiți cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
eroii încât deocamdată nu-i acordăm nici o altă semnificație. La următoarea apariție a poznașului animal, atunci când tânărul bărbat dă curs hotărârii de a pleca de la han (,,Am zis; hi! La drum! mi-am făcut cruce: atunci am auzit bine ușa bufnind și un vaiet de cotoi. Gazda știa că nu o mai văz, intrase degrabă în căldură și apucase pe cotoi cu ușa, desigur!’’), la fel trebuie să fim de acord cu interpretarea eroului: ,, Afurisit cotoi! se tot vâră printre picioarele
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mama și la măcelarul ei, trebuie să cercetez, să văd dacă a prelucrat deja sau nu scroafa. Erna rămâne locului ca lovită de trăsnet, și Wottila privește pierdut, ca și cum ar avea din nou o viziune. Hermann se lasă să cadă bufnind pe scaun și strigă: Ospătar... o bere, că trebuie să șifonez ultimele bucăți de pâine sfințită. (Erna se ridică și se pune în mișcare într-o manieră amenințătoare. Grete o prinde de mână si o împinge la loc în scaun
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să tune și să fulgere: Ce caută bolnava asta aici, cine a adus-o aici fără aprobarea mea, să dispară de aici...” Dealtfel, o adusese Petrică, soțul Mariei care spusese că ar cunoaște el un doctor foarte bun.... Doctorița Cruceanu bufnind și trântind l-a chemat pe Mendel, un bolnav dement (unii vasluieni își mai aduc aminte de el) și pe încă unul pe care i-a pus să o așeze pe mama pe o targă într-o salvare iar mie
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
umoristică), iar autorul a povestit că la el pe scară e un invalid care a cunoscut ilegaliști și care e dispus să îi furnizeze fișe pentru o viitoare carte. Din trei în trei minute, un bătrîn "grizat", din primul rînd, bufnea, vocifera, blestema de Mama Focului, obligîndu-i pe cei din sală să-i tot șoptească "șșșttt!!!"... Pînă cînd cetățeanul a izbucnit: "Tovarăși! Sînt ilegalist de 45 de ani! Dar așa ceva nu am mai pomenit! Am venit la ședința de partid a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fragilele bariere raționale, pulverizate de oroarea apariției considerate supranaturale, reacționează prompt: "când nebunul a voit să-l sugrume, atunci hangiul, smintit și el de frica morții, a făcut o săritură deznădăjduită... Ocnașul a sărit cât colo ca un mototol, a bufnit în ușă, ușa s-a deschis de perete și mototolul a pierit în întunericul nopții". Coordonate prin juxtapunere, propozițiile se rostogolesc implacabil, întocmai destinului eroului. Rămas în prostrație, Stavrache își petrece restul nopții împărțit între confortul spiritual al religiei (mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
două minute și sosiră la postul de comandă al regimentului, un bordei mare, de bârne groase, înconjurat de colibioare mai modeste. Varga coborî în coliba cea mare, unde zăbovi mai mult. Ieși întovărășit de un ofițer, zgribulit și somnoros, care bufnea supărat: ― Cel mai cuminte ar fi fost să-l ții la tine, la sector, până dimineața... Dacă o să mă sculați din somn pentru toate mărunțișurile... ― Dacă-ți iei tu răspunderea, eu n-am decât să-i dau drumul! zise Varga
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe care i-a arătatei Varga, azi-noapte, era harta cu pozițiile și se întrebă, în gând, ce-a vrut să zică Varga când i-a arătat-o și de ce i-a arătat tocmai harta cu pozițiile? ― Înapoi! Nu-i voie! bufni un soldat, morocănos, către groparul care încerca să se mai apropie și care se retrase îndată ca mușcat de șarpe. Printre soldații grămădiți la ușă, apăru sublocotenentul, făcând semn escortei să înainteze cu prizonierul... Într-o odaie plină cu mese
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și broșuri! O întreagă istorie de reuniuni, însă faptic se puteau cita câteva idei afișate pe lozincile din orice sală de spectacol! Laur ar fi trebuit să se pună cu burta pe carte. Când Rebegilă îi văzu fața înspăimântată, îl bufni râsul! - Fii fără grijă! Dacă îți intră ceva în cap e bine! Măcar statutul să îl studiezi bine! Statutul... o cărticică mică, de fapt un extras pe care ar fi trebuit să-l știe, era asemănător cu cel din UTC
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
urs, la cei ce "socializau" tot mai relaxat). Ha, ha! Ce ciudat: mi-a stricat atunci tot cheful de petrecere și totuși, de câte ori îmi aduc aminte și-1 văd din nou cum se uita pe sub sprâncene din bârlogul lui, mă bufnește râsul... Sînt un om antipatic, doamnă! Plecați de lângă mine, doamnă!" Credeți-mă că n-am mai văzut așa specimen..." Apoi adăugă, privindu-ne triumfător: "A fost singura mea experiență de până acum cu un romîn!" Ca de obicei, după hohotele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mi se umezească și mie ochii, sper că ea o să creadă că o parte din sufletul meu s-a strecurat În ei, iar vaca bulangioaică asta și face, iar eu nu-i pot susține privirea asta mult timp fără să bufnesc În râs, așa că o trag Înspre mine, o Îmbrățișez strâns și Îi ascult hohotele de plâns. — Broossss Broooossss n-am putea să găsim o soluție Brooosss, te iubesc... și-mi văd ochii În oglinda din spatele ei, seamănă cu ochii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
bianuale, în principal. The Catholic Judger era săptămânal, dar toate celelalte apar primăvara și toamna. Doar dacă nu intervine vreun dezastru. — Îți amintești toamna din 1999? se întoarse ea către Kelvin. În mod clar, Kelvin își amintea, deoarece l-a bufnit râsul instantaneu. Un virus în computer, explică el. A șters totul. — Pe moment, nu era deloc nostim... Dar acum era, clar. —Uite! Dervla o așeză pe Lisa lângă un raft unde erau aranjate mai multe reviste glossy. I-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tău va trebui să se gândească la pensionare și să ducă o viață cât mai liniștită. Doctorul a spus clar că ăsta a fost ultimul avertisment. E numai vina mea, spuse Mark, amestecând în cafea cu încrâncenare ca să nu-l bufnească plânsul. Din reflex l-am luat de mână. Nu e vina nimănui. Nu eram sigură că și credeam asta. Sau poate e vina mea pentru că am vrut să schimb lucrurile. A fost vina mea că tu a trebuit să schimbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
balamalile să-mi car gioalile În cârcă. Noii pretenari m-a catapultatără pă fundu la car și, când să ne ușchim, s-a râs În hohote după obiceiu lor. Da io plimbam ursu ca magnatu În car și m-a bufnit râsu: că În lungu la zidu baștan dân coasta șinei ferate mergea cu perpedesu un amărăștean, un hoit mort dă posteală și chiomb la moacă, care abia de-și mai târa geamandanu dă răchită și-o legătură pă juma dezmățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu leuca În mansardă doar la gându că bucătaru o să-i trosnească un pumnoi, fincă nici nu privea la lături, da Limardo i-a luat mau, dă neobrăzat, așa că ălălant a tret să bage vioara la zdup și io am bufnit În râs. Tomna atunci s-a Înfățoșat și Juana Musante: ochii-i răgea și dân pricina la șoldurile ei au tret să-mi bage aer În nas. Pletoasa mă caută tot timpu, da io - soldatu necunoscut. Are mania să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pân nu s-a pus rusticanu d-a latu, spunând un spirit dă glumă: că să nu mă disprețuiască pă măndel, că și iel a fost câine și uite ce javră s-a făcut. M-am profitat că s-au bufnit În râs ș-am mai glisat fără nici un moft pă gât Încă o dușcă dă niscai anestezic, da a fost mai mult gargară, că băutoru nu se pretenește pă loc cu vinișoru pilit, da promite că după aia ie dăcât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
uitat la cămăruța cât o cutie de chibrituri - un pat, o măsuță, un scaun, un cuier de haine prins în cuie în lemnul ușii, spațiu cât să te strecori printre lucruri spre fereastra îngustă și ea, s-o deschizi să bufnească aerul de afară, încât i s-a făcut ei rușine că îi cere bani pentru asta - dar el n-a zis nimic de preț, s-a întors după un ceas cu o valiză cu haine și după alte două ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să fii auzit, din cauza scîndurilor scării care scîrțîiau și trosneau. Se duse la spălător, apoi stătu acolo cîteva minute În baie, spălîndu-se pe față și pe dinți. Fața Îi era verzuie datorită luminii filtrate prin iedera care Înăbușea fereastra. Apa bufnea și bolborosea prin țevi. LÎngă boiler era o cheie, pentru că apa se oprea uneori de tot - și atunci trebuia să lovești țevile puțin, și să-l faci să se reaprindă. LÎngă baie era camera de tratament a domnului Leonard, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
după urechea băiețească a lui Mickey. Ea Îi luă mîna și i-o strînse; stătură așa o clipă zîmbindu-și una alteia. Se sărutaseră odată, Își aminti Kay - acum mulți ani, fără succes Însă. Amîndouă erau bete. PÎnă la urmă le bufnise rîsul. Asta se Întîmplă, desigur, cînd ambele femei au aceeași orientare. Mickey se depărtă. — Pa-pa, Kay, zise ea. Kay o urmări cum fuge spre garaj. O văzu cum se Întoarce Încă o dată să-i facă semn cu mîna. Kay ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
voie să stau cu tine. Așa că Duncan se dădu la o parte de la fereastră și Alec se săltă pe pervaz cu genunchii și picioarele spre cameră. O făcu destul de neîndemînatic, așa cum se Întîmpla Întotdeauna - căzînd ca un bolovan, iar podeaua bufni, și sticluțele și borcănelele de pe toaleta lui Viv zăngăniră și lunecară. Duncan trase fereastra și aranjă draperiile. CÎnd aprinse lumina, el și Alec clipiră. Lumina făcea ca toate lucrurile din cameră să pară și mai ciudate. Și această stare deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nepotrivite. De multe ori bătrânul soldat a produs efecte comice când nu era intențiunea autorului. Așa, când toți stau pe malul înalt și pe punte, plini de groază și emoțiune, zăresc pe Luisa, sergentul strigă "vino, vino la noi", publicul bufnește de râs. Se înțelege ca de era altul cu o voce mai puțin comică vorbele aceste nu ar fi distrat publicul. D. Mateescu a jucat cu mult efect, însă aceasta nu vrea să zică că d-sa a conceput rolul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Doar că eu n-am laborator.“ „Nu depăși limitele admisibile de tâmpenie...“ „Auzi, da’ tot n-am înțeles, care-i legătura cu omul nostru?“ „Simplu. Să ne imaginăm că tipul a avut seara o criză de prostată și i-a bufnit lirismul pe nas când s-a trezit dimineața. Asta ar fi o variantă: ne pierdem vremea c-un amator, un impresionist al penelului. Se-nchide cazul, nu ne mai batem creierii cu el; îl dăm pe mâna voastră la Litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]