575 matches
-
bolnavii de ochi“), G. Mănciulescu („Absint anonim“). O trăsătură particulară a avangardei istorice constă în persiflarea categoriilor tradiționale de specie și gen prin parodieri minimaliste și precizări „generice” derutante, cu caracter ludic și iconoclast. Principala victimă este, desigur, romanul - specie „burgheză” prin excelență: romanul clasic, romanul foileton, romanul de consum (polițist, sentimental, de aventuri). Astfel, urmuzianul „Pîlnia și Stamate“ e subintitulat „roman în patru părți”, iar un poem al lui Geo Bogza se intitulează, ostentativ, „Roman“. Textele „romanești” ale avangardiștilor sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avea o aceeași „morală”... Miniaturizarea prozei este, nu mai puțin, un efect și un simptom al crizei genului, resimțită cel mai acut de către avangardiști: vezi, bunăoară, gustul pentru „instantaneu”, pentru viteză (inclusiv a lecturii), pentru concentrarea mesajului și sabotarea așteptărilor „burgheze” sau efortul de a aboli frontierele dintre roman și poem (ultimul fiind - în linie postromantică - „genul esențial”). O „poveste de dragoste” în decor de circ („Povești pentru bolnavii de ochi“, de F. Brunea) devine pură halucinație urmuziană, imaterialul materializîndu-se aberant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trebuia să apară la Toulouse...)“, din care se reține ideea că „frumusețea artistică singură nu însemnează nimic în epoca noastră” (la rîndul său, Marcel Iancu clama: „frumosul în artă e o prejudecată”) și nevoia luptei împotriva „parazitismului” estetic al artei „burgheze”. Obsesia pentru imaginea externă a culturii române se accentuează în ultima serie a Contimporanului, odată cu intrarea în redacție a lui Romulus Dianu și cu deschiderea progresivă a publicației către orientări ideologice și estetice nonavangardiste. În comentariul lui Dianu despre scriitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care clatină în havuzele visului apele unor viziuni desfăcute de orice probleme și continuități situate dincolo de poem și de semitrezie”. Delimitarea lui Voronca de Contimporanul nu era însă motivată prioritar de aspecte politico-ideologice. Deși „desfăcut de orice probleme și continuități” burgheze, „poemul” său nu e anexat unor țeluri politice opuse. Argumentele „declarației de independență” sînt de natură artistică: estetica evazionistă a visului vs estetica utilitaristă a constructivismului, apărarea purității radicale a unor „atitudini de artă care presupun sacrificiu și singurătate” ș.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de canto pe care le frecventa fără știrea părinților. Antonio era singurul pe lume care știa că ea nu avea să devină niciodată Învățătoare, studiase doar ca să satisfacă ambiția mamei care Își dorea să facă din fiica ei o mică burgheză respectabilă, așa cum ea nu reușise să fie. Emma Însă, Încă de la cincisprezece ani, când fusese aleasă Miss Ladispoli, știuse că fusese născută pentru scenă. Antonio era foarte mândru că fata lui avea talent.Când vei ajunge vedetă, Îi spunea, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
face asta! Marie se opri din gest și se pregăti pentru revolta pe care o anunțau trăsăturile chipului lui Chantal, brusc Înăsprite. - Te amuză s-o pui pe pariziancă pe jăratec, nu-i așa? A-ți bate joc de o burgheză Îți oferă probabil o schimbare față de pleava obișnuită! Te credeam mai presus de lucrurile astea, Marie Kermeur, dar ești la fel ca ceilalți. Îngustă la minte și lipsită de imaginație. Se lăsă să cadă pe una din canapelele din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Începu să plângă de furie; educatoarea nu i-a venit În ajutor. Totul se terminase deja, copiii se ridicau să plece din parc. Puțin după aceea, grădinița s-a Închis. Bunicii locuiau Într-un apartament superb de pe bulevardul Edgar-Quinet. Imobilele burgheze din centrul Algerului erau construite după același model ca imobilele perioadei Haussmann din Paris. Un coridor lung de douăzeci de metri traversa apartamentul, până la un salon din al cărui balcon se deschidea o vedere panoramică asupra orașului alb. Peste ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am răspuns. Mă demascase, la sânge. Ar fi putut să adauge, atunci când Îl acuzam că Îi accepta mai curând pe nihiliști decât pe contemporanii săi academici cu “Înalte principii” că, cel puțin, nihiliștii nu făceau caz de anumite deformații mic‑burgheze, de falsuri și de ipocrizii, pe care să le ridice la nivelul de Înaltă conduită și chiar de frumos. Nikki, așa‑zisul fiu chinez al lui Ravelstein, care nu avea nici o contingență cu asemenea discuții, stătea lângă noi ca să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tatei nu mă-nduram să-i cer, și sufeream grozav. Atunci am luat o hotărâre eroică... prin banalitatea ei. O, să nu-ți închipui că sunt o fille Elisa ca a lui Goncourt, de o speță mai subțire. Sunt o burgheză luxoasă, care visează să se mărite. Ei bine, am vrut să mă mărit. Am cunoscut un tânăr ofițer, cam anost, cam înfumurat, cum sunt mulți, dar care atunci îmi plăcea. Mi s-a părut chiar că-l iubesc. L-am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe neatârnare economică, fără însă să ia în calcul schimbarea naturii muncii domestice și parteneriatul în familiexe "„familie" (vezi Gherea, 1976, ș1910ț). În studiul Ce vor socialiștii români? (1886), Gherea proiectează consecințele idilico-utopice ale familiei socialiste, îndepărtată de tarele celei burgheze: „În această familiexe "„familie" întemeiată pe iubire, libertate și respect, în această familie din care vor dispărea lupta de interese și atârnarea economică întocmai ca și din societatea întreagă... vor crește și se vor dezvolta oameni cu simpatii universale; în
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
a „poporului unic muncitor”, și dezvolta la femei cultul muncii și al maternitățiixe "„maternitate" în slujba idealului comunist. În comunismxe "„comunism" nu se puteau dezvolta teorii feministexe "„feminist", deși acestea ar fi putut fi studiate măcar critic, în calitate de „ideologiixe "„ideologie" burgheze” opuse „socialismului științific”, așa cum a fost cazul celorlalte teorii și ideologiixe "„ideologie" politice. În contextul izolaționismului cultural, intelectualii, cel puțin cei români, s-au format fără să știe din curricula învățământului universitar și din publicațiile vremii că există teorii feministexe
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
face cu o societate în care individul trăiește în slujba statului, partidului, „viitorului luminos”, făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate (orizontul propagandistic de așteptare în România comunistă a anilor ’70 și ’80). Ideile de autointeres și autoafirmare erau complet înfierate ca burgheze, în schimb cea de autosacrificiuxe "„autosacrificiu" ca datorie era ridicată la rang de virtute morală fundamentală (vezi Miroiu, în Rennexe "„Renne,Tanjia"15, 1997). Debuturile comunismului au însemnat și în România o frenezie stahanovistă, populată propagandistic cu muncitoarele fruntașe răsplătite
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
psihanalitice ale lui Freud erau cunoscute în rândul unor mici grupări intelectuale ale "noii" drepte. Chiar dacă socialismul marxist tradițional fusese destul de puritan în problemele sexuale, noua abordare de stânga a îmbinat "lupta de clasă", "eliberarea" sexuală și ura împotriva societății "burgheze". Aceste curente au ieșit la lumină în timpul "evenimentelor" din mai '68, când Franța, și în special Parisul, a experimentat un fel de revoluție care a făcut-o să îngenuncheze.26 Președintele Charles de Gaulle a trecut cu succes de această
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dorință de a fi peste ceea ce este Înțeles și numit”<footnote Alexander King, Prima revoluție globală, 1993, București, Editura Tehnică, p. 184. footnote>. Cea mai relevantă expresie a economiei ca „dimensiune” a Întregii societăți se creează prin apariția societăților moderne (burgheze) cu o economie de piață (pe scară națională). Studiile lui Max Weber <footnote Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, București, Editura Humanitas, 1993. footnote>- făcute pentru societățile occidentale - pun pe prim-plan rolul esențial al credințelor religioase În geneza
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
a gospodinei care nu poate răbda în casa ei demența unui mare poet și cere să fie „scăpată de el”. Deci dus la azil, căci altundeva unde?! G.Călinescu are, în ochii posterității lesne judecătoare, dreptate! Ce bestie, această doamnă „burgheză” care cere să-i fie luat de pe cap poetul național cu mintea răvășită! În realitate, judecătorii postumi ar trebui, pentru lămurire, să facă o experiență. Să găzduiască în casa lor, fie și câteva zile, un scriitor contemporan dintr-o anumită
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ori aici este vorba de o dreaptă economică. În Franța, Italia sau Spania, ele formează "dreapta". Alții folosesc termenul de "partide burgheze", cel mai exact din punct de vedere istoric, dar străin vocabularului politic francez. Scandinavii și elvețienii le numesc "burgheze". În Marea Britanie se preferă termenul de "conservator"; dar cum să vorbești de conservatorism despre un partid care, prin Doamna Thatcher și Major, a dus la transformarea profundă a structurii sociale a țării? Dacă observatorul se oprește la ansamblul partidelor politice
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
fost o mișcare organizată și articulată ideologic; același lucru se poate spune și despre gruparea de stînga, numită Base. Cazul Partidului Social-Creștin valon (PSC) este și mai clar: două familii și-au disputat aici puterea: o aripă sindicală și una burgheză. Primele se recunosc în Jacques Delors, în timp ce celelalte două se situează la dreapta eșichierului politic belgian. În aceeași manieră, pacifist-evangheliștii și conservatorii au divizat democrația creștină olandeză. De fapt, curentele care divizează democrația creștină exprimă ideologii contrare. Biserica nefiind capabilă
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
capital, familiile găsesc în această apropiere posibilitatea de a a-și mări bogăția socială, acolo unde dă semne de slăbiciune, sau de a-și întări un capital sau altul. "Poleirea" blazonului înseamnă că mariajul unui fiu al nobilimii cu o burgheză bogată va umple în cele din urmă cuferele castelului. Dar câștigul simbolic, în direcția opusă, echilibrează schimbul. Aceeași situație se poate repeta în alte combinații sociale posibile, de exemplu atunci când unul din fondatorii sociologiei franceze se căsătorește cu o bogată
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
moment extrem de important pentru istoria asimilării în Franța. Versailles constituie într-adevăr un "creuzet" formidabil, în care aristocrații și burghezii se frecventează, dar câteodată se unesc și se influențează reciproc" [Noiriel, 1992, p. 89]. Această interpenetrare între aristocrație și elită burgheză a avut consecințe asupra ambelor grupuri sociale, burghezia adoptând moduri de viață și valori ale aristocrației. Dar anumiți membri ai nobilimii fuseseră câștigați, chiar înainte de Revoluție, de filosofia iluministă. Dezvoltarea acesteia îi datorează mult unei anumite fracțiuni din cadrul nobilimii. "După
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
sprijin acțiunilor caritative. Vechea burghezie, ca și nobilimea, are săracii ei de îngrijit, se întreprind acțiuni sau se fac donații menite să ușureze suferința și să reducă sărăcia. Fără a fi neapărat un calcul, caritatea, binefacerea, filantropia legitimează privilegiile. O burgheză catolică va merge să viziteze și să ajute bolnavii de SIDA. Un fost președinte-director general, la pensie, evreu, nepracticant de altfel, nu va ieși niciodată fără o bancnotă de zece euro împăturită în buzunar, pentru cerșetorul de colțul străzii, obișnuit
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
păcat din cauza unei alte "povești" de amor adulterin (dintre Lancelot și Guinevere), funcționând ca "model" (pentru "dorința triunghiulară"), poveste a cărei lectură avusese efectul unui veritabil "filtru" de dragoste. S-ar părea deci că Eminescu vrea s-o atragă pe "burgheza" lui parteneră într-un joc mai periculos, nebunesc chiar e vorba de nebunia lecturii, a lecturii îndrăgostite, care îndeamnă la imitație. Dar aici raportul e invers: nu lectura cărții generează impulsul apropierii periculoase, ci apropierea (sărutul) îl obligă pe cutezătorul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
miraculoasă care aduce igienă și intimitate, câștig de timp și facilități de trai, distracții și destindere. În miezul acestei mitologii sălășluiesc simplificarea muncilor obișnuite, automatizarea funcțională, absența muncii grele și a cunoștințelor specializate din partea utilizatorului. După confortul-lux tipic fazei I burgheze, faza II a promovat imaginarul confortului-libertate („tehnica eliberează femeia”), dar și confortul-evadare dominat de plăcerile pasive procurate de produsele „gata de consum”, cărora televiziunea le oferă cea mai bună ilustrare. Vitrină a progresului tehnic și a raționalizării cotidianului, instrument al
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
vedea jos, asemenea unui zeu epicurian, ceea ce-i preocupă pe oamenii împotmoliți în eroare: polemicile verbale, revendicarea nobleții, căutarea cu orice preț a onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce atâția muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mai mare curiozitate, mi-ar plăcea să văd Într-o zi această pictură. Faulques a șovăit un moment. De ce nu, și-a spus. Era o femeie plăcută. Compatriotul ei, Rembrandt, n-ar fi șovăit s-o picteze ca pe o burgheză cu cărnuri calde, cu decolteu primitor. Părul strâns era drept și neted pe frunte și pe tâmple, Într-un frumos contrast cu pielea. Pictorul de război aproape uitase ce simțeai alături de o femeie. Imaginea lui Ivo Markovic i-a trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
artiști. Adversarii regimului erau „lupi”, „fiare sălbatice”, „ploșnițe”, „bestii capitaliste” - altfel spus, „insectele dăunătoare” ale lui Lenin. Clasa muncitoare, pentru prima dată stăpână pe propria soartătc "Clasa muncitoare, pentru prima dată stăpână pe propria soartă" Dar mai ales intelectualitatea tehnică „burgheză” (alta nici nu exista!) s-a lăsat sedusă de idee. Cine a avut ocazia să le asculte mărturia nemodificată de viziunea retrospectivă asupra rezultatelor și de anii de Închisoare știe că specialiștii au fost sensibili, cel puțin la Început și
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]