204 matches
-
mă lăudați prostește". De aici, preocuparea autorului de a produce texte de escortă, de însoțire și explicitare a operei: într-o scrisoare către Prim-procurorul Tribunalului Ilfov, Caragiale se explică în postura sa de clasicist ("lucrările mele fiind nu niște bufonerii menite să parodieze în treacăt persoane reale, ci niște lucrări de artă cu intenția de a înfățișa într-un mod mai durabil tipuri ideale") iar pastișa Cum se înțeleg țăranii? care a trezit supărarea lui Delavrancea și Vlahuță este apreciată
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
aceasta făcîndu-se prin intervenția reginei, după care regele îi va conferi Steaua României, gest care nu îndulcește cu nimic impresia dezagreabilă a stagiunii Caragiale despre care revista Fîntîna Blanduziei concluziona: "Am făcut din Teatrul Național un teatru de farse și bufonerii, gonind adevărata artă prin scălămbăituri, gonind publicul iubitor de artă"; ziarul România îl numea pe directorul care reușise să îndepărteze din teatru pe Grigore Manolescu, Aristizza Manolescu, Const. Nottara Ion August (Prostul) Caragiale, C. Bacalbașa opina că "Trecerea lui Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
capriciul poftelor ar fi mai frumoasă decît viața cu strădaniile și tihna ei modestă." Călinescu încadrează firesc, atît pe Ion Luca cît și pe Mateiu în tagma balcanicilor "cu îndepărtat sînge grecesc sau vag peninsular", cu atașament pentru măscări și bufonerii și pentru lumea unei bigamii tihnite, motivînd cel puțin în cazul primului că "adevărurile spuse de el astfel sunt eterne și suave, în vreme ce, spuse de alții altfel, sînt confuze și triviale". Pe Mihai Ralea însă, aluviunile zis balcanice îl exasperează
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nivel intelectual mediu, între comunicarea pur utilitara și discursul teoretic. Limbajul de salon se poate califica drept prețios, elegant, artificial, eufemistic. Constituindu-se că normă în societatea franceză, stilul monden tinde spre puritatea și claritatea limbii, evitând cuvintele deplasate sau bufoneria, contradicția și neatenția. Limbajul monden se caracterizează prin jocuri de cuvinte, semn al maximei diferențieri față de rigiditatea limbajului neutru 363. Aprecierea jocului de cuvinte intra în sfera judecății de gust364: "ce sport de la causerie française fine, banale, aimablement malveillante, inutilement
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de farsă și bufonada, care îi conferă o teatralitate strălucitoare. Opereta lui Jacques Offenbach este un gen nou de divertisment. Offenbach ritmează viața pariziana. Printre marele succese se numără La Vie parisienne, La Grande Duchesse de Gérolstein, La Petite Maryuise. Bufoneria La Belle Hélène de Offenbach îi servește lui Zola în Nana drept fundal pentru sublinierea decăderii miturilor clasice. 174 Dramaturgii sunt specialiști în diverse aspecte ale vieții publice (mobilul dramatic al banilor, abuzul funcționarilor, coruptibilitatea ziariștilor, motive politice sau militare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
zboară, prin țeastă/ triști”, „ca o blană de animal bolnav/ seara cădea pe caldarâm”, „un Hristos cu dinți de cal/ rânjind la stele” etc. Pe măsură ce devine mai dur, poetul devine și mai livresc, iar majoritatea poemelor se desfășoară ca o bufonerie crudă, în care se amestecă Shakespeare, Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea și roata (calul încremenit, precum în Proiect pentru un monument eqvestru), absurda comedie umană și literară devin teme constante, de unde și cinismul, ironia, mizantropia ușor oraculară, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
univers nu ne face să ne detașăm și să pătrundem într-o dimensiune elevată, a meditației gratuite sau a abstracțiunilor. Devine o lume a carnalului care se delectează în erotismul afișat, un fel de caricatură care deseori seamănă cu o bufonerie, este plebeie și arată cu degetul spre tot ceea ce reprezintă spiritual, abuz, falsitate, un univers care, totuși, mai păstrează ceva din viața cavalerească de altădată. Devine o nouă „comedie”, nu una divină, ca cea a lui Dante, ci o alta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
au, fără îndoială, toată adeziunea noastră. Punem în discuție (în mod utopic !) doar o anumită viziune utopică și literară, cam prea speriată, în mod fatal reducționistă și mecanică. Mai ales când privim harta morală a lumii, unde tragicul și grotescul, bufoneria atroce și arbitrarul imposibil se întâlnesc, ici și colo, într-o realitate sumbră și ireală. (1985, 1990) 8. Aventura limbajului Este absolut sigur: cel mai bun și în tot cazul cel mai semnificativ text pe care l-a scris în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și într-un poem grațios al slovelor vechi. Problema diminutivelor ("să intru într-o slujbuliță, sau pînișoară, să câștig la părăluțe, să-mi fac o căscioară și să trăiesc bine cu mescioara mea, cu vinișorul meu...") se transformă aiurea în bufonerie. Eliade parodiază cu plăcere pronunția victimelor sale, a dascălului ardelean, a cutărui căuzaș peltic, a lui C. A. Rosetti, "poețoiul" cu ochii "mai boboșați decât ai unui broscoi uriaș". Ocările țâșnesc negre, într-o retorică gâlgâitoare, cu o ură așa
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rușine; Învățase și la fluier, Încă și din buză șuier, A se tăvăli-n gunoaie Ș-a se juca cu noroaie. Toate mașinăriile comediei sunt folosite, bineînțeles cu materie aforistică, monologul, dialogul cu replici simetrice, jocurile de a parte, micile bufonerii de limbaj sau de mimică, Povestea vorbei fiind o comedie a cuvintelor pure și o comedie umană, făcută din observații impersonale, surprinzătoare în totala lor lipsă de inedit. CILIBI MOISI Un fel de Anton Pann evreu a fost Cilibi Moisi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de anteree și fracuri din aceste vodeviluri, de moldovenească grecizantă și jargon francoromîn, de tabieturi patriarhale și de inovații de lux occidental, dă un tablou inedit, încîntător pentru ochiul de azi. Veselia nebună a cupletelor, învîrtirea în danț a personagiilor, bufoneria enormă, dar nu trivială, dau naștere unei plăcute emoții arheologice. Leonaș cere, de pildă, sub amenințare de sinucidere, portretul Chirițoaei, iar aceasta cu multe mofturi de ingenuă scoate din sân o adevărată cadră de perete. Surugiul dezvoltă pe scenă un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Pepelea, obârșie a viitoarelor basme dramatizate din literatura română. Avem de a face cu un Papură-Împărat, după a căruia fată, Sinziana, aleargă Pepelea, Pîrlea-vodă (simbol al secetei), Lăcustă-vodă și alții. Fata e furată de un zmeu. Fabulosul e umplut cu bufonerii, nu totdeauna de bun gust, cu aluzii la stări prezente, dealtfel ca și în basmele dramatizate ale lui Carlo Gozzi. Tândală și Păcală, sfetnici fricoși și fără onestitate, sunt din tagma lui Pantalone și a lui Tartaglia. Dintre piesele masive
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de rea, tot mai bine-n țara mea"), e un făcător de goale versuri, moralizatoare și pline de poncife, sau, când sunt erotice, cântând cu dignitate "copilițe rumeioare" și pe "gentila dona". Nici Mihail Zamphirescu (1838-1878), amintit mai ales pentru "bufoneria literară" Muza de la Borta rece, împotriva "Junimii", nu era mai talentat. Acesta cultiva o poezie pesimistă, de genul cavernos. Poetul, uitând de Dumnezeu "în zi de decadință", se scufundă în "abizul profund de necredință", umplând lumea de "tristele-i lamente
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
idividuale, și piesa de moravuri nu stă mai prejos decât piesa de caracter. În virtutea inegalității eterne între indivizi vor fi totdeauna parveniți care să folosească paiațerește formele în care au intrat de curând. Din observațiile de moravuri vin mai ales bufoneria, farsa grasă, iar studiul atitudinilor sociale veșnice s-a concentrat în câteva formule fără greș, constituind un comic aproape pur. Un procedeu este vârârea limbajului fără retenție al indignatului în uniforma rigidă a telegramei sau notei oficiale: "Directoru prefecturi locale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
făcut dintr-un număr infinit de ouă, borșul e un ocean, mămăliga apare ca mâncarea sacră, care neînghițită la vreme pricinuiește căderea individului în lumea umbrelor. D. D. PĂTRĂȘCANU Comicul lui D. D. Pătrășcanu (1872-1937) e mai mult de ordinul bufoneriei, trăind din situații caricate și din mecanizări. Un inspector vizitează o școală provincială, se lovește de ușă, își face un cucui în frunte, e luat în primire de directoare și mânuit ca un automat, sfârșește prin a scrie în condica
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în care reexaminează cu bonomie ștrengăriile copilăriei sale. I. I. MIRONESCU Sforțîndu-se a copia fonetic limbajul eroilor, I. I. Mironescu (1883-1939) surprinde prin relativa vulgaritate a prozei lui, fenomen rar la moldoveni. Scriitorul umflă după maniera Pătrășcanu peripețiile, transformîndu-le în bufonerii. Astfel Tulie Radu Teacă, baci din Brețcu, călătorind la Viena ca să-și vadă feciorii, comite enorme boroboațe și se-ntoarce fără a-și fi atins scopul. Teatralizarea Amintirilor lui Creangă (Catiheții de la Humulești) e concurată de geniul, el însuși dramatic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
începe o poezie de savoare, presu-punînd un cititor pregătit. Punctul de plecare îl formează observarea limbajului, cu un puternic miros argotic, al pușcăriașilor. Impresia de veselie, dealtfel savant dozată cu cel mai autentic lirism, nu e falsă. Amestecul seriozității cu bufoneria e în linia Anton Pann. Efectul artistic constă în surprinderea suavității sub expresia de mahala. E vorba de un dialectalism, asemănător aceluia napolitan al lui Salvatore di Giacomo sau acelui roman al lui Cesare Pascarella, în care cu cât expresia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
inefabil ancestral, aparținând fondului obscur. H. BONCIU Înrâurit de poeții austriaci, în special evrei, H. Bonciu aduce în proza lui metode romantice, expresioniste și suprarealiste, witz sarcastic, ridicarea fiecărui moment la o idee, interpretarea metafizică a tragicului cotidian. Prozatorul mânuiește bufoneria realistică și dureroasă, câteodată fără gust, dar nu fără fior fantastic. Dascălul de la școală întreabă pe copilul Ramses dacă nu se trage din Ramses al doilea și, văzîndu-l cu gura plină de acadele, îl pune să le scuipe în palma
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
liric” din inimă, își face harakiri ori, nemaivrând să locuiască în Cocktail, își rezervă rolul de prim amorez într-o nuvelă ,,cu muzicuță internă”, interzice fumatul, avertizând asupra substanței ,,inflamabile” a romanului, lansează numeroase alte avertismente, dă indicații, amestecă timpurile. Bufoneria și veselia nepăsătoare alternează în roman cu secvențe ale comicului. M. insistă cu cruzime asupra ,,devorării” copulatorii, în cvasiexpresioniste ilustrații pentru o viziune a omului ,,în pielea goală” (,,gol și secătuit între formele sale”), plonjează în coșmaresc (e memorabilă scena
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
pierdut mult din adâncimea la care râvnea. Înrâurit de poeții austrieci, în special evrei, H. Bonciu aduce în proza lui metode romantice, expresioniste și suprarealiste, witz sarcastic, ridicarea fiecărui moment la o idee, interpretarea metafizică a tragicului cotidian. Prozatorul mânuiește bufoneria realistică și dureroasă, câteodată fără gust, dar nu fără fior fantastic. G. CĂLINESCU SCRIERI: Lada cu năluci, București, 1932; Eu și Orientul, București, 1932; Bagaj... Strania dublă existență a unui om în patru labe, București, 1934; Pensiunea doamnei Pipersberg, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
au o concepție asupra lumii, nu privesc îngândurate dincolo de orizonturile vieții și nu impun un mare concept liric. Atâta lipsă de interes pentru mituri în poezie poate da de bănuit. Însă poezia poate trăi și în afara acestor sfere, într-o bufonerie fină. Este ceea ce face Miron Radu Paraschivescu, care, râzând de miturile înalte, creează propria mitologie lirică. Din ea va ieși o întreagă școală poetică (de la Geo Dumitrescu la Marin Sorescu). EUGEN SIMION SCRIERI: Oameni și așezări din Țara Moților și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
ziua nebunilor, copiii din corul (bisericii - n. M.C.) și clericii de rang mic onorează un reprezentant de-al lor, ales cu urale, pe care Îl numesc episcop al nebunilor sau papă al nebunilor; acesta este confirmat În funcția sa prin bufonerii care pun În scenă farsa: un ceremonial burlesc, parodic și uneori satiric. Cel ales poartă haine sacerdotale cu ornamente bogate, Își pune mitra pe cap, ține crucea episcopală În mână și dă tuturor binecuvântarea sa solemnă. ș...ț Toți se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tradițiuni, să-și facă măști după chipurile unor persoane onorabile și-nalt puse în societate, lucru ce mă păgubește foarte mult și în contra căruia trebuie să se revolte cu toată puterea conștiința mea de artist, lucrările mele fiind nu niște bufonerii menite să parodieze în treacăt persoane reale, ci niște lucrări de artă cu intenție de a înfățișa într-un mod durabil tipuri ideale."20 Acest dublu statut al personajului caragialian de raportare la o tipologie social-istorică prin apartenența sa la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
El nu se sfiește să introducă vocabule și versuri străine în refren sau în rimă. Alături de Al. Depărățeanu, a consolidat versul scurt. Dar nici exercițiile metrice, nici aspirația romantică nu pot birui platitudinea imaginii. Satira Muza de la Borta Rece, subintitulată „bufonerie literară” (atribuită imaginar comediografilor francezi Henri Meilhac și Ludovic Halévy), în care Titu Maiorescu este Minorescu, Eminescu - Minunescu, G. Panu - Pan-Pan, Samson Bodnărescu - Butnărescu, se dovedește lipsită de spirit. Eminescu e acuzat, cu îngustime, de a fi încălcat regulile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
făcând să se elibereze forțele iraționale pe care le înlătură rațiunea. Astăzi am spune că dejoacă cenzura instituită de supraeu. "Nu se întâmplă același lucru în ceea ce privește ridicolul? Și când asculți într-o reprezentație teatrală sau într-o conversație privată o bufonerie de care te-ai rușina, și când simți o plăcere vie în loc să-i condamni perversitatea, nu ți se întâmplă același lucru ca în emoțiile patetice? Dorinței aceasteia de a stârni râsul, pe care o reprimai, de asemenea, prin rațiune, de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]