6,712 matches
-
irepetabil din viața lui ca să vadă un film; respect nutrit în egală măsură de producători, regizori, scenariști, actori. Un respect comparabil cu cel față de cititori, care tot în perioada aceea erau răsfățați cu scrieri minunate, cu traduceri inegalabile. Pe celebrul bulevard ,6 a III-a" am văzut de câteva ori cu nesaț, când eram încă liceean, ,Vrăjitoarea" cu Marina Vlady, un film care mi-a răscolit atunci tot simțul de dreptate și precocele puseuri senzuale. La terminarea peliculei, nu era rar
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
în Obor e o lume; tramvaiul electric duce într-altă lume." Neprețuita ușurință cu care antitezele leagă prietenii, la porțile Orientului... Tablouri de album care merge-n picaj, din turnul Colței la obezile căruțelor cu cai, scuturînd pe note retro bulevardul. Un oraș frenetic, care nu are anotimp, altul decît o primăvară amestecată, sucită, în care cad culori și muzici neasortate, mărturisind, pe multe limbi, același lucru: viața. Cosmosuri scofîlcite într-un careu de blocuri au, slobozite de flerul unui poet
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
îndemnat din nou soacră-sa. Dar e ora de Telejurnale, iar vocea doamnei ministru, Monica Macovei, ne pătrunde în timpane suflet și minte, mlădioasă, liniștitoare și dătătoare de speranțe juridico-fonologice, ortoepice și, de ce nu?, morfologice, și... -...chiar ortopedice, în zona Bulevardului Ștefan cel Mare, completează prietenul Haralampy după o sorbitură de "bistrițeană" - producție 2006... Ce spuneam? A, da: așadar, doamna ministru Monica Macovei îi zice unui reporter tv, la Jurnalul TVR1, din data de 26 septembrie: "- Laura Codruța Kövesi este o
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
ne țin în continuare sub ocupație. Pe 28 iunie, Consiliul Unirii a desfășurat o manifestare de demnitate națională, la care, într-o, vineri, pe o căldură insuportabila, am comemorat tristă zi din istoria României și a Basarabiei, am defilat pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt și am sfințit Piața Mării Adunări Naționale, pîngărita pe 9 mai 2013 de către clica rusească în frunte cu obraznicul Dmitri Rogozin, reprezentantul lui Puțin pentru Transnistria, care a venit la Chișinău să ne spună încotro
Interviu cu Dr. Vitalia Pavlicenco, Preşedintă a Partidului NaȚional Liberal. In: Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
suprafețelor vegetale pe cap de locuitor de cinci ori cît Bucureștiul. Circulația însă e teribilă. Mașinile s-au înmulțit, iar motocicletele erau și așa multe. Neexistînd noțiuni ca "prioritate" și "cedează trecerea", europeanul poate sta mult și bine pînă traversează bulevardele și chiar străzile mai mici. Străzi pe care se înghesuie mii de mici prăvălii, mai ales în centru. Fiecare casă e un magazin sau chiar un restaurant, unori doar cu 2-3 mese. Locuința e în spate, treci prin ganguri lungi
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
destul de tânăr pentru a primi cu inima și cu mintea deschise ceea ce vede și destul de matur pentru a observa lucrurile cu adevărat relevante. Pentru a înțelege sufletul Parisului, nu își refuză nici o experiență. Străbate, pe ritmuri de Yves Montand marile bulevarde, dar și străzile laterale, frecventează micile cafenele de cartier, participă, cu însuflețirea unui student tomnatic la cursurile lui Roland Barthes și Jean-Pierre Richard (la un moment dat își propune chiar să facă un doctorat sub îndrumarea reputatului critic literar), stă
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
oferit-o Mircea Vasiliu, fiul ministrului aviației, general, pe care curând apoi autoritățile comuniste l-au executat, ca spion anglo-american. în postul său, dezvăluise date despre aviața noastră aliaților, alții decât sovieticii. Tigarea în chestiune, primită sub bolta castanilor de pe bulevardul Ardealului - astăzi al eroilor sanitari - se numea "Straight cut" și era, după nume, de proveniență militară. Pe când tovarășii, cu vorbele, pare-se ale lui Tudor Arghezi, una fumau și alta vorbeau, în familia Cioculescu se fuma numai ce se vorbea
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
Primăria au inițiat Festivalul Național de Muzică lăutărească veche „ZAVAIDOC”. Nu vi se pare că e puțin cam târziu, sau puținel cam puțin pentru acest uriaș, talentat Ceahlău al muzicii lăutărești? Ce e așa de măreț faptul că undeva, pe bulevardul Elisabeta, pe la Cireșica, există stația sub denumirea de Zavaidoc? (Pe timpul când cântă năbădăiosul piteștean în cârciuma la „BERBECU” - prin fața căreia trecea tramvaiul 12 spre Gară de Nord, toți oamenii de atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu ar fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că, slavă Domnului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu ar fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că, slavă Domnului!... cred că ne-am săturat de frumoasele magistrale (Macaralei, Belciugului, Șurubului, Plugului, Piuliței) care au rămas că emblemă a unei ere victorioase a clasei muncitoare, muritoare de foame). Cred că s-ar putea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vină. M-am repezit la telefon. Funcționa. Am format numărul. Zadarnic. Nu răspundea nimeni. Din nou și din nou. Același rezultat. Nu mai știam ce să fac. Mai erau aproape două ore. Am ieșit în balcon. De la înălțimea etajului opt, bulevardul se zarea can palmă. Grupuri mari de oameni se vânzoleau spre marginile orașului. Câteva incendii își aruncau fumul spre înălțimi. M-am reîntors în apartament. Nu știam ce să-mi iau. Singura mea avere erau cărțile. Mii de volume. Cum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
distins și aristocrat. După ce au plecat toți din cabină, Zinelli cu lacrimi în ochi, m-a întrebat. Oare am fost așa de bun?... Sau Emil Ștefănescu, profesorul pictor care expunea aproape tot timpul picturile în vitrina tipografiei lui Colțos de pe bulevard. Colțos încadra tablourile și după ce le punea rame le punea în vitrine pentru reclamă lui și pentru satisfacția noastră care veneam să ne spălăm ochii privind tablourile sale, fiind nu numai un bun portretist, dar și un mare peisagist. Îmi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și experiențele, la kilogram. Drumurile lor, pe unde-și pierd coperțile și-și amestecă identitățile, o spumă de idei din care-ți amintești, din cînd în cînd, cîte ceva, le urmărește Adriana Bittel. Și fiindcă am venit, dinspre Academiei pe Bulevard, oarecum la braț (fără s-o fi cumpărat, o aveam...) cu cartea ei, n-o să aleg altă proză, nici n-am loc să stărui, decît Cehov, am cerut obosită. Povestea, din anii '80, a acelui anticariat unde am văzut-o
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
Universității, unde avem nu mai puțin de patru cazinouri și săli de jocuri, care numai prin aspectul lor oribil sfidează, jignesc ambianța orașului, spiritul locului". S-ar putea adăuga și nenumăratele sex shop-uri, la fel de inestetice, aflate pe toate marile bulevarde. Nu trebuie ratat nici interviul doamnei Ileana Mălăncioiu, "Numai El ne mai poate salva". Nu vă spunem cine e El, ca să-l citiți. l Doar cîteva excepții greu de digerat, în număr. De exemplu Mihai Iovănel, care crede că a
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
Uranus, a ieșit din tipar Apunake al lui Cugler (ambele la Compania), a apărut, semnată de Rodica Lăzărescu, o monografie Peltz. În vremea asta, avangarda în primă ediție stă la păstrare (și la vînzare...), sub geam, într-un anticariat, pe Bulevard (vis-ŕ-vis, puțin în diagonală, de Scala). Găsești acolo, de-un exemplu, Paradisul suspinelor, al lui Vinea, și Tîlbîc, Tureatca & Co., de Sașa Pană. Nici unul din titluri nu ilustrează, pur și dur, avangarda. Sînt, iscălite de autori care au luptat în
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
Primăria au inițiat Festivalul Național de Muzică lăutărească veche „ZAVAIDOC”. Nu vi se pare că e puțin cam târziu, sau puținel cam puțin pentru acest uriaș, talentat Ceahlău al muzicii lăutărești? Ce e așa de măreț faptul că undeva, pe bulevardul Elisabeta, pe la Cireșica, există stația sub denumirea de Zavaidoc? (Pe timpul când cântă năbădăiosul piteștean în cârciuma la „BERBECU” - prin fața căreia trecea tramvaiul 12 spre Gară de Nord, toți oamenii de atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu ar fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că, slavă Domnului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu ar fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că, slavă Domnului!... cred că ne-am săturat de frumoasele magistrale (Macaralei, Belciugului, Șurubului, Plugului, Piuliței) care au rămas că emblemă a unei ere victorioase a clasei muncitoare, muritoare de foame). Cred că s-ar putea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
vină. M-am repezit la telefon. Funcționa. Am format numărul. Zadarnic. Nu răspundea nimeni. Din nou și din nou. Același rezultat. Nu mai știam ce să fac. Mai erau aproape două ore. Am ieșit în balcon. De la înălțimea etajului opt, bulevardul se zarea can palmă. Grupuri mari de oameni se vânzoleau spre marginile orașului. Câteva incendii își aruncau fumul spre înălțimi. M-am reîntors în apartament. Nu știam ce să-mi iau. Singura mea avere erau cărțile. Mii de volume. Cum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
distins și aristocrat. După ce au plecat toți din cabină, Zinelli cu lacrimi în ochi, m-a întrebat. Oare am fost așa de bun?... Sau Emil Ștefănescu, profesorul pictor care expunea aproape tot timpul picturile în vitrina tipografiei lui Colțos de pe bulevard. Colțos încadra tablourile și după ce le punea rame le punea în vitrine pentru reclamă lui și pentru satisfacția noastră care veneam să ne spălăm ochii privind tablourile sale, fiind nu numai un bun portretist, dar și un mare peisagist. Îmi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pe care însuși, deja de pe atunci, îl conduce admirabil. După fiecare lecție trebuia să cedez rugăminților sale, de a mă conduce cu mașina până la cupeul regal, care trebuia să mă ducă acasă, trimițând cupeul să mă aștepte la podul din bulevard. Cursa se făcea în mod vertiginos, mai ales prin imensul parc al palatului, așa că de multe ori aveam impresia că n-am să mai ajung teafără la cupeu. (Mai mare sperietură trăgea Părintele profesor de religie al prințului, pe care
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
rege. Iar la câteva zile se face înmormântarea grandioasă a acelui care a fost întemeietorul României moderne. Din balconul Conservatorului de muzică, pe atunci în str. Visarion, priveam cu o serie de colegi cortegiul înmormântării, care se desfășura pe marele bulevard Brătianu. În aer plutea o tristețe imensă, iar toate clopotele orașului cântau cu jale. Cu moartea regelui, mie personal mi s-a năruit o lume întreagă! La curtea de Argeș doarme somnul de veci marele rege, unde mai târziu va
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
chiar dacă sînt str8 și nu îmi plac banii. Dumnezeu mi-a făcut toate nazurile. Dumnezeu mi-a făcut toate nazurile. Cel bun, cel rîu, cel urăt Sînt Marius Ianuș, am petrecut 30 de ani în viață, iar acum merg pe bulevardul năclăit de ploaie cu cămașa lipită de piele. De parcă țoalele mele ar înainta singure, pe trotuarul desfăcut. Lîngă nimeni. Ce am făcut în 30 de ani? Cine sînt, după 30 de ani de viață? M-au iubit femeile & am scris
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Journalistic/10019_a_11344]
-
și stăteau acolo cu zilele, iar apa curentă era un lux - într-o capitală europeană în adevăratul înțeles al cuvântului. Contestată de mulți, denumirea ,Micul Paris" avea acoperire în realitate, modelul parizian, redus la scară, fiind evident în trasarea marilor bulevarde (axele care se deschid din Piața Romană) forma și înălțimea constantă a clădirilor aflate pe axele principale, conceptul arhitectonic al unor edificii emblematice, concepute adesea chiar de arhitecți francezi. Revăzând un album cu Parisul începutului de secol este imposibil să
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
aceeași perioadă cu Salonul de la Montreuil, și anume expoziția dedicată lui Walt Disney, găzduită la Grand Palais de pe Champs Elysées, ceea ce arată deja importanța acordată artistului american. Cînd, după trei zile de Salon, am pornit curajoasă, sîmbătă după-amiaza pe marele bulevard parizian ca să văd expoziția ,A fost odată ? Walt Disney", mă gîndeam că voi regăsi aici un numeros public de vîrstă mică și că nu va fi ușor. Spre surprinderea mea, la acea ora predomina publicul adult și chiar de o
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]