385 matches
-
al XI-lea de a încerca o "deschidere", un dialog cu ortodoxia, problema ștrandurilor, stabilimente care, atunci, intrau în conflict cu draconismul Patriarhiei, calitatea apei pe litoral, "Tîrgul cărților", cu remarca atît de actuală că, deși "în criză", standurile sînt burdușite cu noile apariții (ca la recenta " Săptămînă a cărții" de la Teatrul Național), suspensia chestiunii tezaurului românesc de la Moscova, densitatea înmărmuritoare, atunci ca și acum, a automobilelor particulare (și publice) etc. etc. Concluzia recenzentului lui Arghezi: "În pragul anului 2000: numărul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totul arată acum ca în ceasul dintîi al casei de vis. Parfumuri indicibile de rășină și de lavandă. România cealaltă! Pași spre vila 7, unde stau. Phii, dar uite, ce-mi văd ochii, nu cumva... Da, în spatele restaurantului, între magaziile burdușite cu sticle goale și lăzi putrede... scena, vai... scena în aer liber, pe care evoluau, vezi doamne, formațiunile amatorilor din fabrici și de pe ogoare, prezentate de golănică ăla șmecher, activistul cultural, după ce, în prealabil, băgase spaimă în stațiune, cu chemările
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu sînt semne că se va ivi un dermatolog emerit care s-o stîrpească. Dacă hidoșeniile pictate ale realismului socialist de la "temele majore" la scene... de muncă, pînă la puzderia de portrete ale ceaușeștilor au fost, firește, dosite după '89, burdușind depozitele fostelor consilii ale culturii și educației socialiste, vulgarele mozaicuri, mastodonții supraponderali, decurgînd din Vera Muhina and Jdanov, și plantați adînc în pămîntul patriei, ne taie și acum calea și respirația în marile intersecții băsești, negăsindu-se minte și voință
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însuți. Măcar o clipă. Pe trotuarul din fața Casei Correr, unde se află expuse Ușile mele ieșene, un flăcău, giovane, extrem de chipeș, își are instalat "atelierul" ambulant: o măsuță cu un album fotografic documentar (reclama lui), două scăunele albe și geanta burdușită cu ustensile. Ce face chipeșul? Tatuaje. Tatuaggi. Mai tot timpul, pe unul din scaune se află așezată o fată. De obicei, blondă. Nordicele îi asigură "pictorului" clientela de bază. Minute în șir, Brunhilda își oferă rotula, subsuoara, pîntecele crud stiletului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
patibulare ale anilor nouăzeci, fiind, de altminteri, copie a lumii în care ne mișcăm, masa de manevră care, prin număr, a decis recenta derivă a țării. Una dintre cele mai nenorocite. Și mai de neimaginat, în 1996. Cei care acum burdușesc cele două camere sînt rudele în linie dreaptă ale fedeseneilor care tropăiau în ilustra sală ori de cîte ori cîte un brav "romantic", ce făcuse grea pușcărie comunistă, încerca să explice tropăitorilor cam cum vine chestia cu democrația. Ce spectacol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
degetul pe trăgaci zi și noapte, ci cîțiva bărbați de impozantă ținută. Ce reconfortante sînt (și acum) imaginile cu țigara Kent din care trăgea, degajat, Coposu, cu briantul papion purtat, dezivolt-emblematic, de Rațiu. Imagini suprapuse celorlalte, ale unui parlament rudimentar, burdușit cu tropăitori cărora le mai și miroseau picioarele. Parfumul dubios al tranziției. Ce, Beria nu era, și el, un dezinvolt? În materia lui: glonțul în țeasta fratelui bolșevic. Dezinvoltură prin transfer. Stalin, în anii '30-'40, doar clipea la bănuiala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și dejii primului val totalitar, lumpenproletarii întorseseră demnul regal al României cu fundul în sus, mai și lipindu-i obraznic secera și ciocanul. Un sezon malefic, de jumătate de secol, alterînd ființa unei nații și așa greu încercată de istorie. Burdușiți cu marxism-leninism (second hand), lumpenii s-au trezut buimaci în noul scenariu european de după căderea zidului și s-au clonat în odraslele lor care stau acum la masă cu regele și vîntură cancelariile occidentale. Dau curs invitației lui cinegetice: Hai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în atelier nu-i fir de praf. Între cei doi, perete-n perete, propriu-mi atelier. La mijloc, adică. Chilia lui Petru Comarnescu păgîn monahală greu de descris. Se putea face, eventual, un subțire inventar. Irelevant însă: rafturi și etajere burdușite cu tipărituri din cealaltă Românie, din care venea febrilul criterionist (extrem de prudent în tăinuirea perioadei!), scaune, mese, dulapuri, toate dintr-un lemn fără vîrstă, de culoarea penumbrei cu iz de arhondaric uitat, vrafuri de casete ("Să-ți pun una cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de toate cele căzute de la masa căpcăunului. De suspectat însă tagma, dacă nu cumva, așa, pocăită, continuă să asude la gen. Deși pare că totul a murit în materie, aflăm din cînd în cînd că budoarul cutărui baron local e burdușit cu portrete jilave încă; vedem cum, printre uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i se strecoară cîte-un protret cu-nvăluitor zîmbet Divertis. Pe care, firește, succesorul maniacului îl efuză (doctrinar). Pielea ei palroză, sub care întrezăresc vascularizări opaline, mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
relata mondenități cu filosoful Conta sau cu dispăruții lăutari ai locantelor ieșene, picta și el, de bonton, peisaj industrial: aceeași și aceeași fabrică de frînghii din spatele casei lui, văzută din varii unghiuri. Mapa mistică, gestionată de mama candidului pictor, era burdușită cu imaginea multiplicată a obiectivului socialist. Ea era înfățișată, demonstrativ, celor care treceau pragul casei și aveau aer de ștabi. În rest, pentru cei ce iubeau Pictura, existau vrafuri de cartoane în care pîlpîia duhul inconfundabil al boemului care venea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
1965: Stau întristați bărbați, femei/ Lumina peste frunți se frînge/ Cu lacrimi mari de ghiocei/ Pămîntul primăverii plînge. Poetul (care venea dinspre anturajul aristocrat al Vieții Românești) se deda, ocazional, conjuncturii funeste, în timp ce congeneri de-ai lui tragica elită românească burdușeau pușcăriile dejiste. Țară tristă. Dacă lacrimile invocate de poetul libațiilor noastre le presupunea și pe cele ale bășcăliosului pișpirică din sinistra mea redacție de început, atunci totul e-n regulă. Bimba, măi! 11 octombrie Pictorul cu papion la braț cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aibă), dacă marele actor Samuel Weisshuber n-ar fi avut în casă respectiva aparatură electronică atât de performantă (de care domnul Henry Labater, cumnatul lui Henry Dupon, nici vorbă să aibă), dacă marele actor Samuel Weisshuber nu și-ar fi burdușit cămara cu cele două minunate jamboane (jamboane de care domnul Henry Labater, cumnatul lui Henry Dupon, de asemenea nici vorbă să aibă), ei bine, atunci domnul Henry Labater, cumnatul lui Henry Dupon, n-ar fi intrat într-o depresie atât
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
se apropiau și pipăiau micul medalion de argint pe care spera să îl schimbe pe niște pâine. Cămilele dominau forfota negustorilor ca niște stranii corăbii suspendate. Iar sub privirile amuzate ale mulțimii, soldații îl împingeau pe preot într-o sanie burdușită cu paie. După acel fals vis, plimbarea ei, seara, a fost atât de obișnuită, de reală! A traversat o stradă cu caldarâmul lucind la lumina cețoasă a unui felinar. A împins ușa unei brutării. Interiorul ei cald, bine luminat, i-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
confiscând tot ce-i cădea în mână. Charlotte și-a scos broboada și și-a acoperit capul, înnodându-i colțurile sub bărbie, cum fac țărăncile bătrâne. Apoi, zâmbind încă la amintirea visului său, și-a aranjat pe genunchi un sac burdușit cu cârpe vechi înfășurate în jurul unui pietroi... Și dacă a fost cruțată în cele două luni de călătorie, e pentru că imensul continent pe care îl traversa era sătul de sânge. Pentru câțiva ani măcar, moartea își pierdea farmecul, devenind prea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Școala română” ș.a., semnând Smara, dar și Smaranda Gârbea, Smaranda Garbiniu, Frusinica, Baba Vișa ș.a. Publică numeroase volume, cuprinzând proză (nuvelă, roman, jurnal de călătorie, povești pentru copii), versuri și teatru. S. și-a transpus pledoariile feministe în romane „educative”, burdușite de situații dilatate și teziste - Fata tatii (1912), Băiatul mamei (1917), Domnul Bădină (1931). În proza scurtă - Novele (1890), Dumitrițe brumate (1937) - domină idilismul rural și sentimentalismul. Compasiunea pentru cei umiliți și nefericiți e sinceră, dar expresia ei nu poate
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
puse în funcțiune pentru prima oară în cursul acestei expediții. Supravegherea întregii operațiuni îi revenea lui Stubb. Ă Hei, sînteți gata acolo? Atunci, ridicați capacul și dați-i drumul. Hai, bucătare, aprinde focurile! Era o treabă ușoară, deoarece dulgherul vasului burdușise cu talaș cuptoarele în tot timpul călătoriei. în treacăt fie spus, pe o balenieră primul foc din cazane trebuie să fie alimentat cîtva timp cu lemne; după aceea, lemnul nu mai e folosit decît pentru a grăbi arderea principalului combustibil
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru care natura umană nu avea secrete. Capabili să reconstituie, precum paleontologii, scheletul unui animal uriaș pornind de la un fragment de os, vechii detectivi nu trăiau niciodată în prezent, ci retrăiau scene existente deja în mintea lor plină de sertărașe burdușite cu informații. Marlowe percepe întotdeauna realitatea de la nivelul solului. Nu șase, ci chiar o simplă mișcare neașteptată îl poate dezechilibra, demonstrându-i, lui în primul rând, cât de precar, de fragil și neputincios e în încercările de a pune ordine
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fără domn! Și fără Dumnezeu!... Și poruncile au început să fie duse la îndeplinire. Astfel, de nouă ani se seamănă aceeași sămânță și se culeg aceleași roade. Tractoarele desțelenesc adânc; buldozerele nivelează temeinic; batozele treieră cu râvnă; morile macină necontenit, burdușind sacii; goarnele răsună într-una. Difuzoarele scrâșnesc porunci neîncetat. Căci mai avem trepte, trepte de urcat. De pildă aceasta, a zecea treaptă, cea din 1954 pe care trebuie s-o colorăm și mai intens, căci semnifică o sărbătoare: „zece ani
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care îl separa de moarte, îl elibera. Nu trebuia să mai țină seama de moarte, nici să domine frica, nici să prevadă tot soiul de paveze sau de ieșiri de siguranță. Îi întâlnea pe cei care aduceau din Rusia valijoarele burdușite cu secrete de vânzare, făcea pe intermediarul unui grup de armament american, negocia, cerea timp pentru o expertiză. Cei ce vindeau, știa bine acest lucru, nu mai erau agenții de altădată, cu tacticile lor bine rodate și cu rafinamentul umbrelelor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
părți (Cartea despre carne, Cartea despre vin, Cartea despre suflet), romanul Pensiunea doamnei Pipersberg întregește transcrierea sensibilității ciudatului personaj. Eșecul în căsnicie, o sexualitate „cravașantă”, simțită ca grea povară moștenită, îl împing în vârtejul autodistrugerii: bestialele acuplări de care sunt burdușite romanele, decorul sordid, impregnat de moarte, paralelismul om-animal, țicneala generală exprimă exasperarea în fața deriziunii existenței. Intenția se vede clar doar prin întreg. Izolate, secvențele, în ciuda suculenței lor plastice, nu pot decât să șocheze. Metoda narativă e aceea de a prinde
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Dacă poartă haine, au nevoie de mătase. Și pot s-o cumpere de la mine. ― Bine, cum vrei tu. Dar grăbește-te. Eleutherios și Desdemona Stephanides au plecat din Bithynios pe 31 august 1922. Au plecat pe jos, cu două geamantane burdușite cu haine, obiecte de toaletă, cartea de vise, mătăniile Desdemonei și două din textele lui Lefty În greaca veche. La subsuoară Desdemona mai ducea cutia pentru viermi de mătase, care conținea câteva sute de ouă de viermi, Înfășurate În cârpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că totul e în regulă, problema s-a lămurit și să ne vedem liniștiți de treabă. Domnul director și cu Cornel au scos din portbagajul mașinii fiecare câte două genți și s-au afundat în vie, întorcându-se cu ele burdușite de struguri. Văzând că fumez liniștit la margine, așezat pe iarbă, mă întrebă nelămurit: - Dar dumneavoastră nu vă culegeți struguri? - Păi ... aș lua și eu, dar nu am în ce să-i pun! - Dacă-mi spuneați, luam de acasă o
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
am nevoie de el. De fapt, uneori, când intru pe ușă, am senzația că intru într-un fel de mănăstire dezordonată, seculară, populată de două femei. Și, alteori, când plec, am senzația ciudată că Muriel și mama ei mi-au burdușit buzunarele cu flaconașe și tuburi de ruj de buze, de fard, fileuri de păr, deodorante și așa mai departe. Mă simt copleșit de recunoștință față de ele, dar nu știu ce să fac cu darurile lor invizibile.“ „Astă-seară n-am mai căpătat permisii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-și toate riscurile, să nu mai meargă În seara aceea acasă, ci să Înnopteze În depozit. Zis și făcut. Fiind obosit după o zi de muncă grea și amețit de băutură, brigadierul se culcă direct pe dușumea, punându-și geanta burdușită cu acte și mâncare la căpătâi (inițial vru să se Întindă pe birou, dar acesta se dovedi a fi prea bicisnic pentru trupul său atletic) și adormi de-ndată. Visă, după cum, de altfel, era și de așteptat, că descinsese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ei interminabil...! Tot privind În dreapta și stânga, atenția Îi fu proiectată asupra unei vitrine unde Într-un bazin plin cu apă, Înotau toate mărimile de pește „Crap”, o frumusețe. Fără a gândi prea mult, Îl alese pe ce-l mai burdușit cu icre - după afirmația negustorului - alergând fericit către locuința fetei, sperând să scăpe de muștruluiala care i se cuvenea, pe drept... Plăcut surprinsă, Carla Îl sărută. „Drăguț din partea ta băiete...” - aprecie fata. „N’am mai mâncat pește, de nu mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]