478 matches
-
betoane și asfalt. Astfel, locul acela părea că totul era o armonie creată de Dumnezeu până la sentimentul unei melodii a naturii, dăruită de El oamenilor. Cu toate astea, totuși, din spatele casei veneau niște șoricei de la vecini care aveau cereale. Iar bunicuța s-a hotărât să aducă de la o prietenă un motănel și o pisicuță. Motănelul era cu pete în trei culori: alb, portocaliu și negru. Bunicuța știa că aceste pisicuțe în trei culori sunt cele mai harnice, istețe și foarte abile
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Cu toate astea, totuși, din spatele casei veneau niște șoricei de la vecini care aveau cereale. Iar bunicuța s-a hotărât să aducă de la o prietenă un motănel și o pisicuță. Motănelul era cu pete în trei culori: alb, portocaliu și negru. Bunicuța știa că aceste pisicuțe în trei culori sunt cele mai harnice, istețe și foarte abile (pricepute) la vânat șoricei. Așa a și fost. Și ca să nu despartă frățiorii între ei, a luat-o astfel și pe pisicuță care era obișnuită
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
început să simtă pe unde apăreau șoricei. Motănelul era tare aventuros, băgăcios, energic, fiind cel care acționa primul în orice împrejurare. Pisicuța, sora lui, era întotdeauna după el. Într-una din zile, după vreo două luni de când i-a adus, bunicuța tocmai era prin grădină, când deodată: țuști! motănelul iese prin gard pe trotuar fără să știe ce pericole îl așteaptă și dacă se poate descurca cu pericolele. Fiind cel mai dinamic a și țâșnit în stradă, în șosea unde treceau
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
din urmă a văzut toată scena și a mieunat puternic privind îngrozită scena. Apoi sa dus la el și l-a tras pe trotuar unde nu peste mult timp sufletul cu viața din el l-au părăsit. Apoi a venit bunicuța și i-a găsit acolo. Tare a mai suferit pisicuța când și-a pierdut frățiorul. De acum era singură și nu mai era nimic la fel. De atunci ea s-a speriat de tot ce s-a întâmplat, rămânând cu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
permanentă de mașini. Când vede una fuge și se ascunde. Astfel, tot de atunci ea a înțeles și a învățat că mașinile sunt periculoase, că trebuie să fi foarte atent și să te ferești tu. Continuându-și viața singură cu bunicuța, ea a rămas la fel de grațioasă, dar mai ales foarte harnică și se uita la tine atent, apleca capul spre stânga, spre dreapta ca și cum te-ar fi studiat sau te-ar fi întrebat ceva. Toamna se făcea frig și bunicuța Ileana
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
cu bunicuța, ea a rămas la fel de grațioasă, dar mai ales foarte harnică și se uita la tine atent, apleca capul spre stânga, spre dreapta ca și cum te-ar fi studiat sau te-ar fi întrebat ceva. Toamna se făcea frig și bunicuța Ileana venea și stătea la oraș cu fata ei unde o aduceau și pe Pisa. Prea multe nu putea să facă la bloc. Fugea dintr-o cameră în alta, se mai juca cu câte ceva ce găsea pe jos, se suia
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
mâncare iar ei îi foame, era posibil ca să întindă foarte grațios și sigur o lăbuță în farfurie și să se autoservească cu bucățica de carne ca și cum i s-ar fi cuvenit. Dormea pe calorifer și toată ziua se ținea de bunicuța, dar cel mai mult îi plăcea pe balcon. Pe măsură ce crescuse devenise foarte atentă și prudentă. Când trebuia să treacă dintr-o încăpere în alta stătea pe piciorușele din spate ,cu codița dată pe picioarele din față, analiza și studia bine
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Când trebuia să treacă dintr-o încăpere în alta stătea pe piciorușele din spate ,cu codița dată pe picioarele din față, analiza și studia bine apoi după câteva minute se hotăra să intre. Plecarea la țară primăvara era adevărata viață. Bunicuța simțea că prinde putere iar Pisa simțea adevărata libertate: iarbă, curte, copaci, grădină, jucăușii fluturi fugăriți de ea, dar mai ales provocarea cea mare era vânatul șoriceilor. Ce se mai juca cu ei!... Îi alerga. Îi arunca în sus. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
făcuse adult a îndrăznit cu forța, hărnicia, istețimea, agerimea ei și s-a agățat și de niște șobolani din vecini care erau atrași de porumbul lor. De câte ori prindea câte ceva îl aducea ca pe un trofeu în fața scărilor ca să-l vadă bunicuța, să-i arate cât de harnică și pricepută este ea. Iar bunicuța îi zâmbea, și o aprecia pentru priceperea, istețimea, corectitudinea și hărnicia ei. Ea se hrănea foarte bine cu de toate, de aceea era și atât de ageră și
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
a agățat și de niște șobolani din vecini care erau atrași de porumbul lor. De câte ori prindea câte ceva îl aducea ca pe un trofeu în fața scărilor ca să-l vadă bunicuța, să-i arate cât de harnică și pricepută este ea. Iar bunicuța îi zâmbea, și o aprecia pentru priceperea, istețimea, corectitudinea și hărnicia ei. Ea se hrănea foarte bine cu de toate, de aceea era și atât de ageră și isteață. Nu făcea mofturi la nimic. Tot ce-i dădea mânca. Bunica
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Bunica mereu îi spunea fetei ei că ar vrea ca Pisa să-i facă pisicuți. Dar ea nu prea avea timp să se ocupe de problema asta. Timpul trecea, bunica îmbătrânea și treptat, treptat o lăsau puterile. Într-o iarnă bunicuța a adormit de tot, separându-și sufletul de corpul ei și nu a mai putut să se trezească. Pisa, văzând că bunica a plecat și a rămas doar corpul a fost iar atât de supărată încât trei zile și trei
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
verișoara ei și i-a adus un motan mare și alb din rasa "American wirehair". L-a ținut trei zile. După această întâlnire, când Pisa era în călduri, ea avea să se aleagă cu pisicuții pe care și-i dorise bunicuța Ileana. Stăpâna o hrănea foarte bine pentru că avea pisicuți în burtică și-i dădea tot ce era mai natural și mai sănătos, netratat chimic. O iubea foarte mult, de asemenea o alinta foarte, foarte mult. A avut grijă de ea
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
cu siguranță bunica ta. E o făptură mititică, care țopăie de colo-colo, în cizme, și cu un șorț înflorat peste o fustă largă. Are părul cărunt prins într-un coc la spate și ochelari mici rotunzi. Nu cred că e bunicuța mea, am zis. Cred că asta e bunicuța din Beverly Hill Billies. Nu voiam să fiu sarcastică; avusesem parte de prea multă deznădejde și speranță, învolburându-se înăuntrul meu, iar pierderea asta de vreme îmi punea capac. Și dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care țopăie de colo-colo, în cizme, și cu un șorț înflorat peste o fustă largă. Are părul cărunt prins într-un coc la spate și ochelari mici rotunzi. Nu cred că e bunicuța mea, am zis. Cred că asta e bunicuța din Beverly Hill Billies. Nu voiam să fiu sarcastică; avusesem parte de prea multă deznădejde și speranță, învolburându-se înăuntrul meu, iar pierderea asta de vreme îmi punea capac. Și dacă ai fi cunoscut-o pe Buni Maguire, cu dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe noi, sau pe Buni Walsh care mârâia dacă încercai să-i iei sticla de parfum (pe care îl bea ori de câte ori îi găseau celelalte sticle de alcool și i le vărsau în chiuvetă), nu le-ai fi confundat niciodată cu bunicuța din descrierea Mornei. Morna m-a privit, sesizând sarcasmul: — Și cu cine vrei să vorbești de fapt? Am deschis gura, am tras adânc aer în piept, cu un tremur care a dat într-un hohot de plâns. Cu soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am vrea să punem. De ce nu puneți? a întrebat Luke. —Pentru că Helen a turnat ciment în broască. Am tăcut cu toții amintindu-ne de ziua aceea. Helen luase cimentul de la muncitorii care transformau garajul de alături într-un apartament pentru o bunicuță și, după ce terminase de umplut broasca, trecuse la a cimenta ușa de la baie, blocând-o acolo pe Claire, care era în cadă, acordându-și o zi de îngrijire acasă. Tata a trebuit să stea ore în șir în genunchi, dăltuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de îngrijire acasă. Tata a trebuit să stea ore în șir în genunchi, dăltuind frenetic, până a eliberat-o în sfârșit de acolo, timp în care toată scara se umpluse de vecini și muncitori îngrijorați, care stăteau ca la priveghi. Bunicuța cu apartamentul care era sursa tuturor belelelor sugerase chiar să spunem rozariul. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Psychic Productions@yahoo.com Re: Neris Hemming Ședința dvs. cu Neris Hemming a fost reprogramată pe data de 22 martie, la 14:30. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se mai vânturau câteva suplinitoare și niște sectanți cu etichetă în piept (mormoni sau martori, aterizați din America să predea religie), îi recunoșteai imediat după cămașa albă îndesată în pantalonii negri. Seara, când evadai spre casă, populația de puștoaice și bunicuțe se deplasa epuizată către stația de autobuz: „mamaiele“ călcau apăsat, în față, dizgrațios, ca niște doamne care au uitat să-și poarte hainele și feminitatea; fetele se prăbușeau în taxiuri murdare sau erau așteptate de naivi ca mine. Mișcarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plece nu știu unde la afaceri și se ridica de la masă fără să fi atins nimic). Personajele se dezlănțuiau, nimic nu punea o frână în calea prăpădului: frați cu tați, verișorii între ei, cumnații cu socrii, reparatorii aparatului de aer condiționat cu bunicuțele octogenare rămase acasă, nepoții cu nepoțicile, detectivii cu nevestele patronilor pe care trebuia să-i protejeze, grădinarul cu stăpâna, stăpânul cu menajera, avocații cu clienții lor acuzați de crimă, psihoterapeutul cu fiica nevropată a senatorului, tatăl miliardar care își recuperează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cum să-și păzească buzunarele sau conținutul poșetei de-atacurile borfașilor carpatici, desfășurate la orice oră, fără rușine. Pe televizor, rulau zilnic clipuri sau reconstituiri didactice, tip Reflector, în care indivizi patibulari exersau ziua în amiaza mare jaful asupra unor bunicuțe onorabile. Borfașii le smulgeau sălbatic poșeta de la braț, alergau iute și sfârșeau inevitabil în mâinile poliției. Totul se încheia cu un interviu luat comisarului-șef al Poliției vieneze, care anunța ferm și indiscutabil măsurile luate împotriva criminalității est-europene. „Totuși, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
își ascundă prea mult dezgustul, a remarcat că ajunsese la vârsta în care nu mai era un copil. De parcă acest lucru era ceva rușinos, dar pe care trebuia să-l rezolvăm. Ne-a transmis toate acestea, cu grimasa ei de bunicuță dezgustată, și ne-a lăsat să facem ce vrem cu această scârbă. Ah, se simțea grozav că ne face să tragem o dușcă zdravănă din porția ei de realitate, urmărind cum efectul acesteia se face văzut în ochii noștri deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o mare de sentimente sub greutatea căreia mă simțeam strivit. Cred că toate bănuielile nerezolvate pe care le aveau în legătură cu Simon mi-au fost puse mie în cârcă. Păreau să aștepte să mă dezvinovățesc cumva - cu toții, rumeni și uriași, inclusiv bunicuța care începea să piardă din aceste calități, decolorându-se și împuținându-se, o ființă bătrână în negru, ce purta o perucă pioasă și amulete, și părea să aibă puteri de judecată metafizice. Ei, ce să spun, erau proprietari de magazine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Întuneric - stroposcop - zgomotul specific de ,,accident’’ de circulație. Când se aprinde lumina bunica o ține în brațe pe Raluca care plânge, speriată ). Bunica ( către sală ): Copii, ați văzut ce-am pățit dacă m-am lăsat trasă în stradă de Raluca? Bunicuțelor, aveți grijă de nepoții voștri, aveți grijă de viața lor. Raluca ( către sală ): Și noi copiii să avem grijă de viața bunicilor noștri, de la care primim atâta căldură, dragoste și cadouri. Bunica mea, mamaia mea, îmi face atâtea cadouri, încât
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
menționau că, În această zonă, dacă lăsai mașina timp de cinci minute ca să-ți iei bunica În vârstă și s-o duci la doctor, aveau să ți-o imobilizeze mașina, stropind-o apoi cu benzină și dându-i foc, cu bunicuța Încă În ea. În condițiile astea, de unde să găsesc un loc din care să supraveghez casa? Arhitecții urbaniști nu se gândesc decât la ei. Cu toate acestea, printr-un noroc extraordinar, am găsit o stație de autobuz la câțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
reușea să se intereseze de ceremoniile carierei lui Elio. Cu ani În urmă, când Elio se aruncase În valurile politicii, nutrise În taină dorința de a deveni prima adevărată doamnă a Italiei - singura națiune occidentală care trimisese În jurul lumii niște bunicuțe și niște tovarășe partizane, casnice sau cópii ale Rahelei, chiar și amante pline de nuri, dar niciodată o femeie modernă care putea să reprezinte femeia italiană a anului 2000. O Jacqueline Kennedy tânără, cosmopolită, frumoasă, licențiată și demnă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]