884 matches
-
ca să-i dicteze secretarei principale unele ordine urgente. Ceilalți își văzură de treabă în continuare: bancuri, ojat unghii, cleveteli, mă rog, tot ce se poartă la vreme de război. Rămas de capul său guvernul luă prima măsură! Încuie ușa de la buncăr și schimbă gărzile serviciilor speciale cu trupeți din armată mult mai devotați lui. Era ceva absolut normal! Nu cumva, după capitulare, să iasă înălțimea sa și să spună că el habar nu are cine a declarat război și să-i
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
mai rămânând în lume, ca să-i mai pricopsească și pe alții! Anul acesta, sfârșitul lumii a produs alte forme de nebunie. S-au găsit destui naivi, ca să nu le zicem altfel, care s-au grăbit să cumpere cu sume fabuloase buncăre antiatomice, ori să construiască altele noi, să le amenajeze împărătește, să îngrămădească acolo alimente multe, cât să mănânce un oraș câteva luni. Acum, dacă a trecut sfârșitul lumii, toată investiția a rămas un eșec ca atâtea altele și cheltuiala s-
SFÂRŞIT ŞI DE LA CAPĂT de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348784_a_350113]
-
izbitură puternică peste ceafă. M-am trezit la ceva timp, dezorientat, cu o durere de cap teribilă. Fusesem închis într-o cameră fără lumină, fără ferestre, așezat pe un preș lipicios, urât mirositor. M-am gândit că o fi un buncăr al celor din Al-Qaeda. Cred că au trecut două zile până să vină cineva la mine. Când a intrat mi-a băgat o lanternă în față, de n-am mai putut să văd nimic, mi-a aruncat o ploscă și
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
el: ce e, tov. T.G.? Speriat, sculptorul întreabă: se mai pot aduce lucrări? Generoși nevoie mare, jurații zic: fugi repede și ad-o! Sculptorul: nu, o am aici. Și scoate sculptura din buzunarul raglanului jerpelit. "Casa de oaspeți" din Bucium. Ce buncăr misterios, ascuns în verdeață luxuriantă! Să nu fi văzut proletarul de rînd, lumpenul, în ce cuibușor trag, pentru o noapte, două, cei doi căpcăuni? N-am avut onoarea să-l vizitez. Întîmplarea face să-i calc acum pragul, în dimineața
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
traumatizat. Aud: da! aici! și mă-ntorc. Nu e altul decît trăsnitul regizor canadian care montează la Național "nerușinata" piesă. Cu el am întîlnire cordială. Și cu frumoasa lui blondă. Proaspăt ieșit din puful așternuturilor nocturne. Cu ei? Aici? În buncărul sacru? Noi trei? Saltimbancii și deocheații? Da. Ne putem întreține chiar aici, pînă vin stomatologii. Despre ce? Despre toate-ale lumii, sfinte și păgîne, ingenui și licențioase. Aici, în incinta asta, în care noaptea mai bîntuie fantome? Da. Și care-acum arată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi numirea altor două "școli" care, cu adevărat, își binemerită faima: Școala de literatură de al începuturile comunismului (maculînd prin firmă numele lui Eminescu), debușeu de nulități egale, pacoste a silnic-prelungitului climat literar postbelic și... și... școala securității, de la Băneasa, buncăr de pistolari stupizi în cruzimea lor difuză, celebri (pentru noi) de-abia după Revoluție. Vă mai amintiți? Amîndouă, într-adevăr, școli. Cu profesori, cu elevi, cu note. Peste care, din fericire pentru igiena noastră mentală (nu și pentru obligatoria memorie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
loviturile de tun ale armatei străine, datorită protecției oferite de „armura de fier” a qi-ului. Au descoperit în curând că lucrurile săteau tocmai pe dos și mii dintre ei, înarmați doar cu săbii și sulițe, au murit în timpul asediilor împotriva buncărelor bine fortificate și a tunurilor încărcate ale trupelor occidentale. Epoca modernă (1912-prezent) Astăzi, practica qi gong continuă să se dezvolte într-un ritm mai rapid ca niciodată, fiind susținută de programe științifice de cercetare din China și din alte părți
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
artizanal a fost demonstrată încă de două ori când în urma unui raid al poliției au fost descoperite într-o fermă 44 de tuburi și încărcături umplute cu Semtex și cantități suplimentare de explozibil, iar câteva luni mai târziu într-un buncăr de lângă Neckballscloss, au fost găsite 21 de tuburi cu dispozitive pentru montare pe autovehicule. Pușca cu lunetă este foarte des folosită în atentatele de mică intensitate. Una dintre armele întrebuințate de teroriști, care a cauzat moartea mai multor oameni decât
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
concentrat. Deși bătălia de pe orbită durase ceva mai mult decât cea de la sol, până la urmă zeții trebuiseră să se recunoască învinși și aterizaseră foarte aproape de intrarea în adăpostul imperial. Cuprinse de euforia victoriei, clonele încercaseră să atace și intrarea în buncărul în care se afla Bella. Quinții și zeții făcură însă minuni și, după ce pierduseră mai bine de două mii de combatanți, clonele se retrăseseră pe orbită, de unde își planificau probabil următoarea lovitură. - Ne-au atras în capcană, asta au făcut. În
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și elaborate. Întrucât armamentul a fost utilizat pentru prima dată în afara Uniunii Sovietice, era normal ca focoasele să fie controlate cu și mai mare strictețe. Prin urmare, datorită absenței oricăror activități stricte de monitorizare a bazelor de lansare sau a buncărelor pentru depozitarea armamentului aflate în construcție, experții au ajuns la concluzia că focoasele nu luaseră încă drumul Cubei. Totuși, în timpul evenimentelor, s-a trecut la o analiză mai amănunțită a fotografiilor care a dezvăluit faptul că focoasele se aflaseră de la
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
colonelul Kuklinski a furnizat informații despre care dintre „țintele sovietice vizibile prin satelit erau false și care erau adevărate”. În plus, rapoartele lui Kuklinski au ajutat serviciile secrete americane să monitorizeze programul militar sovietic de construire a unei rețele de buncăre de comandă și control ascunse pe care sovieticii și aliații lor intenționau să le folosească în cazul unui război în Europa. Weiser, „Polish Officer Was US’s Window on Soviet War Plans”. 90. Vezi R. Jeffrey Smith, „Iraq’s Secret
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
cinice sau a farsei atroce. În centru se află analiza sistemelor politice opresive și a figurii tiranului, de unde și articularea parabolelor în jurul topoilor închiderii. Metaforele recluziunii forțate antrenează o întreagă ambianță a claustrofobiei: de la obsesia spațiului și timpului închis (temniță, buncăr, noapte) până la predilecția pentru destinele demențial întoarse asupra lor însele sau retezate prin eliminarea noțiunii de liber arbitru. Îngerul slut și Don Juan apocalipticul, reprezentative pentru imaginarul lui S., sunt parabole despre malignitatea dictatorului, ingenioasă fiind decriptarea cauzalităților psihologice și
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
în lipsa lui Dumnezeu, „îngerii bătrâni” nu au cum alege decât propria lor moarte. Dipticul Noaptea e parohia mea (cu părțile Urletul și Beciul) surprinde destinul „groparului Europei” (Hitler) în două momente-limită: la preluarea puterii și în ultimele zile petrecute în buncăr, când are loc și sinuciderea. Nu personalitatea dictatorului iese în evidență, sufocată în tirade prelungite, ci eforturile lui S. de a învăța lecția articulării scenariului dramatic și a montării simbolurilor unei parabole. Înainte de Leordenii S. pornise de la motive din istoria
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
în peisaj și inflexiuni macedonskiene: „Iată și regatul verii, plin de zeități păgâne / lancea macului se-agită peste oștile de grâne, / Timp de heliogravură, cer ca bolțile sixtine”. Rareori statice, pastelurile transmit uneori exuberanța vitalității elementare: „Ies șerpii de prin buncăre de ierburi [...] // Un neam nomad de vietăți și ierburi / revine triumfal la vatra lui / și se dezumflă limbile la vite / diluviul nu dă seama nimănui”. Evocând transhumanța, poezia chiar astfel intitulată include apologia ciobanului transilvan care „Își șerpuie coloanele de
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
ține pe delincvenți în „comunitatea” defavorizată (ei mai veneau uneori la cei bogați, chiar pentru a-i ucide). Oricum, segregarea părea să le priască tuturor, în primul rând „comunității multimilionarilor” (există și o „comunitate” de miliardari, Atherton, un fel de buncăr colectiv, fără poliție - „municipalitatea” nu are bani, neexistând activități comerciale pe raza ei -, dar bine protejat de ziduri, drumuri private și mari potere angajate de fiecare „cetățean”). Fenomenul segregării „comunitariste” e foarte răspândit deja, și ar putea fi în creștere
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dobândit prin muncă bunurile materiale, În cercetări științifice și În mod deosebit În construcții civile, industriale, complexuri comerciale, stadioane sportive și alte facilități proporțional cu cerințele și dezvoltarea societății. Iar pentru a evita unele fraude ori Îngrămădiri de numerar În buncăre speciale În afara băncilor comerciale, la fiecare zece ani, banii se vor reașeza sub alte forme iar toată suflarea omenească, urmează să schimbe până la o anumită limită...! Iar banknotele dosite, maculatură...! Procedând În asemenea manieră, diferențele Între bogați și săraci nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tur de pădure. În dreptul proprietății lor era un bețișor cu o panglicuță roz. Nimeni nu are aici nevoie de garduri. Nimeni. Respectul pentru proprietatea privată este în capul omului, nu în zidurile Ierihonului pe care le înălțăm noi, nu în buncăre și cazemate. Dumnezeule, la noi, lumea a treia poate că trăsnește și mai mult în Băneasa, unde se face cartier de belferi ai tranziției, iar această a treia lume e direct proporțională cu grosimea zidurilor dintre curți. Uneori vezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
El: La un club de tir. Eu: De ce? El: Ca să înveți să tragi la țintă. Eu: Cât de greu poate să fie? Țintesc obiectivul și apăs pe trăgaci. El (părând tare plictisit): Hai. Am mers într-un loc ciudat, gen buncăr în munții de lângă Dublin, plin de bărbați soioși, care se uitau în gol și arătau de parcă își țineau propria gardă civilă în curtea din spate. M-am descurcat. Am nimerit ținta de câteva ori. (Păcat că nu era ținta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
câini, am zis, dar eu am o armă. Uite-o. Încât am scos arma din teacă să le-o arăt de aproape. —O armă, am zis. Foarte periculoasă. Poate că le-ați văzut la televizor. M-am antrenat într-un buncăr cu tipi ciudați care au propria gardă civilă. O să vă împușc și o să vă omor. M-ați înțeles? Acum o să mă dau înapoi încet, cu arma mea bine antrenată ațintită spre voi și voi o să stați acolo unde sunteți, nedumeriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
l-am Întrebat pe un sas din Cristian de lângă Brașov, un tip spelb care e În același pluton cu mine, dar n-a reușit să mă lămurească prea bine. Pentru mine Însă e clar: paznicul șobolanului care se credea lup (buncărul lui de la Rastenburg se numea „vizuina lupului“) purta numele de Rattenhuber! Omul, numele și povestea zilei de 20 iulie 1944 mi se par concentrate În această informație lipsită de importanță pentru istoricii „normali“ ca dumneavoastră. Mai rămânea de găsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Copilul ăla a fost plasat Însă În tabăra vecinilor și de acolo e foarte posibil să fi nimerit la tanchiștii sau la geniștii maghiari, la infanteriștii italieni sau la Luftwaffe. Va fi ajuns el În cele din urmă și În buncărul lui Hitler (Wolfschanze, Vizuina lupului), așa cum, peste ani, avea să povestească la un pahar de vodcă În schița Mille pardons, madame! a lui Șukșin? Hei, Vova, Încotro băiatule, tu nu vezi că șoferul ambulanței Încă doarme râzând de niște bețivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu extremă punctualitate În ziua următoare, cu o revărsare de scuze din partea directorului, și În duplicat, adică, manuscrisă și cu litere de tipar de mărimea paisprezece și În chenar. Abia când ziarul apăru pe piață directorul Îndrăzni să iasă din buncărul În care se ferecase din momentul În care citise scrisoarea amenințătoare. Și era Încă atât de speriat că refuză să publice studiul grafologic pe care i-l Înmânase personal un important specialist În materie. Ajunge că m-am băgat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lui Mircea cel Bătrân? Ha? Ce ziceți? Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, iar în urma lor se-ntinde falnic armia română!... Mda. Cel puțin voievodul mergea în fruntea trupeților, cu paloșul în mână. Azi se-ascunde în spatele liniei. Stă în buncăr și se uită cu binoclul, băga-l-aș în pizda mă-sii! Sau prin periscop! Tăceau gândindu-se la mizeria armatei de azi. Nici bărbat nu mai era de-ajuns să fii. Solidaritate? Da' de unde! în uniformă kaki, trebuia să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
omul dealurilor. Dacă soarta m-ar fi silit să-mi aleg o meserie manuală, strungar sau tinichigiu, aș fi ales-o, puteți fi sigur, pe cea de a doua, ca să pot repara acoperișuri și să mă îmbăt astfel de înălțimi. Buncărele, calele, subteranele, grotele, prăpăstiile îmi făceau o silă nespusă. Nutream chiar o ură cu totul specială împotriva speologilor, care aveau neobrăzarea să figureze în prima pagină a ziarelor și ale căror performanțe mă umpleau de scârbă. Să te căznești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ajuns gâfâind și, rușinat de întârziere, mi-a dat parola și ne-a indicat bacul german pe care, degrabă și ușurați de bagajele aruncate în mare, am îmbarcat pe vas toată compania. În destoinicia sa, caporalul Gliga mi-a arătat buncărul care-i adăpostea pe comandanții Batalionului 9 Vânători de munte, vrând chiar să mă însoțească până la ei. I-am ordonat să urce pe bac, și într-o fugă am ajuns la superiorii mei: “Haideți, că pleacă ultimul vas și rămânem
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]