246 matches
-
de acasă și mai răspundea că trei ori patru fac o sută. Stătea cocoțat pe mormanul de nisip, căutînd spadasini, cînd Del Castillo, luîndu-l prin surprindere, Îi dădu brînci pe la spate Împingîndu-l cu o cracă; „Trădare!“, strigă grăsanul și căzu bufnind, ca un sac și aterizînd la picioarele lui Mary Charity, o măicuță sașie care venise de curînd din Statele Unite. Măicuța nu se supără prea tare, dar Îi porunci să-și scuture imediat uniforma, fiindcă trebuie să sune clopoțelul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bianuale, în principal. The Catholic Judger era săptămânal, dar toate celelalte apar primăvara și toamna. Doar dacă nu intervine vreun dezastru. — Îți amintești toamna din 1999? se întoarse ea către Kelvin. În mod clar, Kelvin își amintea, deoarece l-a bufnit râsul instantaneu. Un virus în computer, explică el. A șters totul. — Pe moment, nu era deloc nostim... Dar acum era, clar. —Uite! Dervla o așeză pe Lisa lângă un raft unde erau aranjate mai multe reviste glossy. I-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ajuns la capătul răbdării. De opt zile îi tot explică și o învață să-și pună cârpe ca să nu se păteze. Credea că s-a terminat. Uite însă c-a în ceput din nou. O cuprinde brusc groaza. Dacă-i bufnește pe veșmântul alb? — Vesta, ajută-ne! imploră pontifex cu voce tare. Occia trage cu putere aer pe nări. Miroase a ars. Înțelege și un zâmbet răutăcios îi luminează preț de o clipă fața obosită. S-a pârlit când și-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mă-tii umbli? se năpustește la el Vittelius. Dă cu ochii de german și reproșul îi moare pe buze. — Ah! rostește moale. Ați discutat din câte văd... Rufus își iese cu totul din minți: — N-am discutat nimic! urlă furios. Bufnește cu năduf: — Și tu puteai foarte bine să m-aștepți! Vittelius nu comentează. El nu e decât lanistul. Funcționarul care aduce la îndeplinire ordinele împăratului. Sufletul școlii de gladiatori este Rufus. Oftează. Un adevărat profesionist, competent și iubit de băieți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ia în seamă. E prea pornit: — Până și furtul cărților pe care le considerați sfinte este con siderat sacrilegiu și pedepsit ca atare... Ridică degetul spre el: — Cu confiscarea averii! Iulius Herodes îi percepe gestul ca pe o amenințare. Ră bufnește, incapabil să se mai stăpânească: — Ca și cum ar fi prima oară când... Se oprește la timp, înainte de a pronunța cuvântul romanii. Reia, un pic împiedicat: — ...când ...când oamenii îi ucid pe evrei pentru a-și însuși bunurile lor... Deși neplăcut surprins
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gura larg deschisă. Lecticarii i-au purtat de-a lungul Tibrului până la intrarea în parcul Mausoleului. Acolo s-au oprit și au fost nevoiți să străbată pe jos uriașul tumul sub care se află urnele cu cenușa membrilor familiei imperiale. Bufnește înciudat. Cât o fi dumbrava asta de frumoasă și înverzită, cu alei umbroase numai bune de plimbare, dar nu e potrivită pentru un om ajuns la vârsta lui. Îl cuprind din nou supărarea și frustrarea. Putea să judece mai bine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să fii auzit, din cauza scîndurilor scării care scîrțîiau și trosneau. Se duse la spălător, apoi stătu acolo cîteva minute În baie, spălîndu-se pe față și pe dinți. Fața Îi era verzuie datorită luminii filtrate prin iedera care Înăbușea fereastra. Apa bufnea și bolborosea prin țevi. LÎngă boiler era o cheie, pentru că apa se oprea uneori de tot - și atunci trebuia să lovești țevile puțin, și să-l faci să se reaprindă. LÎngă baie era camera de tratament a domnului Leonard, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
după urechea băiețească a lui Mickey. Ea Îi luă mîna și i-o strînse; stătură așa o clipă zîmbindu-și una alteia. Se sărutaseră odată, Își aminti Kay - acum mulți ani, fără succes Însă. Amîndouă erau bete. PÎnă la urmă le bufnise rîsul. Asta se Întîmplă, desigur, cînd ambele femei au aceeași orientare. Mickey se depărtă. — Pa-pa, Kay, zise ea. Kay o urmări cum fuge spre garaj. O văzu cum se Întoarce Încă o dată să-i facă semn cu mîna. Kay ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
voie să stau cu tine. Așa că Duncan se dădu la o parte de la fereastră și Alec se săltă pe pervaz cu genunchii și picioarele spre cameră. O făcu destul de neîndemînatic, așa cum se Întîmpla Întotdeauna - căzînd ca un bolovan, iar podeaua bufni, și sticluțele și borcănelele de pe toaleta lui Viv zăngăniră și lunecară. Duncan trase fereastra și aranjă draperiile. CÎnd aprinse lumina, el și Alec clipiră. Lumina făcea ca toate lucrurile din cameră să pară și mai ciudate. Și această stare deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vadă. — Ăăă, face Dan din prag, iar eu sar cît colo, cred că e posibil să fi petrecut cam mult timp cu Tom În ultima vreme. Ceva Îmi spune că ai nevoie de un pic de tovărășie adultă. Și ne bufnește pe amîndoi rîsul. E Însă un obicei greu de lepădat, iar eu, una, nu sînt amatoare să mă descotorosesc de el deocamdată. Astfel, Îi arăt cu degetul lui Tom tot ce vedem. Mai și traduc din franceză, chinuindu-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
extrem de geloasă dacă ar fi el, dar credeam că e cu fata aia... Lisa clatină din cap, părînd jenată. — Nu. Nu e Jude Law. — Nu? Dar Les Dennis? Doamne, zi-mi că nu e vorba de el... Pe Lisa o bufnește rîsul. — Nu, nu e vorba de o celebritate. — Atunci zi. Spune-mi cine e. — Nu-l cunoști, reia ea Într-un sfîrșit, fără să pară În largul ei. Și nu e ceva serios, oricum. Adică, e foarte drăguț, dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mi se umezească și mie ochii, sper că ea o să creadă că o parte din sufletul meu s-a strecurat În ei, iar vaca bulangioaică asta și face, iar eu nu-i pot susține privirea asta mult timp fără să bufnesc În râs, așa că o trag Înspre mine, o Îmbrățișez strâns și Îi ascult hohotele de plâns. — Broossss Broooossss n-am putea să găsim o soluție Brooosss, te iubesc... și-mi văd ochii În oglinda din spatele ei, seamănă cu ochii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
două minute și sosiră la postul de comandă al regimentului, un bordei mare, de bârne groase, înconjurat de colibioare mai modeste. Varga coborî în coliba cea mare, unde zăbovi mai mult. Ieși întovărășit de un ofițer, zgribulit și somnoros, care bufnea supărat: ― Cel mai cuminte ar fi fost să-l ții la tine, la sector, până dimineața... Dacă o să mă sculați din somn pentru toate mărunțișurile... ― Dacă-ți iei tu răspunderea, eu n-am decât să-i dau drumul! zise Varga
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe care i-a arătatei Varga, azi-noapte, era harta cu pozițiile și se întrebă, în gând, ce-a vrut să zică Varga când i-a arătat-o și de ce i-a arătat tocmai harta cu pozițiile? ― Înapoi! Nu-i voie! bufni un soldat, morocănos, către groparul care încerca să se mai apropie și care se retrase îndată ca mușcat de șarpe. Printre soldații grămădiți la ușă, apăru sublocotenentul, făcând semn escortei să înainteze cu prizonierul... Într-o odaie plină cu mese
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Hai în pat, îmi șoptește el cu voce tandră, mă învelește într-un prosop și mă trage după el, ca pe o fetiță pe care o duci la culcare după baia de seară, ochii mi se închid deja, dar el bufnește în râs, acesta nu a fost decât începutul, trebuie că mai ai multe alte surprize pentru mine, iar eu murmur, chiar așa? El spune, sigur că da, trebuie să te revanșezi față de mine într-o singură noapte pentru toți anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
foarte bine, bietul naiv, cum căzuse în plasă! Zâmbi măgulită: uite că uneori sunt suficiente și armele minții. În pragul ceainării întrebă: Oare mai am dreptul să-mi fac vreo iluzie? El o privi pentru o clipă, aproape că-l bufnea râsul, se chinuia să-și mențină pe chip mimica adecvată. Absolut toate drepturile. Mai aveți încă o viață înainte. Sfârșitul nu vine niciodată atunci când credem noi. Apoi, mai târziu, după ce și-au ales masa și s-au instalat, Dimitrie zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
balamalile să-mi car gioalile În cârcă. Noii pretenari m-a catapultatără pă fundu la car și, când să ne ușchim, s-a râs În hohote după obiceiu lor. Da io plimbam ursu ca magnatu În car și m-a bufnit râsu: că În lungu la zidu baștan dân coasta șinei ferate mergea cu perpedesu un amărăștean, un hoit mort dă posteală și chiomb la moacă, care abia de-și mai târa geamandanu dă răchită și-o legătură pă juma dezmățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu leuca În mansardă doar la gându că bucătaru o să-i trosnească un pumnoi, fincă nici nu privea la lături, da Limardo i-a luat mau, dă neobrăzat, așa că ălălant a tret să bage vioara la zdup și io am bufnit În râs. Tomna atunci s-a Înfățoșat și Juana Musante: ochii-i răgea și dân pricina la șoldurile ei au tret să-mi bage aer În nas. Pletoasa mă caută tot timpu, da io - soldatu necunoscut. Are mania să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pân nu s-a pus rusticanu d-a latu, spunând un spirit dă glumă: că să nu mă disprețuiască pă măndel, că și iel a fost câine și uite ce javră s-a făcut. M-am profitat că s-au bufnit În râs ș-am mai glisat fără nici un moft pă gât Încă o dușcă dă niscai anestezic, da a fost mai mult gargară, că băutoru nu se pretenește pă loc cu vinișoru pilit, da promite că după aia ie dăcât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de cauciuc, la palme, erAșatât de ager că trăgea palma îndărăt încât nu reușeam să-l nimeresc, zicându-mi ,, dă domn șșef, mâncațiaș că nu te-am ascultat, și nu mi-am băgat mințile în cap, încercând să te păcălesc ’’. Bufnind în râs, am încetat să-l mai lovesc, l-am alungat zicându-i să dispară din fața mea și să nu-mi mai dea de furcă, că data viitoare îi voi pune pielea pe băț. Deși nu stătea în firea mea
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
inima și gata. Încep să tremur din nou. Să chemăm o ambulanță? N-are, mă, nevoie. Cu toții am trecut prin asta. Ea nu, spune - pentru a treia oară - Alexandra. Mă gândesc că, dacă m ar duce la spital, m-ar bufni râsul. Ajungem la taxiuri. Ăștia caută un taxi să îl luăm până acasă. Taximetriștii nu vor să ne ia din cauza mea, că au văzut cum m-au cărat până aici. Că dacă vomită în mașină? Vorbesc de mine. Mie îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
uitat la cămăruța cât o cutie de chibrituri - un pat, o măsuță, un scaun, un cuier de haine prins în cuie în lemnul ușii, spațiu cât să te strecori printre lucruri spre fereastra îngustă și ea, s-o deschizi să bufnească aerul de afară, încât i s-a făcut ei rușine că îi cere bani pentru asta - dar el n-a zis nimic de preț, s-a întors după un ceas cu o valiză cu haine și după alte două ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pierzi să-l dorești și să te uiți pe tine, nenorocito. Ușa a pocnit tare din stânga și m-am speriat așa cum m-am speriat ieri, refuzându-l în mine dureros, party is over! am zis, Păianjenul Pinochio, adică CUM, a bufnit ușa așa cum nu-mi place niciodată, adică dispreț, plec și tu nu însemni nimic, adică plec și tu rămâi în urmă pierdută între tine și bufnitura care îți mai bufnește odată în ureche, pe care apoi o procesezi în plex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
party is over! am zis, Păianjenul Pinochio, adică CUM, a bufnit ușa așa cum nu-mi place niciodată, adică dispreț, plec și tu nu însemni nimic, adică plec și tu rămâi în urmă pierdută între tine și bufnitura care îți mai bufnește odată în ureche, pe care apoi o procesezi în plex într-un fel de cădere în prăpastie, dar am mâini puternice și mă întorc pe un fel de vârf de munte și strâng din buze ca și cum aș deveni bărbat. Păianjenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
care apoi o procesezi în plex într-un fel de cădere în prăpastie, dar am mâini puternice și mă întorc pe un fel de vârf de munte și strâng din buze ca și cum aș deveni bărbat. Păianjenul a ieșit pe ușă bufnind tare ieri, după ce a înjurat, te bag în pizda mă-tii, și pe Prințesa Miau, știi ce-am pățit azi, îmi zice cealaltă Prietenă a mea, cea care mă ajută și care e mai sus. Cu cine vorbești tu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]