3,322 matches
-
de slujbe venale. Până în 1789, existau 2,3 milioane de burghezi-8% din totalul populației. Burghezia se afla în ascensiune ca număr și bogăție. Finanțele, industria și sistemul bancar asigurau 20% din averile personale în Franța, cel mai mare procent aparținând burgheziei. Averile imense proveneau de asemenea din comerțul colonial cu Indiile Occidentale, în porturile atlantice: Bordeaux, La Rochelle și Nantes. Restul de 80% din averi proveneau din rente și veniturile proprietăților funciare. Burghezia deținea un sfert din pământ în Franța și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
personale în Franța, cel mai mare procent aparținând burgheziei. Averile imense proveneau de asemenea din comerțul colonial cu Indiile Occidentale, în porturile atlantice: Bordeaux, La Rochelle și Nantes. Restul de 80% din averi proveneau din rente și veniturile proprietăților funciare. Burghezia deținea un sfert din pământ în Franța și posedă și drepturi senioriale, fiind o formă de proprietate care putea fi cumpărată de oricine. 15% dintre seniori erau burghezi. Burghezia nu se opunea nobilimii și nu contesta sistemul de privilegii până în
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de 80% din averi proveneau din rente și veniturile proprietăților funciare. Burghezia deținea un sfert din pământ în Franța și posedă și drepturi senioriale, fiind o formă de proprietate care putea fi cumpărată de oricine. 15% dintre seniori erau burghezi. Burghezia nu se opunea nobilimii și nu contesta sistemul de privilegii până în 1788. Acceptă valorile nobiliare și dorea să se bucure de sistemul de privilegii, prin dobândirea unui titlu nobiliar pentru care tot se străduiau să le obțină. Majoritatea funcțiilor care
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
ca acela de secretar al regelui, care conferea direct noblețea ereditară. Negustorii care făceau averi uriașe îi concurau pe nobili abandonând comerțul cât mai curând posibil și investind banii în terenuri, funcții, rente, întrucât comerțul era considerat nedemn sau dezonorant. Burghezia și nobilimea au devenit membre ale unei elite unice, avute, existând prea puțină ostilitate burgheză față de nobilime. Dacă burghezia era cea mai bogată componentă,țărănimea era cea mai numeroasă. Circa 85% din populația Franței trăia în mediul rural și majoritatea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
nobili abandonând comerțul cât mai curând posibil și investind banii în terenuri, funcții, rente, întrucât comerțul era considerat nedemn sau dezonorant. Burghezia și nobilimea au devenit membre ale unei elite unice, avute, existând prea puțină ostilitate burgheză față de nobilime. Dacă burghezia era cea mai bogată componentă,țărănimea era cea mai numeroasă. Circa 85% din populația Franței trăia în mediul rural și majoritatea o alcătuiau țăranii. Dețineau 25-45% din suprafețele de teren. Era un mic strat de 600 000 de mari fermieri
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Aristocrații doreau să-și apere privilegiile și să li se lărgească. Prin intermediul parlamentelor și Adunării notabililor, aristocrații se opuneau tentativelor coroanei de a-i retrage o parte din privilegiile fiscale. Aristocrații au cerut convocarea Stărilor Generale, ceea ce a produs revoluția burgheziei. Burghezii i-au sprijinit pe aristocrați în rezistență împotriva despotismului ministerial până în septembrie 1788, când Parlamentul de la Paris a decis constituirea Stărilor Generale. Primele două ordine privilegiate dispuneau de un număr mai mare de voturi decât starea a treia. Conducătorii
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Burghezii i-au sprijinit pe aristocrați în rezistență împotriva despotismului ministerial până în septembrie 1788, când Parlamentul de la Paris a decis constituirea Stărilor Generale. Primele două ordine privilegiate dispuneau de un număr mai mare de voturi decât starea a treia. Conducătorii burgheziei ai stării a treia n-au acceptat și au luptat împotriva aristocraților, militând pentru egalitate și desființarea privilegiilor nobilimii și clerului și instaurarea unui sistem în care se promovau în funcțiile superioare după merit și nu după origine, în care
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
reformele miniștrilor săi și a acceptat convocarea Stărilor Generale, fiind sigur că acest organism îi va diminua puterea. Parlamentul din Paris a revenit în septembrie și a declarat că Stările Generale trebuiau să se întrunească. Dar și-a pierdut popularitatea. Burghezia participase prea puțin la agitația politică condusă de nobili și cler și Adunarea notabililor. Era rândul burghezilor ai stării a treia. Au început să bănuiască că ordinele privilegiate s-au opus despotismului ministerial pentru că voiau puterea. Au cerut dublă reprezentare
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
la funcțiile înalte. Atacau guvernul pentru despotismul sau, pentru ineficientă și injustiția să. În caietele parohiale ale stării a treia erau reflectate cu acuratețe doleanțele țăranilor, care voiau egalitate fiscală, reglementarea comerțului cu cereale, desființarea dijmei și a drepturilor feudale. Burghezia, când le-a întocmit, a preferat să nu includă și cererile populare pe care nu le agrea. Caietele stării a treia cereau întruniri regulate ale Stărilor Generale, pronunțându-se în favoarea libertăților civile și a stărilor provinciale, pentru eliminarea impozitelor fără
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
alte orașe, au fost formate miliții cetățenești, iar în alte orașe, revoluționarii au preluat puterea. Majoritatea orașelor provinciale au așteptat să afle ce s-a întâmplat la Paris, înainte de a acționa, timp de două săptămâni. Revoluția municipală s-a extins, burghezia jucând un rol major în izbucnirea acesteia. În unele orașe, vechile consilii și-au lărgit doar componentă și au continuat să funcționeze că înainte. La Bordeaux, electorii stării a treia au preluat conducerea după exemplul Parisului. În orașele Lille, Rouen
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
august, deputații au sărbătorit victoria. Decretele din august au marcat sfârșitul puterii nobilimii și al privilegiului înnăscut, instaurând o societate bazată pe egalitatea civilă, toți francezii având aceleași drepturi și îndatoriri, având acces la orice profesie (benefic mai ales pentru burghezia care era mult mai bine instruită), un funcție de abilitățile acestora, și plăteau aceleași impozite. Instituțiile că stările provinciale au fost desființate, fiind instituit un sistem administrativ național, uniform, iar pentru mulți, revoluția a marcat sfârșitul sistemului feudal. Decretele din august
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
cu o revoluție administrativă. Dacă anterior, administrația provincială era asigurată de funcționari guvernamentali, neexistând nici un consiliu ales, în 1790, nu mai exista nici un funcționar guvernamental la nivel local, consiliile alese înlocuindu-i pe toți. Consiliile din sud erau dominate de burghezie, consiliile din nord erau predominate de burghezia urbană ce deținea funcții în orașe, lăsând comunele rurale sub controlul țăranilor bogați, ale micilor negustori sau meșteșugarilor. Multe grupuri sociale care nu au deținut funcții până atunci puteau să o facă. S-
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
provincială era asigurată de funcționari guvernamentali, neexistând nici un consiliu ales, în 1790, nu mai exista nici un funcționar guvernamental la nivel local, consiliile alese înlocuindu-i pe toți. Consiliile din sud erau dominate de burghezie, consiliile din nord erau predominate de burghezia urbană ce deținea funcții în orașe, lăsând comunele rurale sub controlul țăranilor bogați, ale micilor negustori sau meșteșugarilor. Multe grupuri sociale care nu au deținut funcții până atunci puteau să o facă. S-a estimat că în decursul unui deceniu
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
apere. Guvernul a emis bonuri de tezaur-assignats-asignate, pe care publicul să le cumpere și să le folosească pentru achiziționarea pământurilor bisericești. În aprilie 1790, Adunarea a transformat aceste bunuri în bani de hârtie, care puteau fi folosiți în tranzacții financiare. Burghezia a beneficiat din plin, având la dispoziție banii necesari, bunurile fiind vândute în loturi mari și a cumpărat cea mai mare parte a terenurilor din preajma orașelor. Țăranilor le-a mers mai bine departe de orașe. 25% din pământul existent a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
în loturi mari și a cumpărat cea mai mare parte a terenurilor din preajma orașelor. Țăranilor le-a mers mai bine departe de orașe. 25% din pământul existent a fost vândut ca "biens nationaux", din care țăranii au cumpărat 52% iar burghezia 48%. O treime din țărani posedau pentru prima oara pământ. Burghezia le-a revândut în loturi mici țăranilor. Numărul țăranilor mici proprietari de pământ a crescut cu un milion până în 1810. Noul sistem financiar a intrat în vigoare în ianuarie
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
terenurilor din preajma orașelor. Țăranilor le-a mers mai bine departe de orașe. 25% din pământul existent a fost vândut ca "biens nationaux", din care țăranii au cumpărat 52% iar burghezia 48%. O treime din țărani posedau pentru prima oara pământ. Burghezia le-a revândut în loturi mici țăranilor. Numărul țăranilor mici proprietari de pământ a crescut cu un milion până în 1810. Noul sistem financiar a intrat în vigoare în ianuarie 1791. Impozitele indirecte au fost desființate, principalul impozit fiind asupra pământului
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
cu Dumouriez, de răscoala de la Vandeea și de criza economică. Câmpia s-a alăturat montagnarzilor. Barre, liderul Câmpiei, a declarat Convenției că trebuie să recunoască trei lucruri: că în caz de urgenta, nici un guvern nu putea conduce prin metode obișnuite, burghezia nu trebuia să se izoleze de popor și că trebuia să păstreze controlul asupra alianței. Măsurile au fost votate pe 10 martie-20 mai 1793, având trei obiective: supravegherea și sancționarea suspecților, conferirea eficienței guvernului și satisfacerea cererilor sanculoților. La 10
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de multe ori la o perspectivă naturalistă, în special în seria de scheciuri și nuvele care dezvăluie viețile modeste duse de angajații Căilor Ferate Române, ai tinerilor înrolați în Armata Română, sau a femeilor de boieri care seduc adolescenți, sau provinciala "mică burghezie". Altele fac referire la credințele unor oameni cu puțină carte în legătură cu autoritățile vremurilor: un țăran crede cu încăpățânare că Mica Unire din 1859 dintre Țara Românească și Moldova a fost făcută pentru a asigura supremația clasei sale sociale; o tânără
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
care erau „dornici să se lase cuceriți de șarmul indescriptibil și întregul avânt dat de utopia comunistă”, dar că în realitate ar fi fost „motivat de frică”. Parafrazând vocabularul comunist, Stanomir îl descrie pe scriitor ca fiind una dintre personalitățile burgheziei care au ajuns să-i susțină pe comuniști fără a fi cu adevărat unul din ei, susținând că dorința lui Sadoveanu era ca democrația să fie în mâinile oamenilor, „un model de cameleonism”. Conform istoricului Vladimir Tismăneanu, Sadoveanu, ca și
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
întindea pe mai mult de zece hectare; includea clădiri rezidențiale, religioase și militare, pe scurt toate elementele necesare pentru viața cotidiană a curții regale și administrarea regatului. În secolul al XVI-lea, după Fronda (1648-1653), o mișcare de revoltă a burgheziei Parisului și a nobilimii, Cardinalul Mazarin a identificat Castelul Vincennes ca o locație securizată pentru familia regală, care a trebuit să fug de la Palatul Luvru. După ce a fost numit guvernatorul de la Vincennes în 1652, a încredințat arhitectului Louis Le Vau
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
Bulgaria și refugiat ulterior în România, a copilărit la Brăila. După moartea primei sale soții - Elenă Perlea , s-a căsătorit pentru a doua oară în 1867 cu fiica unui boier, partener de afaceri din Lipia, de lângă Buzău. Reprezentant al mării burghezii, Grigore Monteoru a investit în domenii dintre cele mai diverse. Pe pământul primit că zestre sau cumpărat de el însuși - mai ales de la moștenitorii lui Hagi Moscu, a descoperit petrol pe care a început să-l exploateze folosind cele mai
Grigore Constantinescu-Monteoru () [Corola-website/Science/324156_a_325485]
-
este un concept aproape inoperant. În primul rând, „arta” înțeleasă în sensul și accepțiunea super-răspândită astăzi, de activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice, este o invenție a modernității, deci legată intrinsec de ascensiunea și configurarea burgheziei drept clasă-agent al transformărilor istorice. Mai mult, în acest moment, cvasi-totalitatea a ceea ce este considerat „artă”, produs și receptat în sfera publică, este produsul acelei vag definite „clase de mijloc”, în principiu a persoanelor absolvente de universități, de cele mai multe ori
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
odată cu avansul tehnologic și în condițiile unor procese revoluționare, dar deocamdată suntem departe de acel moment. Or, dacă cădem de-acord că toată arta este produsă și controlată de ceea ce definim, desigur vag și precaut, drept „clasă de mijloc” sau „burghezie”, devine clar că o încercare de raportare politică la această artă, deși atentă la condițiile, foarte diverse, de producție, și la diversele dinamici de putere din procesele de producție, trebuie să diferențieze în primul rând în funcție de conținutul / mesajul / potențialul de
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
fără nici o legătură între ele. Peste tot, monarhii restaurați au revenit la fostele structuri ale Vechiului Regim și s-au sprijinit pe aristocrația funciară în mai toate aceste regiuni, cu excepția Piemontului, în care valul industrializării nu pătrunsese încă, și deci burghezia era numeric destul de slabă. Sudul peninsulei și Sicilia formau Regatul Neapolelui, restituit Bourbonilor după eșecul lui Murat, care încercase să recucerească statele acestuia și care a fost împușcat. În centru, statele pontificale se întindeau la nord, din Romagna până în Câmpia
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
lombardo-venețian, și în mod indirect asupra micilor state din jur, care intrau în marele ducat al Toscanei, și ducatele de Parma și de Modena. Numai regatul de Piemont și Sardinia scăpaseră de controlul Habsburgilor, căci aici pătrunsese industrializarea și o burghezie comercială și industrială, deschisă la inovații, încerca să încurajeze schimbarea. În primul rând, în sânul acestei burghezii progresiste, puternic influențată de ideile franceze și care, deși mai puțin numeroasă și mai puțin influentă decât în Piemont, era prezentă totuși și
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]