309 matches
-
și un nou răgaz. Atât. O amânare, o diviziune, numai. Ca și o prorogare. Dar... Asta, desigur, dacă aveau baftă. Multă, multă baftă! Multă... Măiculiță! Ha-a-a! O lumină ciudată, violet-spre-verde, izbucnește cu puterea fulgerului, din senin! Buff-fff...! O bufnitură violentă, ca de drug de fier ori de berbece! și imediat pornește să se cearnă aproximativ o găleată de țărână, din bagdadie. Nu, nu... Ei, bine... Nu! Clar! Chiar nu aveau noroc! Și cale bună! Cel puțin, nu în noaptea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ocular. Dar Ruletistul sui pe lada îmbrăcată în brocart roșu, își duse pistolul la tâmplă și, cu aceeași expresie de spaimă paroxistică pe figură, smuci de trăgaci. Apoi, în tăcerea care suspendă totul timp de câteva secunde, se auzi doar bufnitura corpului său pe podea. După câteva zile de delir la spital, Ruletistul își reluă viața obișnuită. Mi-e greu să uit chipul său torturat zăcând cu fața în sus pe covorul de Buhara de la picioarele lăzii. Altădată, ruletistii care scăpau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a terminat liceul, s-a suit pe terasă și s-a aruncat de acolo pe asfalt. Eram în camera mea și făceam solnițe de hârtie când i-am văzut corpul mare căzând cu fâlfâiri neașteptate prin dreptul ferestrei. Am auzit bufnitura și rn-am uitat pe geam: pe asfalt, lângă o Pobedă, zăcea în uniformă fostul licean, iar profilul său nobil se contura pe fundalul unei pete vesele, purpuriu-deschis, care se lățea încetișor. Sigur, gașca mai cuprindea și alți membri, mai puțin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deschisă. Îl văd plecînd, un contur ciolănos care se termină cu un cap rotund, tuns chel. — Să-i scrii lu’ mă-ta să-ți trimită pachet, auzi? Săptămîna viitoare vreau să mănînc de la tine. Iese și de pe hol se aud bufnituri. După cîteva clipe, plantonul, un răcan din Timișoara, se refugiază În viteză În bezna dormitorului, probabil și-a luat cîteva pe spinare. Adorm la loc, ca după un coșmar - oboseala Îmi absoarbe la loc valul de adrenalină. Vremea se limpezește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
animă, se aud trecînd camioane (se văd sub formă de globuri de lumină care plutesc la mai puțin de un metru de noi), undeva urlă o alarmă, se aud Înfundat voci și ropot de bocanci, strigăte și sunete metalice și bufnituri. Probabil că am nimerit În Triunghiul Bermudelor, zic ca să mai anim lucrurile. Dinspre Moise vine doar tăcerea, pentru că a ratat unele episoade din Teleenciclopedia. Sau poate pentru că l-am pierdut pe drum. Orbecăim mai bine de o oră, bazîndu-ne mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se roage? — Numai dacă ați începe să-i vorbiți. — George mă depășește, spuse preotul. E mai bine să nu mă amestec. Pocni ușor din degete. În momentul acela se auzi un hârșâit, pe urmă un scârțâit puternic, urmat de o bufnitură metalică. Ușa din stânga se deschise și se închise. Părintele Bernard se îndepărtă de penitenta lui, ochii lui obișnuiți cu semiobscuritatea, fură orbiți o clipă de roșul și albastrul strălucitor al lui Hristos, înalt, neînduplecat, rezemat în sabie, reprezentat în vitraliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aminte că-și uitase umbrela. Se întoarse și se apropie din nou de casă, când ușa de la intrare se deschise brusc. Ceva zbură cu violență afară și se risipi pe pajiște: nenorocitele lui lalele. După ce ușa se închise cu o bufnitură, Tom rămase un moment nemișcat, șocat privind la flacăra luminării din fereastră, care tremura spasmodic în curentul iscat. Pe urmă se întoarse și începu să alerge. Dar ce-a fost? o întrebă Pearl pe Hattie, căreia i se prelingeau lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spate. George văzu picioarele tubulare de oțel înălțându-se, mâinile lui încleștate pe ele, încheieturile degetelor albite din pricina efortului. Stând cu picioarele rășchirate și trupul încordat, se uita doar la ce era mai aproape de ochii lui. Deodată, se auzi o bufnitură și un puternic pocnet metalic când patul, eliberat de povara lui, scăpă din mâinile lui George și se răsturnă într-o parte, izbindu-se de una din ușile de fier forjat. George scoase un mic strigăt înăbușit și se căzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Urecheatu, simțindu-se vinovat, s-a întors câțiva pași. I s-a părut că o umbră vine pe urmele lor. În clipa următoare, a armat scurt automatul și a tras lung secerat. Când vuietul rafalei a dispărut, a auzit o bufnitură... „L-am 52 nimerit. Grijania mamei lui de rus!” - a gândit Urecheatu pornind repede spre spărtura din gard. Când s-au văzut în siguranță, un pitpalac a început să se audă în noapte... Răspunsul locotenentului nu s-a lăsat așteptat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la ceea ce era prevăzut în programă. Trecea dincolo de ce se putea spune. După ce ne-a vorbit despre cum a împărțit scriitorul moșia la țărani ne-a recitat, ca un neîntrecut actor, "La icoană". Spre sfârșitul recitării auzim în clasă o bufnitură și un țipăt disperat care i-a ridicat pe toți în picioare. Căzuse jos o colegă al cărei copil murise cu câteva luni mai înainte. Durerea mamei din poezie, acuzele făcute dumnezeirii că nu i-a lăsat copilul în viață
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
un vultur de ciment în vârf, cu aripile desfăcute, închinat bărbaților din Lisa căzuți în primul război mondial. Numele lor erau săpate cu litere aurite pe patru plăci de marmură. Acolo se ținea, duminica, hora. Țipetele vesele ale clarinetului și bufniturile tobei, amestecate cu praful stârnit de cizmele flăcăilor și de sandalele fetelor, luau monumentului orice nimb de solemnitate. Nimeni nu se gândea la cei "căzuți". Noi, copiii, cu atât mai puțin. Când ne săturam să căscăm gura la horă, ne
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
profesor. Mă tem să nu mă cheme pentru vreo nouă probă. 40. "Uneori, băiete, aș vrea ca memoria mea să arate ca o cameră goală", i-a mărturisit, într-o zi, doctorul Luca lui Julius. De-afară, se auzeau, mereu, bufniturile obloanelor zgâlțâite de vânt. Discutaseră, înainte, despre expediția care, în mod normal, trebuia să fie, deja, acasă și de la care nu mai venise nici un fel de veste de câteva săptămâni, dar nu era greu de văzut că subiectul nu-l
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de neînlocuit. Du-te să-i înveți pe alții. Du-te să înveți. Câtă savoare mai vrei? Cât de mare poți să speri să te faci? În timp ce se juca cu grepfrutul lui, ceva se izbi de geamul bucătăriei cu o bufnitură insuportabilă. Își dădu seama înainte să se întoarcă. Iar când se întoarse în sfârșit, văzu pasărea care se zbătea, frântă: un cardinal care, de două săptămâni, își ataca propria reflecție din geamul bucătăriei, crezându-se un intrus în propriul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Întîlnim pe cîte cineva cunoscut care ne lua cu mașina. Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau focul și aburul locomotivelor și se auzeau scrîșnetul și bufniturile marfarelor, pufăitul răzleț al unei locomotive În mișcare, clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar tuturor acestor zgomote familiare, Încărcate de promisiunea exuberantă a zborului, a călătoriei, a dimineții și a orașelor strălucitoare, tuturor aromelor puternice și pătrunzătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
baza cărora să formuleze un refuz și de aceea a decis că ei bine, de ce nu? pot fi admis în asociație și în clădire. II În spatele meu, ușa șopronului pentru bărci se deschise, legănîndu-se după care se închise cu o bufnitură. Aceeași rafală de vînt suflă o mînă de zăpadă sau de promoroacă pe fața mea, și mă făcu să-mi mijesc ochii. Am încercat să-mi ridic mîna la frunte și în vreme ce făceam asta mi-am dat seama că frigul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care îi veniră în minte. Apoi, simțindu-se obosit pentru prima oară de cînd venise aici, se dezbrăcă rămînînd în chiloți, se strecură în așternut și adormi profund. CAPITOLUL 3. Manuscrisul Primul lucru pe care mi-l amintesc este o bufnitură, apoi, fie că am deschis ochii, fie că s-a aprins lumina, am văzut că mă aflu în colțul unui compartiment dintr-un tren vechi. Sunetul și întunericul de-afară indicau faptul că trenul mergea printr-un tunel. Simțeam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Am terminat-o cu numele. Numele nu sînt altceva decît niște gulere pe care bărbații ți le prind de gît ca să te tragă unde vor ei. Nu găsi nici un cuvînt prin care să-i răspundă. Un ecou îndepărtat al unei bufnituri umplu tăcerea, pînă cînd vocea spuse: — Cine era Rima? — O fată care îmi plăcea. A încercat și ea să mă placă puțin. — Atunci nu eram eu. — Ai niște aripi superbe. — Mi-aș dori să fie țepi, atunci n-aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poartă și trecu pe lîngă straturile întunecate. Sirena se topi în tăcere și peste cîteva clipe îThaw nu mai auzise așa ceva) se iscă un zgomot ca de metal sec, ram-ram-ram-ram, și forme întunecate trecură deasupra lui. Mai tîrziu se auziră bufnituri sacadate, de parcă niște uriași dărîmau cu pumnii un acoperiș de metal de deasupra orașului. Raze de lumină se lățiră, se îngustară și se plimbară pe acoperișuri, și între două case văzu orizontul portocaliu și roșu, străpuns de fîșii luminoase neregulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Unthankului - scuze, lordul Provost al Unthankului Mare - coborînd spre țintă la fel ca Norn, da, Norn din Thule sosește, urmat îndeaproape de Paleologue din Trebizonda și Posky din Crimeea Tătară. Vulturul-mașină în care se afla Lanark se prăbuși cu o bufnitură pe pînză și rămase legănîndu-se. Șase bărbați în haine cenușii apucară de mașinărie și o duseră cîțiva metri mai departe, spre un șir de nave similare, situate lîngă o platformă lungă și îngustă. Lanark își înșfăcă servieta și fu ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a spus. „Nu s-a întâmplat încă nimic...“ Apoi s-a culcat. M-am întins lângă ea, pe sofa. Nu puteam să adorm. Nu-mi puteam lua gândul de la Petru. Târziu, mi s-a părut că aud ceva ca o bufnitură sau ca un geamăt înfundat. M-am ridicat și m-am dus din nou la fereastra luminatorului. O fâșie de lumină plutea în dreptul celei de-a doua ferestre de sub etajul nostru, formând o perdea ca de aburi. Dincolo de ea, bezna
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai întâi să-l neutralizăm cu radiații telefluorescente. Din interiorul cuștii se auzi un zgomot care-l făcu să amuțească: s-ar fi zis că un trup masiv se prăbușise sub unul din pereți. Zgomotul acesta fu urmat de niște bufnituri ca acelea ale unor obiecte care-ar fi căzut pe podea. - E clar că ne-a ghicit gândurile! exclamă Smith. Pun rămășag că motanul nu prea se simte în largul lui acolo. Și-și dă seama c-a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
blestema cu ei dacă era nevoie. M-am convins chiar atunci. Un puștan s-a ridicat de lângă ceilalți pescari și ne-a întrebat, obraznic, dacă ne-am băut cafeaua. Cu alte cuvinte: "Cărați-vă!" În clipa următoare am auzit o bufnitură. Masa la care stătea Profetul s-a prăbușit sub pumnul care o lovise. Băiatul s-a așezat la locul lui rușinat ― încălcase un consemn sau nesocotise o tradiție? ―, în vreme ce Profetul continua să stea calm lângă masa prăbușită, de parcă nu se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
creier găurit nu mai poate auzi nimic. Aveam să fiu ucis în liniște, sub un cer albastru, curat și indiferent. Cum meritam. M-am mișcat puțin ca măcar să văd chipul celui care mă vâna și am tresărit violent auzind o bufnitură în spate. Gata, s-a terminat, mi-am zis. Și mă miram că nu se făcea noapte în creierul meu. A trecut ceva timp până să înțeleg că, de fapt, căzuse pușca pe care o sprijinisem lângă mine de ciotul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dedesubt. Stătu așa timp de câteva secunde, care se transformară în minute lungi, ținând ochii închiși pentru a se putea concentra la ce auzea. În clipele care au urmat focului de armă, în timp ce rederula în minte amintirea acestuia, auzise o bufnitură și zgomot de pași pe pietrișul de deasupra. Apoi, un minut mai târziu, deslușise zgomotul portierelor trântite și hârâitul motorului care se punea în mișcare. S-a rugat atunci, ca și acum, să audă curând altceva: pașii lui apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
el, că mama lui încearcă să ducă la bun sfârșit mai multe faze ale pregătirii, în același timp. Urmau apoi zgomotele cu care se obișnuise în decursul anilor, deoarece se repetau ori de câte ori doamna Reilly se pregătea să plece de acasă: bufnitura unei perii de păr care cădea în chiuvetă, sunetul unei cutii de pudră care se lovea de podea, diverse exclamații indicând confuzie și haos. — Uuuf! exclamă mama lui într-un anumit moment. Pe Ignatius îl enervau răbufnelile și zgomotele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]