268 matches
-
pagina agenduței. OK, asta e foarte bună. Face parte din mafie. Se oprește pentru efect. Tatăl lui a fost Împușcat, iar el vrea să le Împuște pe căpeteniile celorlalte familii. — Jemima, asta e din Nașul, spune Lissy. — A. Pare ușor bulversată. Mi se părea mie că parc-aș ști-o de undeva. O taie de pe listă. Uite, alta. Are un frate autist... — Rain Man. — O. Ce porcărie. Se schimonosește și se uită din nou pe listă. Bine, asta poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spun că bunicul meu e mort după ele ! Și prietenii lui, la fel. Și, dacă mă Întrebi pe mine, ar trebui ca marketingul să fie targetat asupra lor, și nu asupra adolescenților. Se lasă tăcerea. Paul pare de-a dreptul bulversat. — Știi, și cei din Scandinavia au ajuns exact la aceeași concluzie, spune. Asta e concluzia ultimului lor studiu de piață. A, spun. Păi... poftim. — Și, Emma, de ce le plac atît de tare Panther Bars celor În vîrstă ? Știi cumva ? Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
privește lung și intens. Mi-e teamă de Întuneric. — Poftim ? spun pierită. — Mi-e teamă de Întuneric. Întotdeauna mi-a fost teamă. Motiv pentru care am o bîtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de cînd am deschis o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Toate astea mi-au trecut prin minte în urmă cu câteva ore; corect ar fi să spun că le-am văzut, prins într-o dedublare suspectă, pe care trecerea timpului o operase în mine și din care urma să ies bulversat și nedumerit, meditând fără speranță la esența elementului schimbării. Unde dispăruseră toți oamenii aceia: Flipi, Carmen, Andrei, Noica, eu însumi? Nu exista decât un singur răspuns evident: muriserăm cu toții. 24 septembrie Vizitarea timpului trecut este sursa însăși a nefericirii. Pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
OK, dădu Lisa din cap. Și ce tiraj ar trebui să avem în minte pentru Colleen? —Treizeci de mii. S-ar putea să nu aveam atâta inițial, dar sperăm să ajungem acolo în șase luni. Treizeci de mii. Lisa era bulversată - dacă tirajul revistei Femme scădea sub trei sute cincizeci de mii, se tăia în carne vie. Apoi Jack i-a arătat Lisei bugetul ei pentru colaboratori, dar ceva era în neregulă cu el, părea că îi lipsește un zero. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aduc prea mulți bani În casă, dar locul ăsta nu ar fi putut fi cumpărat fără suma obținută din vînzarea fostului meu apartament, ca să nu mai vorbim că ăsta e căminul lui Tom. Cu cît viața lui e mai puțin bulversată, cu atît mai bine. Păi, da, zic. Adică, sigur că o să-l vezi cînd dorești. Poți veni aici cînd vrei. Sau poate În weekend. Sau... nu știu. Mă rog. Nici eu n-am mai trecut prin așa ceva. Ne descurcăm noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în căutarea unui bărbat căruia îi place sângele. Carmichael își șterse mâinile de halat. — Detective, despre ce e vorba? — Patru crime. De când țineți registrele cu angajări? Sintagma „patru crime” îl dădu peste cap pe Carmichael. În ciuda aparentei sale durități, arăta bulversat. — Dumnezeule! Registrele noastre încep din 1940, dar la Joredco majoritatea angajaților sunt femei. Doar nu credeți... Danny nu credea că Reynolds Loftis și-ar fi murdărit mâinile într-un astfel de loc. — Cred că s-ar putea. Povestește-mi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
au lăsat să controleze prin cameră, pentru a-l calma, l-au lămurit să plece că ei au de învățat. Din castan, prin geam, noi asistam la acest spectacol și am răsuflat ușurați când urmăritorul nostru a părăsit dormitorul, total bulversat. Imediat geamul s-a deschis și am revenit în cameră, împărțind cireșe tuturor colegilor, care nu se puteau opri din râs cu hohote, de pățania noastră. A doua zi, proprietarul ne-a reclamat la școală, dar ne putând dovedi ceea ce
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
crape. Horațiu, emoționat, se uita întruna la ceas, mutând de fiecare dată ghiveciul în mâna cealaltă. După ce, cu ajutorul Maicii Tereza, așa cum citise uimit în ziare, reușise să se achite de obligația de a-l răpi pe Popa, heruvimul se trezise bulversat și fără scop, într-o lume bulversată și fără scopuri. La început se gândise să plece la Calcutta, pe urmele Maicii Tereza. Apoi se gândi că, așa cum îl găsise prima dată, sfânta îl va găsi din nou atunci când va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ceas, mutând de fiecare dată ghiveciul în mâna cealaltă. După ce, cu ajutorul Maicii Tereza, așa cum citise uimit în ziare, reușise să se achite de obligația de a-l răpi pe Popa, heruvimul se trezise bulversat și fără scop, într-o lume bulversată și fără scopuri. La început se gândise să plece la Calcutta, pe urmele Maicii Tereza. Apoi se gândi că, așa cum îl găsise prima dată, sfânta îl va găsi din nou atunci când va fi nevoie. Așa că se concentrase cu toată pasiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
care pulsează ușor. Ce naiba se întâmplă ? Ce... tremură așa ? Nu pot să recunosc că e un telefon. Nu după faza cu BlackBerry-ul. — Îhm... îmi dreg glasul. E... ăăă... jucăria mea specială pentru sex. — Poftim ? Maya pare de-a dreptul bulversată. Telefonul uruie din nou încetișor la mine în chiloți. Trebuie neapărat să răspund. S-ar putea să fie cei de la birou. — Îhm... cum să-ți zic, tocmai eram pe punctul de a ajunge la un moment extrem de intim acum, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
le aruncau până astăzi, mă gândesc cu hotărâre bruscă. De fapt, am să deleg această activitate altcuiva, chiar acum. Mă uit absentă la dată. După care mă uit din nou. E datat 26 mai. Acum cinci săptămâni ? Nu se poate. Bulversată, răsfoiesc repede foile, căutând un bilet care să rectifice data. Trebuie să fie o rectificare de dată - însă peste tot apare aceeași dată. 26 mai. 26 mai ? Mă așez, împietrită, cu ochii țintă la document. E posibil să fie adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
foarte recunoscătoare. Mă doare capul de mor. Abia dacă pot gândi. — Engleza ta e foarte bună. Mă cântărește atent din priviri. Chiar foarte foarte bună ! — A, spun, nedumerită. Păi. Sunt englezoaică. Așa că... probabil de-asta. — Ești englezoaică ? Trish Geiger pare bulversată de această veste. Bine ! Vino să stai jos. O să-și facă efectul imediat. Dacă nu, îți mai dau câteva. Mă conduce afară din bucătărie, apoi înapoi prin hol. — Ăsta e salonul, spune, oprindu-se la o ușă. Arată în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nesfârșit de farfurii cu sandvișuri. — Dumnezeule mare ! o aud când îi revine în sfârșit vocea. E... foarte impresionant ! — Nu știam sigur ce umplutură preferați, spun. Evident, data viitoare n-am să mai fac atâtea... — Măi să fie ! Trish pare complet bulversată. Culege un steguleț și îl citește. „Friptură de vită în sânge, salată verde și ridiche”. Ridică ochii spre mine, mirată. Dar n-am cumpărat carne de vită de nu mai știu când ! Unde ai găsit-o ? — Ăă... în frigider ? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încep să sortez lucrurile murdare în grămezi pe podea, uitându-mă la etichete. Albe 40. Albe 90. Pentru spălare, întoarceți pe dos. Spălați rufele colorate separat. Spălați cu grijă. Spălați cu MARE GRIJĂ. Când termin cu primul coș sunt complet bulversată. Am făcut cam douăzeci de grămăjoare pe jos, și cele mai multe dintre ele constau doar din câte un articol. E ridicol. Nu pot să spăl de douăzeci de ori. O să-mi ia toată săptămâna. Ce să fac ? Ce trebuie să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ciorbă de legume cu carne și făină se transformă într-un lichid fin și frumos mirositor. — Foarte bine ! spune Iris. Acum toarnă-l în sosiera asta drăguță încălzită... strecoară bucățelele rămase... vezi ce ușor a fost ? — E o vrăjitorie, spun bulversată. De-asta te ascultă toate în bucătăria asta. Ești o bucătăreasă vrăjitoare. — O bucătăreasă vrăjitoare ! Chicotește. Îmi place. Acum gata. Dă-ți jos șorțul. E timpul să savurăm ce-am pregătit. Își scoate șorțul și întinde mâna după șorțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lucru. — Îmi pare foarte rău, spun pentru a milioana oară. Trish mă săgetează cu o privire nemulțumită. — Ei bine, în seara asta mă aștept să-ți dai și mai multă silință decât de obicei. În seara asta ? repet după ea bulversată. — La cină. O văd cum își dă ochii peste cap. Dar mi-ați dat seara liberă, spun panicată. Ați zis că e OK, că vă pot lăsa o cină rece... Se vede treaba că a uitat complet de conversația noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
știu încă. Ridică din umeri. O să fii pe-aici ? — Cred că da. Poate. — Păi... atunci poate ne mai vedem. Și, zicând aceste cuvinte, străbate cu pași mari iarba, și eu rămân doar cu o franzelă turtită în brațe și total bulversată. ȘAPTESPREZECE Cum am mai spus, ar trebui să existe un cu totul alt sistem. Ar trebui să existe nu știu ce fel de aranjament universal care să nu lase loc pentru neînțelegeri. Care ar putea, de pildă, să facă uz de semnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-și acopere cu și mai multe straturi genele deja ca niște țepi. Îți închipui, aproape că a trebuit să ne căutăm un alt grădinar. Deși, firește, a fost mare păcat. După ce-și făcuse atâtea planuri. Mă uit la ea bulversată. Simt că mi-a scăpat ceva. Ce tot spune aici ? — Ce-a fost mare păcat ? zic. — Nathaniel. Pepiniera lui. Plantele lui. Se încruntă la propria imagine și-și șterge cu degetul un punct de rimel de sub ochi. Nu știu ce chestii organice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
avocată super motivată ? Mă holbez la ea uluită. Are părul lung și negru și o față ageră și drăguță, și nu cred că are mai mult de douăzeci de ani. — Melissa, ea este Samantha, minunata noastră menajeră... Trish se oprește bulversată. Samantha, ce naiba ți-ai făcut ? Arăți ca Elton John ! Bravo. N-am făcut decât să atrag și mai tare atenția asupra mea. — Bună, zic stângace, scoțându-mi ochelarii, dar tot cu capul în jos. Îmi pare bine de cunoștință. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îmi zâmbesc radioși, în afară de Melissa, care e cam bosumflată. Mă simt de parcă aș fi fost proiectată într-un univers paralel. — Surpriză ! strigă cu toții într-un glas. La mulți ani ! Deschid gura, dar nu reușesc să scot nici un sunet. Sunt prea bulversată ca să pot vorbi. Oare de ce cred soții Geiger că e ziua mea ? — Uite la ea, spune Trish. A rămas fără grai ! Așa e, Samantha ? — Îhm... da, mă bâlbâi. — N-a avut nici cea mai mică idee, spune Nathaniel zâmbind larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nege. — Să știi că nu e chiar așa de rău să îmbătrânești cu un an, spune Nathaniel cu un zâmbet care vrea să mă ațâțe. Acum asta e, acceptă evidența, știm. Bea-ți șampania și simte-te bine. Sunt total bulversată. — Cine v-a zis c-o să neg ? — Lady Edgerly, desigur. Trish radiază toată. Ea e cea care ne-a împărtășit acest mic secret... Freya ? Freya a pus la cale toate astea ? — Dar... dar ce anume a spus ? zic, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tocmai când sunt gata să renunț, îmi cad ochii pe un site de la baza paginii. William Hanford Jones, Director financiar la Glazerbrooks, i-a mulțumit lui Nicholas Jenkins pentru discursul său... Mă holbez la text preț de câteva clipe, total bulversată. Pe directorul financiar de la Glazerbrooks îl cheamă tot Hanford Jones ? Sunt din aceeași familie ? Simțindu-mă ca un fel de detectiv particular, mă loghez pe Prieteni regăsiți și, două minute mai târziu, am răspunsul. Sunt frați. Mă simt ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la gură. — Îhm... da, șoptesc într-un final, fierbând de jenă. Eu sunt. Dar vă rog mult nu spuneți nimănui. Nu vreau să se știe. — Deci cu asta te ocupi acum ? Tipul cu ochelari fără ramă pare de-a dreptul bulversat. Ești chelneriță ? Stagiarii încă se mai uită la mine de parcă aș fi Stafia Viitorilor Avocați Ratați. Nu e chiar așa de rău. Încerc un surâs relaxat. Primești sandvișuri fantezi gratis ! — Deci o singură greșeală... și gata ? zice cu un nod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prăjitura și ies din apartament. În clipa în care răspunde la ușă, doamna Farley pare uimită să mă vadă. — Bună ziua ! îi spun. V-am adus ceva. Drept mulțumire că ați avut grijă de corespondența mea. — A ! Se uită la prăjitură bulversată. Samantha ! Cred că te-a costat o căruță de bani ! N-am cumpărat-o, zic mândră. Eu am făcut-o. Doamna Farley pare de-a dreptul șocată. — Tu ai făcut-o ? — Îhâm. Zâmbesc radioasă. V-o aduc și vă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]