827 matches
-
dîndu-i un bobîrnac prin aer, nerăbdător să urce. Să vezi ce-o să-ți fac eu ție, începe să-l amenințe Delfina ieșindu-și din fire, intrînd valvîrtej în baie, răsturnînd pe jos coșul cu rufe murdare, în timp ce Roja o urmărește buimac, întrebîndu-se ce-o fi apucat-o. Poartă pe ea doar o cămașă de noapte diafană cumpărată de la magazinul Mătasea, îi șade bine, o face să arate mai plinuță decît este în realitate, să știi că nici eu nu știu prea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e militărelule, îl iau ca din oală, îi pun arma la tîmplă, deșteptarea, dar cu grijă, scoate-ți Carpațiul ăla al tău care trage după colț, și fă-l încoa’ la mine, dar încetișor, ca să nu se spargă. E încă buimac, nu știe ce i se întîmplă, abia după ce face cuminte tot ce îi spun începe să se frece la ochi, să-și dea seama că e groasă, să se panicheze. Potolește-te, nu-mi începe să te smiorcăi ca un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
semnal scurt și ascuțit care-l sperie un pic pe Va. În cele câteva secunde cât au ajuns până la poartă, lampa mare s-a aprins iar Dorița, care În cămașa ei de finet părea și mai mare, deschidea poarta și buimacă, la propriu și la figurat, se agita incapabilă de a face un gest, ori de a spune un cuvânt. Dormi, toanto? Nu vezi c-o venit Varelică, Valraam, Va, nepotu’-meu!, spuse cu supărare În voce și uzând de toate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
doar răul ce-l voi face / Cu gestul bici și cu privirea dură, / Dar chiar și binele ce nu se ndură / Să-și dezgolească trupul când îi place. Ceea ce simt și ce-a ieșit pe gură / Sădesc în glia poftelor buimace. Mă urmăresc, izbind când duhul tace, / Atâtea cazne prinse în armură.“ (Nu voi plăti doar răul ce-l voi face) „Printre grădini arzând îmi port povara / Ferind-o de a patimei prigoană. / Săgeți de foc pe frunte-mi pun coroană
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
participînd, chiar meseriaș, la măcel. Pe tribuna improvizată orchestra a amuțit, doar toba bătea un ritm diabolic. Un participant la bătaie a primit un picior de scaun în cap. Pentru scurt timp a căzut, dar s-a ridicat repede privind buimac bătălia. Furios, pe măsură ce se dumirea, apucă scripca lui Norocel și i-o trîntește în cap, făcînd-o țăndări. Apoi trece la devastarea întregii orchestre. Norocel își revine din amețeală, plînge și cu un scaun îi trîntește una în cap lui Bucșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
urcă în ochi și urechi. O palmă răsună în noapte și Claudia aude un țiuit prelung, fără sfîrșit. Își pune uluită mîna la ureche și devine confuză. Se îmbracă în tăcere și pleacă fără a mai spune ceva. Dan este buimac și privește cu o neutralitate de bovină tîmpă: Nu-mi mai trebuie nimic, afirmă convinsă Claudia. Dar i-am păpat caimacul, se grozăvește Dan. Sînt încă foarte tineri și alte pățanii îi așteaptă în viața asta atît de plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
televizor. Oare de ce penibila pereche dorește să apară pe micile ecrane? Avem suficiente emisiuni care ne provoacă senzații de vomă. Un tînăr "harmăsar" întreabă groaznica pereche: Dar, cum vă descurcați, dumneavoastră așa bătrîn și ea așa de tînără? Moșul privește buimac, molfăie niște chestii despre inteligență, iar ea, iepșoara, zîmbește spre tînăr. Ar fi spus cu siguranță: Moșul doarme, moțăie, iar eu... ce telefon ai? Atîția oameni penibili, împînziți pe micile ecrane, ne duc spre convingerea că sîntem un popor cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pomenindu-l mereu pe deadul Vasile, dar înșiruind și o grămadă de nume vechi și ciudate, pe care le purtaseră, poate, cine știe pe ce timpuri, rubedenii de-ale lor, care de mult erau oale și ulcele. Diminețile se trezea buimac, cu ochii tulburi, de parcă prin somn l-ar fi muncit cel necurat... De vreo câteva săptămâni, de când începuse să se desprimăvăreze, neastâmpărul din iarnă parcă îl mai lăsase puțin, dar în schimb copilul refuzase să mai doarmă în casă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și cu mare, ca să-l asculte pe el, smeritul ucenic. Când visele erau mai plăcute, se simți zgâlțâit de umăr și se trezi. Scoală-te, nepoate!... Hai, c-a venit badea Petre ca să te ducă înapoi acasă!... El se frecă buimac la ochi și-l recunoscu, la lumina aceluiași opaiț, pe deadul Vasile, cu barba sa albă și lungă aplecată deasupră-i. Fără să-și ia seama, copilul dormise toată ziua și acum prin fereastra întunecată a odăii cu multe scripci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
altă dată... Culae nu spuse nimic. Strângându-și găidulca la piept, îi ciupi puțin coardele și închise ochii. Somnul îl fură pe nesimțite. 4 Când se trezi, se lumina de ziuă. Se ridică în capul oaselor, se frecă la ochi buimac și se uită în jur. Căruța se oprise lângă un podeț de lemn, într-un loc unde drumeagul se despărțea în două. Badea Petre coborâse din căruță și cerceta, cu biciul în mână, una din roți. De ce ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca o farsă macabră: În contractul încheiat cu banca, lady a ținut să specifice, puțin în afara uzanțelor, că, în caz de vreo nenorocire, dumneavoastră deveniți administratorul ei de cont. Nu avem decât adresa dumneavoastră de e-mail. Contactați-ne, vă rugăm". Buimac, pentru o clipă se gândi că ar trebui să calculeze diferențele de fus orar dintre America și Little Cayman, ca nu cumva să deranjeze cu apelul telefonic. Renunță la idee și formă numărul. La celălalt capăt îl aștepta același mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un om rațional și cu capul pe umeri și am știut să aduc argumente pentru toate, însă, de când m-am îndrăgostit, parcă a dat dracu’ în mine, luându-mi mințile cu totul, zău așa! Mă simt tot timpul aiurit, împrăștiat, buimac și cu gândul numai într-o singură direcție; am devenit foarte supus; eram orgolios înainte, iar acum nu-mi explic unde mi-a dispărut orgoliul! Deja este limpede pentru mine: dragostea știe a te dociliza într-o asemenea măsură, încât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
părăsit? (în limba aramaică). Cuvinte atribuite lui Isus Cristos. 52 Rareș Tiron Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul său, la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ceartă sau neînțelegere, ajung să trag concluzia asta și deloc nu-mi place, fir-ar să fie!” După ce liturghia duminicală se încheie, Șerban, ieșind de la ea, se îndreptă cu pași repezi, dar dezordonați tare, înapoi spre casă. Era în întregime buimac și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve cât mai repede cu putință și eficient, dar lucru pe care nu știa deloc cum să-l facă. Un noian întreg de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un ceas la fereastră. I s-a părut grăbit. A vrut să iasă și să-l strige, să-i spună să o aștepte, să plece amândoi. El să uite de lupi. De ocară; de lumea ce i-ar fi privit buimacă. Oamenii și-ar fi adus aminte multă vreme de Donna Iulia cea smintită și de Vânătorul cel mincinos. Ce-ar mai fi fost! Când Vânătorul nu s-a mai zărit, Donna Iulia a ieșit în curte și s-a săltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai câte nu erau! Și totul făcut de Ceasornicar! Un asemenea orologiu ar fi prevestit, fără greș, chiar și sfârșitul lumii: nu mai era loc de îndoială! În tăcere, urcau doi câte doi pe scara din cărămidă și, după ce priveau buimaci dantelăria dinăuntrul ceasului, coborau duși pe gânduri, printre cei de-o seamă cu ei. Zeci de inși au văzut minunea până spre seară. Funcționarul și Jandarmul au făgăduit, la insistența mulțimii, că vor reveni a doua zi. Vroiau să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de tot. Benzinăriile, aflate la distanțe convenabile unele față de altele, funcționau zi și noapte; automatele pentru gustări, la fel. Numai că vânzătorii păreau tot mai surzi. El îi întreba de una, în vreme ce făceau plinul, ei răspundeau la alta ori zâmbeau buimaci, c-un aer îndatoritor. Păreau picați din lună. Automobilistul putea, desigur, să se întoarcă din drum, dar din motive necunoscute, precum și din toată comportarea sa, se desprindea limpede că nici nu se gândește la așa ceva. Privea uneori șoseaua ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
-te la ziua de astăzi. Ce crezi că-ți va aduce? Au mai rămas câteva ore. Vreo cinci. Pentru că înainte de ora zece vei adormi. Privind la televizor. Sau citind. Gândindu-te. Vei muri puțin. După miezul nopții, te vei trezi buimac, apoi vei tresări. Ai întârziat la slujbă! Nu! Mai sunt câteva ceasuri bune până atunci! Ești condus mai mult de reflexe. Chiar dacă ți s-ar face o lobotomie, trupul tău tot ar găsi drumul către birou. Ai un trup străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
bine structurat. El tinde, astfel, să facă joncțiunea cu proza sa de tinerețe, de o originalitate profundă, nu decorativă, și care l-a impus, în anii '60, în rândul celor mai importanți scriitori români postbelici. Nuvela Acasă, din volumul Vară buimacă (1967), se plasează la această cotă valorică înaltă. Descripțiile scurte și pregnante, dialogul impregnat de individualitatea locutorului, de felul său de a fi (exprimat prin felul de a vorbi), acumularea de tensiune dramatică și descărcarea ei în "scurtcircuitul" produs prin
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
totuși scârbos, ca la un prozator naturalist fără deschidere culturală și cap teoretic. Prin Erika, Matei se va întâlni cu destinul său, deocamdată obscur. E rolul cincuagenarului Semion Ruda, "istoric al mentalităților" mare "formator de tineri", să facă din băiatul buimac un supra-om. Spre sfârșitul cărții, arătania cunoscută în cimitir îi explică pe-ndelete adolescentului distribuția paideică a personajelor. Ea, Erika, este iubita lui Semion Ruda, alintat Rudy. Istoricul mentalităților e "un om superior, superior prin excelență". Iar Matei e "o prefigurare
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
șoferului. Cînd oprește șoferul în fața casei și se dau jos din mașină, se lipesc amîndoi de el. Virginia era la restaurant, așa că n-avea cine să-i întîmpine. Claxonează șoferul de cîteva ori și iese pîna la urmă Florica bucătăreasa, buimacă de somn, că gătise de noapte. Dar cînd vede copiii odată se dezmeticește, îi știa pe nume de la Virginia, și îi ia pe rînd în brațe și îi trage după ea în casă. Tanți nu prea se lăsa, dar Mircea
Copiii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7655_a_8980]
-
priviri", texte a căror miză pare a fi exclusiv frumosul. Cartea poate fi citită și ca un bildungsroman, având în vedere progresia evidentă de la inocență la sarcasm. Dincolo de simplificarea viziunii asupra lumii, dincolo de capetele de pod montate în sumar, privirea buimacă a copilului este sistematic tăiată de "golănismele lui Babi" (p. 108), insul blazat, copilul ajuns la maturitatea care presupune vaccinare cu sarcasm. Poate piesa care dă firul atitudinii întregii cărți este "Vedere din Nekermann", inclusă în primul capitol al cărții
Invitație la inocență () [Corola-journal/Journalistic/7245_a_8570]
-
ASE. Așa că am primit sarcina să păzesc arhiva facultății cu încă o fată. Am stat acolo să păzim actele de mare valoare, cataloagele cu note, dosarele cu ode, lucrările de admitere, habar n-aveam ce. Oricum noi eram niște fete buimace, cu mâinile goale, care așteptam teroriștii pentru a-i convinge prin dialog, ochi frumoși și prin cunoștințele noastre de la Admitere că nu este interesant să cucerească baricada asta", ne-a povestit Gianina Corondan. Părinții săi se temeau pentru viața vedetei
Amintiri cu Gianina Corondan: Cu mâinile goale, așteptam teroriștii by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53954_a_55279]
-
prea încărcat de ele. Povestea - călătoria sălbaticei Amanda spre întâlnirea cu elefantul visat, apoi povestea fiului ei diform, Roro, care va semăna atât de bine cu un elefant și care va avea harul de a coace prăjituri nemaivăzute, vrăjite, călătorind buimac pe urmele mamei și apoi ale elefantului-tată, în căutarea împlinirii destinului său - este povestea unor călătorii, dinspre real spre imaginar, dinspre centru spre margine și invers, lumea fiind ea însăși, în viziunea barocă a autoarei, mai mult o „buclă” decât
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
mine cădea înlăuntrul meu dispărând în neant. În noaptea aceea am avut sentimentul că nu-mi aparțineam, că nu eram propria mea stăpână, că nu voi fi fost nicicând. Încă de mică, nopțile mele se scurgeau mereu egale. Ca o buimacă stăteam jos pe ultima treaptă de sus a rampei, la ultimul etaj. Exact același loc unde mă aflu și în clipele-astea. Ochii se obișnuiesc cu întunericul, se mulțumesc cu acel pic de lumină care există. Rămâneam astfel fixând colțul
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]