199 matches
-
idividuale, și piesa de moravuri nu stă mai prejos decât piesa de caracter. În virtutea inegalității eterne între indivizi vor fi totdeauna parveniți care să folosească paiațerește formele în care au intrat de curând. Din observațiile de moravuri vin mai ales bufoneria, farsa grasă, iar studiul atitudinilor sociale veșnice s-a concentrat în câteva formule fără greș, constituind un comic aproape pur. Un procedeu este vârârea limbajului fără retenție al indignatului în uniforma rigidă a telegramei sau notei oficiale: "Directoru prefecturi locale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
făcut dintr-un număr infinit de ouă, borșul e un ocean, mămăliga apare ca mâncarea sacră, care neînghițită la vreme pricinuiește căderea individului în lumea umbrelor. D. D. PĂTRĂȘCANU Comicul lui D. D. Pătrășcanu (1872-1937) e mai mult de ordinul bufoneriei, trăind din situații caricate și din mecanizări. Un inspector vizitează o școală provincială, se lovește de ușă, își face un cucui în frunte, e luat în primire de directoare și mânuit ca un automat, sfârșește prin a scrie în condica
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în care reexaminează cu bonomie ștrengăriile copilăriei sale. I. I. MIRONESCU Sforțîndu-se a copia fonetic limbajul eroilor, I. I. Mironescu (1883-1939) surprinde prin relativa vulgaritate a prozei lui, fenomen rar la moldoveni. Scriitorul umflă după maniera Pătrășcanu peripețiile, transformîndu-le în bufonerii. Astfel Tulie Radu Teacă, baci din Brețcu, călătorind la Viena ca să-și vadă feciorii, comite enorme boroboațe și se-ntoarce fără a-și fi atins scopul. Teatralizarea Amintirilor lui Creangă (Catiheții de la Humulești) e concurată de geniul, el însuși dramatic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
începe o poezie de savoare, presu-punînd un cititor pregătit. Punctul de plecare îl formează observarea limbajului, cu un puternic miros argotic, al pușcăriașilor. Impresia de veselie, dealtfel savant dozată cu cel mai autentic lirism, nu e falsă. Amestecul seriozității cu bufoneria e în linia Anton Pann. Efectul artistic constă în surprinderea suavității sub expresia de mahala. E vorba de un dialectalism, asemănător aceluia napolitan al lui Salvatore di Giacomo sau acelui roman al lui Cesare Pascarella, în care cu cât expresia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
inefabil ancestral, aparținând fondului obscur. H. BONCIU Înrâurit de poeții austriaci, în special evrei, H. Bonciu aduce în proza lui metode romantice, expresioniste și suprarealiste, witz sarcastic, ridicarea fiecărui moment la o idee, interpretarea metafizică a tragicului cotidian. Prozatorul mânuiește bufoneria realistică și dureroasă, câteodată fără gust, dar nu fără fior fantastic. Dascălul de la școală întreabă pe copilul Ramses dacă nu se trage din Ramses al doilea și, văzîndu-l cu gura plină de acadele, îl pune să le scuipe în palma
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
versuri: Rhea Silvia (1873) și Despot-Vodă (1875) și al unui volum de versuri irelevant (Poezii, 1877). 339. Bacalbașa notează cu aproximație primul vers al citatului, corectat în text de noi: „Am plecat, plecat, plecat-am“. 340. Muza de la Borta rece, bufonerie literară lirică în 3 acte, editată de Revista contimporană, 1873, pp. 46-47 (aria „La Chirița la grădină“). „Bufoneria“, după știința noastră, era terminată, Mihail Zamfirescu a murit, ca și Eminescu, într-o casă de sănătate din București, în 1878. 341
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
notează cu aproximație primul vers al citatului, corectat în text de noi: „Am plecat, plecat, plecat-am“. 340. Muza de la Borta rece, bufonerie literară lirică în 3 acte, editată de Revista contimporană, 1873, pp. 46-47 (aria „La Chirița la grădină“). „Bufoneria“, după știința noastră, era terminată, Mihail Zamfirescu a murit, ca și Eminescu, într-o casă de sănătate din București, în 1878. 341. Referire la volumul Cântece și plângeri (1874); poezia amintită de Bacalbașa poartă un alt titlu - La lună și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să reziști, te roagă Nichita să reziști. Și m-a sărutat din nou. Urmele degradate ale harului În puroiul de lașități și frică al epocii care profitase de vulnerabilitatea poetului? Excesul de vocație artistică și excesul fragilității? Vibrația patetică, deznădejdea, bufoneria? În drumul spre casă, tristețea acestor Întrebări nu și-a slăbit nici o clipă strânsoarea umilitoare. După nici un an de la pitoreasca Întâmplare, Nichita a dovedit că, Într-adevăr, nu mai rezista. „Să nu mori, să reziști”... repeta surdina barbară. Umflat și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
doar ca „Țara Neagră” sau „Țara de exil” (cum scrie În epistola către Eugen Campus, vechiul său coleg de liceu), ci și ca Țara Copilăriei. „Timpul miraculos”, fără Întoarcere, chiar și pentru artistul copilărește fermecat de magica sa butaforie și bufonerie. Calea Griviței, unde un unchi al său avusese o ceasornicărie, reînvia ca un năucitor tărâm inițiatic, cu Întreaga magie a mirosurilor extatice ale adolescenței. Se abandona și acum, la peste 80 de ani, cu aceeași frenezie ca la vârsta de demult
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Se insistă asupra caracterului lor antiacademic (și chiar negativist), asupra dorinței de a epata și uneori a efectului involuntar comic. Multe dintre poeziile acestea sunt programatice, fără a fi adevărate „manifeste poetice”. Deși nu e receptiv la dicteul automat, la bufonerie și absurd, C. recunoaște că avangardismul (futurismul) i-a învățat pe poeți să se exprime mai liber. Respinge și conceptul de poezie pură al abatelui Bremond, însă distinge între iraționalitatea suprarealismului și intelectualismul ermetismului, între sens (obligatoriu) și inteligibil, ceea ce
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
luni s-ar putea cu adevarat schimba ceva considerabil), pentru aceia care reușesc să își păstreze cumpătul și să nu se lase dezgustați sau fie și doar plictititi de pandemoniumul acesta minor, nu se poate să nu devină evidență imensă bufonerie, colosală comicărie a întregii tevaturi. Dacă am privi cu luare aminte zarva această aiuritoare doar pentru cine o ia în serios, am avea șansa să sărbătorim sosirea anului 2000 cu un răsunător hohot de rîs. Este ceea ce ne propune, daca
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
o astfel de deviație de la normativitatea cotidiană implică o conceptualizare și tematizare atentă a situației supuse atenției pentru a nu părea o distracție butaforica de la sarcinile cotidiene, ori un eveniment cultural cu ambalaj social ori filantropic. Modalitatea de a evita bufoneria mass media ori abordarea estetic-intelectuală constă, așa cum urmează să prezint în cele trei exemple de performance-uri, în relaționarea prealabilă minuțioasa cu subiecții expuși, propunerea situației conflictuale sau pasionale că ilustrare mai adecvată a problemelor de care sunt afectați cei care
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea II) () [Corola-website/Science/295671_a_297000]
-
lui May Pang. Mind Games, a apărut în Noiembrie 1973. El a contribuit și la „I`m the Greatest”, la albumul lui Starr, Ringo (1973), care a apărut în aceeași lună. La începutul anlui 1974, Lennon bea extrem de mult și bufoneriile alcoolice cu Harry Nilsson începeau să întreacă măsura. Două incidente extrem de comentate au apărut în clubul The Troubadour în martie, primul în care Lennon și-a lipit un absorbant pe frunte și s-a tachinat cu o chelneriță, iar al
John Lennon () [Corola-website/Science/297909_a_299238]
-
cardinalului Richelieu” și „Scrisoare pentru Ludovic al XIII-lea”. În 1635 este publicat la Valencia unul dintre numeroasele pamflete destinate să-l defăimeze, „"Tribunalul răzbunării juste, ce se ridică împotriva scrierilor lui , maestru în erori, doctor în nerușinare, licențiat în bufonerii, bacalaureat în mizerii, profesor universitar în vicii și protodiavol între oameni". În 1639, cu ocazia căderii în dezgrație a Contelui-Duce, Quevedo este arestat, i se confiscă toate cărțile, și, pe jumătate dezbrăcat, este dus la mănăstirea San Marcos din León
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
a reuși și în calitatea de compozitor. Aceste ambiții vizau, în parte datorită firii sale dar desigur și favorizate de un mediu receptiv pentru senzațiile ușoare și fugitive ale teatrelor de varietăți și a vieții de noapte, genurile parodiei și bufoneriei muzicale. Prima operă care a fost ținta râsului offenbachian a fost oda simfonică "Deșertul" a compozitorului Félicien César David (1810-1876), care se bucurase în 1846 de mare succes. Tema romantică a artistului care caută natura sălbatică și neatinsă în "Deșert
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Florimond Ronger (Hervé) (1825-1892) în repertoriul teatrului său de varietăți "Les Folies-Nouvelles", unde se reprezentaseră deja primele cancanuri în cadrul unei parodii a genului operei italiene, "La Gargouillada". Încurajat de succesul noii sale piese "Oyayaye ou la Reine de Îles", o bufonerie în care un contrabasist se expune unui public ilustru, dar cu porniri canibale, Offenbach s-a hotărât să deschidă el însuși un teatru de varietăți. Un sediu potrivit pentru a atrage publicul i s-a părut a fi un mic
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
unui larg cerc de prieteni, printre care se numărau acum atât artiști cât și oameni cu o considerabilă influență politică precum ducele de Morny (1811-1865), fratele vitreg al împăratului Napoleon al III-lea, care a semnat chiar împreună cu Ludovic Halévy bufoneria "Monsieur Choufleuri restera chez lui le...", reprezentată pe muzica lui Offenbach în 1861. Datorită acestei relații, de care a profitat și Halévy în cariera sa politică, Offenbach a obținut cetățenia franceză la începutul anului 1860, pentru a fi decorat peste
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
dese turnee le-a întreprins în stațiuni balneoclimaterice mondene cum ar fi Bad Ems sau Bad Homburg, avându-i drept admiratori pe mai toți principii germani. Pentru teatrul din Bad Ems Offenbach a compus aproape în fiecare sezon câte două bufonerii. De exemplu în 1862 a reprezentat acolo în premieră opera bufă "Limbuții" ("Les Bavards", prima versiune), în 1863 "Il Signor Fagotto", o operă bufă în care este ridiculizat patosul lui Hector Berlioz, căruia i se opun tot felul de onomatopee
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
pe care voia să o înlăture, exclamând față de Moltke: „C'est tout à fait ça!”. Opera a ajuns să fie reprezentată în 1870 și pe scena de la Grand Opera House din New York. Offenbach și-a petrecut vara anului 1867 compunând bufonerii pentru teatrul din Bad Ems, deși suferea de o gută care aproape îl imobiliza. După acest ultim mare succes compozitorul s-a mărginit să alcătuiască cu ajutorul celor mai celebre melodii ale sale noi înscenări. Din această masă de piese stereotipe
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
după ce candidații prezentați olandezi și francezi i s-au părut inacceptabili, l-a favorizat pe Prințul Leopold de Saxa-Coburg și Gotha, văduvul nepoatei sale, Charlotte, ca un candidat pentru noul tron belgian. Deși a avut o reputație pentru indelicatețe și bufonerie, William putea fi subtil și diplomatic. El a prevăzut că o potențială construcție a unui canal la Suez ar îmbunătății relația cu Egiptul, relație vitală pentru Marea Britanie. Mai târziu, în timpul domniei lui, el l-a flatat pe ambasadorul american la
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
Eroul "Americii" este comic pentru modul cum, negăsindu-se încă la vârsta maturității, încearcă să o imite. Ronald D. Gray descrie atitudinea afectată și obsecvioasă a lui Karl Rossman, aflat la prima lui slujbă (cea de liftier), cu termeni precum « bufonerie » și « chaplinesc »: În "Procesul", ceremoniozitatea exagerată a celor doi indivizi care îl execută pe Josef. K este înfățișată cu același umor sprinten, deși momentul este unul mai degrabă tragic: Un alt personaj cu potențial comic este femeia de serviciu din
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
discret în dozarea motivelor epice". (Dana Dumitriu);" În faimosul Dicționar din 1967, Marian Popa folosea câteva sintagme despre scriitorul E.B. și despre proza lui: "Amestec de mitologie, alegoric, comportamentism, metaforism și psihologism". [...] "Disponibilități analitice orientate către elementele grotești ale realității". [...] "Bufonerie mazochistă". [...] "Volubilitate forțată aproape demonstrativ"." ""Românul «Tinerețea lui Nicolae Ostia » are verva, sarcasmul și umorul galben, daca nu negru, al cărților despre obsedantul deceniu în varianta vag-parabolică premergătoare marilor demascări. [...] Precum în prozele unor D.R. Popescu ori Sorin Titel, relația
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
internațional, impusă de străini; libertatea de muncă și tranzacțiuni. Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura se-colului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință toată clădirea măreață a civilizației creștine. Shakespeare cedează în fața bufoneriilor și dramelor de incest și adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfințesc, zeii mor". Fotografie inedită a Veronicăi Micle O icitantă licitație a Colecții Mihai Eminescu În pictură, cei care creează alla maniera unui maestru se numesc manieriști, în
Cu Eminescu deschidem toate porțile spiritului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105400_a_106692]
-
lui, programul lui. Aceste frânturi de poeme și desene sunt de fapt dansuri, iar dansurile sunt în esență poezie, desen, linie pură. Scrii: ”Circ, balamuc, bordel, pogrom/ Hocus și Pocus, hodoronc/ Și tronc pentru ăi mari, ăi mici”. Cum traduci bufoneria în dans? Un artist distrează lumea, e bufon. Un balerin sau un dansator este cel mai bufon pentru că își prezintă ”cocoașa” publicului. Eu cred că întotdeauna m-am simțit bufon. Îmi plăceau la nebunie și piruetele spiritului și nebunia minții
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]