218 matches
-
căutând vulboana, n-am mai dat de salcia aceea; nici lespedea: ceea, știi tu care. A treia zi, după ce-am căutat-o bine-bine În josul apei, am luat-o În sus; n-am Întrebat pe copiii care se scăldau În bulboanele de-acolo, dar ce, eu n-aveam ochi?, să văd că n-o zăresc? După vreo săptămână am Înțeles că, uite-așa, fusese și dup-aceea, uite-așa, nu mai fusese; venise, mă stropise, eu o făcusem pe la trup, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din puținele rubluțe câștigate. Sentimentul fricii l-am cunoscut, într-o altă măsură, mai târziu: după ce am căzut de câteva ori din copacii în care-mi plăcea să mă cațăr, după ce era cât pe ce să mă înec într-o bulboană, în care încercam să prind pește cu șapca pe lângă rădăcinile răchitelor. Un alt fel de frică a început să-mi dea târcoale cu mult mai târziu, în timpul studenției. Câțiva dintre colegii mei ucraineni au fost dați afară de la facultate pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Mississippi (Acest râu este slăvit prin niște cântece și versuri execrabile în care motivul prevalent este unul ce încearcă să-l impună ca surogat al noțiunii de tată. În realitate, râul Mississippi este o apă înșelătoare și sinistră, ale cărei bulboane și curenți revendică multe vieți în fiecare an. Nu am cunoscut niciodată pe cineva care să se hazardeze să-și bage un deget de la picior în apele lui cafenii și poluate, care spumegă de scursura canalelor, resturi industriale și insecticide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a promis vag că va veni un timp când episoadele vor fi sudate laolaltă. Luni În șir a avut senzația că alternase Între a fi purtat cu repeziciune de torentul iubirii și al fascinației și a se roti Într-o bulboană, iar În bulboane nu simțise Îndemnul de a gândi, ci numai dorința de a fi luat de val, dus pe creastă și apoi aruncat din nou. - Toamna muribundă, disperată și iubirea noastră - ce bine se armonizează! a spus tristă Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că va veni un timp când episoadele vor fi sudate laolaltă. Luni În șir a avut senzația că alternase Între a fi purtat cu repeziciune de torentul iubirii și al fascinației și a se roti Într-o bulboană, iar În bulboane nu simțise Îndemnul de a gândi, ci numai dorința de a fi luat de val, dus pe creastă și apoi aruncat din nou. - Toamna muribundă, disperată și iubirea noastră - ce bine se armonizează! a spus tristă Eleanor Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
au rău de înălțime. În două rânduri Dacă vântul ar bate mai tare, Mi-ar smulge și ultima frunză. Când privesc norii cum tulbură cerul, Se naște pe loc întrebarea: eu pentru ce mă frământ? Numai când am căzut în bulboană Am înțeles că nu știu să înot. Coborând din aeronavă, m-a cuprins regretul: Nu zburasem cu aripile mele. Visele sunt încântătoare iluzii, Ce nu trebuie confundate cu realitatea. Stând pe puntea vaporului, am închis ochii. Atunci mi s-a
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
umblau. De la o vreme, începură să meargă pe albia pîrîului, despre care se spunea că izvorăște chiar din peșteră. Din loc în loc, apele se prăbușeau de la înălțimi destul de mari în cascade cu zgomote asurzitoare, iar în locul unde cădeau se formau bulboane adînci și limpezi. Lîngă o astfel de bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești! strigă Virgil fericit. Vedeți cum sclipesc în bătaia razelor? Ăștia-s păstrăvi, dădu explicație Bărzăunul. Ehe, cîți de ăștia n-am mîncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
albia pîrîului, despre care se spunea că izvorăște chiar din peșteră. Din loc în loc, apele se prăbușeau de la înălțimi destul de mari în cascade cu zgomote asurzitoare, iar în locul unde cădeau se formau bulboane adînci și limpezi. Lîngă o astfel de bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești! strigă Virgil fericit. Vedeți cum sclipesc în bătaia razelor? Ăștia-s păstrăvi, dădu explicație Bărzăunul. Ehe, cîți de ăștia n-am mîncat eu prinși de la bulboana de lîngă Piatra Domniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Lîngă o astfel de bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești! strigă Virgil fericit. Vedeți cum sclipesc în bătaia razelor? Ăștia-s păstrăvi, dădu explicație Bărzăunul. Ehe, cîți de ăștia n-am mîncat eu prinși de la bulboana de lîngă Piatra Domniței și mai la vale!... Dar aici sînt mulți de tot!... Uite-i cum se joacă. Era, într-adevăr, o priveliște mai mult decît ispititoare. Se uitau cu toții și nu se mai saturau. Aici o să vin eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la zero pentru tine, Bărzăune! Apoi se aplecă și-i șopti la ureche: Dar ți-o coc eu ție, motane, n-avea grijă! Tot grupul continuă să rîdă în voie de gluma Bărzăunului, apoi începură iar să se holbeze în bulboana cu păstrăvi. Și-s buni păstrăvii fripți pe piatră, Bărzăune? întrebă Ilinca privindu-l pe acesta cu destulă admirație. Formidabil, răspunse salivînd Bărzăunul. Dacă vii cu mămăligă și sare de-acasă, sau, dacă ești destul de deștept și vii să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să mergem la peșteră, că ne apucă noaptea pe drum! Și iar porniră... Creierul fiecăruia însă devenise o vatră de jeratic unde se frigeau păstrăvi mulți și mari, iar zgomotul neîncetat al apei îi făcea să întoarcă mereu capul spre bulboana unde se zbenguia atîta ispită. Și parcă nici țancurile munților, nici cascadele cu multicolorele lor jocuri de ape, nici vulturii care se legănau peste culmi nu mai aveau farmecul dinainte. Nimic nu-i mai atrăgea așa de mult. Iar dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai aveau farmecul dinainte. Nimic nu-i mai atrăgea așa de mult. Iar dintre toți, cel mai tăcut și mai posac devenise Nuțu. Mergea în urma tuturor, preocupat parcă de teama ca nu cumva vreo mînă străină să fure păstrăvii din bulboană și să-l vitregească de-o bucurie atît de mare, ca cea despre care povestise Bărzăunul. Era aproape amiază și tot grupul părea ostenit. După cîteva culmi mai mici, pe care le trecură fără prea mari eforturi, zăriră un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
li se înfățișă ochilor o priveliște cum nu mai văzuseră niciodată și cum nu crezuseră că poate exista. De sus, din vîrful unui zid de piatră, cioplit parcă de mînă omenească, se desprindea un șuvoi de apă care cădea în bulboana de la baza stîncii, născînd acel zgomot înfiorător. Și, cît vedeai cu ochii, în toate părțile se deschideau alte bolți, care mai de care mai mare și mai frumoasă, susținute de stîlpi uriași de piatră. Totul părea dăltuit de cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
numai pe glume și pe șotii și care în timpul unui scurt popas a imitat pe fiecare în parte și la vorbe și la gesturi, încît se tăvăleau cu toții de rîs. Cînd ajunseră la Piatra Domniței însă, mai bine zis lîngă bulboana cu păstrăvi de la poalele ei, lucrurile luară o întorsătură nu prea dorită, din cauza lui Nuțu. Bărzăunul se apucase și-i povestise pe drum cum au mîncat păstrăvi fripți pe piatră, cu ocazia expediției trecute și atunci Nuțu se rugă atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și dădu din cap înspăimîntat. Se deplasară și-ntr-o parte și-n alta, cu gîndul că poate vor descoperi vreo pantă mai ușoară, dar toate încercările nu duseră la vreun rezultat mulțumitor. Minute în șir aruncară cu pietre în bulboana de la poalele stîncii, chiuiră și hăuliră pe toate gamele, de răsunară împrejurimile mai ceva ca la un atac al pieilor roșii, spuseră bancuri și chiar îl luară în răspăr pe Bărzăun că-i aiurit și nu visează decît comori, continuînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
inelul lui Solomon. A fost al unui prinț arab.“ Te încrunți. Iar s-a-ncurcat povestea. 42. dar și aici Casa din Intrarea Vâlculului nu era ca toate casele. Nu era vorba de camerele înalte, de scara răsucită ca o bulboană, în sfârșit, de aerul de palat în paragină, pe care Dumnezeu știe cum o fi reușit Lea, de una singură, să-l țină numai pentru ea și pentru noi în vremurile alea. Nu. Erau firidele și ușile care duceau în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
împreună cu o câtime de șleahtă apropiată, lăsând poruncă pentru cei rămași ca fiecare să se salveze după putință. Toate pușcile cele mari și tunurile să fie îngropate la locul ce se cheamă Strâmba Ropcii, ghiulelele și obuzele să dispară în bulboanele Siretelui, iar caii ce au mai rămas să se sacrifice pentru hrana oștenilor, că și așa nu mai sunt apți pentru tracțiune. Ieșit cu bine din încercuirea apelor ce au început să se retragă odată cu întețirea ninsorilor, slăvitul rege a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
puțin sens. Dormi neliniștit, apoi reveni la pupitrul de comandă. Nici nu se instalase bine acolo că un șoc zgudui toate plăcile din care era alcătuită barca de salvare. Mica navă începu să se învîrtă ca o surcică într-o bulboană. Numai scaunul ― scaunul acela multifuncțional ― îl salvă pe Hedrock. Ușor și suplu se răsuci la fel de repede ca și nava, ținîndu-l permanent în aceeași poziție, și la fel și întregul panou de comandă. Spațiul înconjurător roia de nave monstruos de mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele, Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane ori tururi de nădragi; Și, prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. Ce ruginiri de ape trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o lână verde, de alge năclăite, Pe când la pupă, trase - edec ca niște vite Cu țeastă nămoloasă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
topografie ieșită de mult din uz din orice uz în această lume, croită din coline de moloz, din cicatrice de cărămidă, din hrube horcăind răcori cu mirosuri fetide, foste pivnițe de neguțători medievali, metamorfozate, de curând, doar de curând, în bulboane viclene, mascate sub grohotișul ruinelor. Numai în văzduh reflecta, uneori, Mircea ai putea să nu te poticnești, luând-o în diagonală prin acest ținut al melancoliei, pe acolo pe unde gâturi de macarale, aidoma unor monstruoase girafe mecanice, se salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ăsta Stelică, să umblu să te pedepsesc până și în mormânt... Începu să țipe îngrozită, un nu deznădăjduit, urlet al neputinței de a te mai opri din prăbușire, urletul groazei de a te vedea cum te cufunzi fără scăpare în bulboane de fum și pucioase, deznădejdea de a privi cum îngerul trimis spre tine își schimbă dintr-o dată înfățișarea, cu chipul schimonosit în rânjet devorator. - Am venit eu la tine, mai devreme, strigă Adina din hol, chinuindu-se să scoată cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rămâne încă în picioare în asfințit, razele soarelui răzbăteau printre strama norilor molcome, rățlețe, biruite. O mână nevăzută le răsfirase rare, împrăștiate peste pietrele debarcaderului, peste șlepul părăsit, ancorat în dreptul fostei mori de piatră, peste anafoarele încrețind Dunărea în mari bulboane, răsucind apa în largi cercuri, un fel de răsfăț al plictisului de a curge leneșe în neștire. Se întindeau apoi razele peste malul celălalt, tot printre scame de nori, înroșind lutul, târându-se printre bozii, oțetari, printre bălăriile înalte, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
personale sau tot ceea ce v-ar stânjeni mișcările libere ale brațelor și ale picioarelor trebuie să fie aruncate în râu. Nu luați la voi decât armele. Ostașii erau buimăciți. În același timp, dinspre oameni începu să bolborosească ceva asemănător cu bulboanele pământului. Nu avea legătură nici cu sunetul glasurilor, nici cu aparența de mișcare. Oamenii priveau la stânga și la dreapta dar, de vreme ce li se interzisese să vorbească între ei, starea nu făcea decât să circule de la un chip la altul - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Pharos-ului va veni făcând un zgomot puternic cât o sută de tunete, va acoperi portul de răsărit, va lovi insula Antirrhodos, și Timonium-ul, și palatele, și portul regal, și cheiurile. În cele din urmă se va retrage, învârtejindu-se în bulboane, și va lăsa în urmă o întindere de nămol. Din marea palidă se va ivi numai temelia Pharos-ului. Aceasta este profeția. — A fost salvată vreo statuie a reginei? întrebă Germanicus. Măcar una, în toată Alexandria? La Roma n-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se deschide puțin înainte de asfințitul soarelui o fereastră de lumină, ca un hublou. Și pe măsură ce soarele se retrage lent și opac sub pământ, cadrul ferestrei se dilată și lumina dinlăuntrul ei se revarsă în afară, pe la colțuri mai ales, în bulboane cristaline. Apoi, o să dispară ca și cum n-ar fi fost mirajul unei instanțe în ascunzișul de noapte al soarelui. Câteodată, ferestruica se apropie în alunecări lungi, ca o cameră de luat vederi, lăsând în urmă valea și cerul, și vine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]