3,270 matches
-
François Pascal Guerlain să îi creeze o apă de toaletă specială. Căuta oare o Muză volatilă? Dacă a găsit-o, s-a dovedit cam capricioasă, pentru că romanul nu a fost între cele mai citite. E o istorie simptomatică pentru evoluția burgheziei franceze într-o breaslă care a cunoscut și zile mai bune. Subtitlul rezumă intriga - Istoria grandorii și decadenței lui César Birotteau, vânzător de parfumuri, ajutor de primar în arondismentul II al Parisului, Cavaler al Legiunii de onoare, etc. și, în
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
Parfumul lipsește din toaleta sa zilnică și cea de bal, întrucât n-are reflexul de a-l folosi; femeile vieții sale - Constance și Césarine - nici ele. Frumusețea cu care sunt înzestrate se susține prin ea însăși; o doamnă respectabilă aparținând burgheziei trebuia să evite aparențele olfactive frivole, iar o tânără fată cuminte se mulțumea cu vârsta fragedă ca armă de seducție. Consumatorul preferă tot ceea ce îl intrigă" este un adevăr de care au știut să profite creatorii de parfumuri ai secolului
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
Depinde cum vrea să o judece în acea pagină". Viața lui Leonte Răutu se compune dintr-un șir de ignominii. Născut în 1910, în orașul Bălți din Basarabia, pe atunci o gubernie a Imperiului rus, dintr-o familie a micii burghezii evreiești (numele său real: Lev Oigenstein), era inițial rusofon, citind Pușkin, Tolstoi, poate și Dostoievski, "cu toate că personajul nostru aparține bestiarului acestui scriitor". Un moment amuzant: "La un moment dat, semiironic, Răutu spunea că pe el îl cheamă de fapt Lev
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
poetului "pornograf" e rapid decodată și reiterată sarcastic de Antisthius: "El zicea că mai știe și altele și că descoperise și/ Mijlocul de a face actul cu el însuși, dar că nu vrea să-l spună/ Să nu-l afle burghezii capitaliști (să plesnească de curiozitate)./ Și nebunii - săracii, ei ce știu - îl ascultau și el le povestea/ Tot felul de brașoave și ei îl credeau uneori:/ Le spunea că de mic copil, din fașă, se masturba zilnic/ și-și mânca
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
secolului al XVIII-lea, apoi romane realiste care au contribuit la formarea esteticii lui Emile Zola. A întreprins călătorii de cercetare pentru a putea zugrăvi mai bine locurile unde trăiesc personajele. A fost interesat în special de moravurile societății, viața burgheziei înstărite, a scriitorilor și cea din spitale. Dintre operele sale, pot fi amintite „L’Art du XVIII-e siecle“ (1859-1870), „Charles Demailly“ (1860), „Madame Gervaise“ (1869), „Outamaro“ (1891). A decedat în 1870. DUMINICĂ, 18 DECEMBRIE VASILE VESELOVSKI În 1925 s-a
Agenda2005-51-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284528_a_285857]
-
este nouă. De mai de mult, puteau fi urmărite contradicțiile fundamentale în așezările sociale și în concepțiile lumii moderne. Nu noi semnalăm pentru prima oară că democrația burgheză era fundată pe principii ce se opuneau violent unul altuia: "democrație" și "burghezie"; pe "libertate" și "metafizică deterministă"; pe "egalitate" și "robie capitalistă"; pe un principiu curios al "bisericii" devenită - nu în toate țările, - instrument al statului temporal. Și în ultimul timp, contradicțiile nu au încetat să crească și să atingă un magnific
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
mort nu există nici o legătură. Credinciosul creștin e viu. Ateii și materialiștii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă. Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba. BALCANI Balcanii sunt curul Europei. BANI Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că un om care vrea să fie bogat nu este un păcătos. Spunea odată un preot bătrân: Circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
e evanghelia roșie a comunismului. Chiar unul din autori îl numește „evanghelia“ lor: așa evanghelie la așa autori. E cea mai crâncenă manifestare umană din câte am citit. Nu-i interesează pe Marx și pe Engels decât distrugerea legică a burgheziei în istorie, nimicirea unei clase, chiar dacă în burghezie un muncitor calificat de la uzinele Ford are salariu cât un secretar de stat sovietic. Da’ n-are importanță. Să piară burghezia! Ăsta e tot conținutul Manifestului. MIHAI I Regele Mihai I de
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
autori îl numește „evanghelia“ lor: așa evanghelie la așa autori. E cea mai crâncenă manifestare umană din câte am citit. Nu-i interesează pe Marx și pe Engels decât distrugerea legică a burgheziei în istorie, nimicirea unei clase, chiar dacă în burghezie un muncitor calificat de la uzinele Ford are salariu cât un secretar de stat sovietic. Da’ n-are importanță. Să piară burghezia! Ăsta e tot conținutul Manifestului. MIHAI I Regele Mihai I de Hohenzollern a izbit neamul nemțesc de la Baltica la
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
-i interesează pe Marx și pe Engels decât distrugerea legică a burgheziei în istorie, nimicirea unei clase, chiar dacă în burghezie un muncitor calificat de la uzinele Ford are salariu cât un secretar de stat sovietic. Da’ n-are importanță. Să piară burghezia! Ăsta e tot conținutul Manifestului. MIHAI I Regele Mihai I de Hohenzollern a izbit neamul nemțesc de la Baltica la Creta într-o noapte și a salvat poporul român de la dezastru. Mihai, regele românilor, a pus pumnul în balanța forțelor, înclinând
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
și antinaționalist, universitatea burgheză te-a inițiat în Hegel și Marx, ca apoi, la vederea primului pistol eliberator, să ridici mâinile și să strigi: ŤAm greșit, am fost mințit, am fost trădat!ť - și, după prima revoluție culturală a noii burghezii instalate la putere, să fii decapitat și îngropat sub dosarul propriilor convingeri și bune speranțe. Acum ce ești? Un amărât și un păgubos euro-moralist catolic, în veșnică ilegalitate: împletești cu mâna-ți proprie, din economiile tale de caracter și omenie
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
canapea din cabinetul de consultații se afla... o scoarță românească, lucru care nu-l surprinde pe Steinhardt, dată fiind obârșia bucovineană a doamnei Freud... De bună seamă, existența Antoanetei Steinhardt este una tipică pentru o doamnă și o soție din burghezia noastră interbelică: stă acasă, se ocupă de educația copiilor, participă la reuniunile mondene etc. Nu este prinsă, cu alte cuvinte, de frisonul "activismului" feminist din perioada "anilor nebuni" de după război. [...]
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
de ceea ce vede în jur că nu-și poate suporta dezgustul decît supunîndu-și țara unei critici totale. Pasolini nu suportă Biserica Catolică, și asta pentru că mai întîi e homosexual și, în al doilea rînd, pentru că e comunist. Pasolini nu suportă burghezia italiană modernă, și asta pentru că, în primul rînd, e comunist și, în al doilea rînd, pentru că trăiește cu nostalgia Italiei agrar-proletare de dinaintea lui Mussolini. În fine, Pasolini nu suportă societatea de consum, și asta pentru că e artist și, în al
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
știe că în articolele Socialiștii și mișcarea națională și Răspuns d-lor V. Stupu și Doniroff, apărute în august-septembrie 1893 în "Evenimentul", C. Stere polemizează cu unii publiciști socialiști, cărora le reproșează poziția greșită în "chestiunea națională", dar și față de "burghezie" (care, în genere, demonstrează el, a avut o vreme un rol pozitiv în progresul societății, iar în România nu și-a încheiat încă acțiunea)8. Cîteva luni mai tîrziu, el dă în paginile "Evenimentului literar", sub semnătura C. Șărcăleanu, articole
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
România nu și-a încheiat încă acțiunea)8. Cîteva luni mai tîrziu, el dă în paginile "Evenimentului literar", sub semnătura C. Șărcăleanu, articole precum Naționalismul și socialismul și Socialismul și naționalismul, în care se întrevede o atitudine mai critică față de "burghezie", implicit față de partidul liberal. Semnificația reală ne-o dă o schimbare de direcție vizibilă la alți lideri socialiști. În programul proaspătului înființat (în aprilie 1893) PSDMR se lăsa loc pentru o alianță cu liberalii. Dar în ultimele luni ale anului
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
cu asta, basta! Dar în nici un caz, nu trebuie să le vrei binele." O spunem încă o dată. "Relația dintre Dumnezeu și credincioși nu e una cerând obligatoriu dragoste, ci supunere!" Și autorul mărturisește: "Capitol savuros." * Se cunoaște observația lui Lenin - burghezia își va face singură ștreangul cu care comuniștii îi vor spânzura pe toți, în cele din urmă. Așa și cu creștinii, susține islamul, fanatic... "în fine, spre deosebire de creștini, musulmanii (nici) nu simt (nevoia) de a se informa asupra creștinismului." La
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
în al cărui limbaj putem întîlni, alături de sintagme tipic hegeliene - precum "viclenia rațiunii", "negativitate pură", "a fi în sine" și "a fi pentru sine" - expresii fatal desuete precum "mișcarea muncitorească", "forțe de producție" "relații de producție", "reificare", "exploatare", "solidaritate socialistă", "burghezie și proletariat". Și astfel, dacă dăm la o parte zgura corcită rezultată din alăturarea silnică a unui filozof propriu-zis, Hegel, cu un ideolog agresiv și resentimentar, Marx, atunci miezul gîndirii lui Adorno își păstrează și astăzi doza de incitare. Iar
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
ideea că ar fi existat măcar un comunist onest, cum voi încerca să arăt că a fost George Macovescu. Condamnăm de-a valma totul, cu mânie revoluționară, cum era condamnat în anii '50 capitalismul, cu toate valorile lui, cu toată burghezia, cu toată elita politică și mai ales cu toată cultura, considerată burgheză, deci anti-proletară și, prin urmare, nocivă pentru noul regim. Istoria se repetă în forme comice, pentru cine vrea să vadă. George Macovescu (1913-2002) nu a fost nici pe
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
în succesiunea lor naturală. Pentru sexagenarul de azi, copilul de ieri-alaltăieri apare ca o ființă mică, dar nespus de fericită, zburdând neobosit prin vila ori via bunicilor, pe timpul unor lungi și pline vacanțe. Deși comunismul lovește nemilos în clasa înaltei burghezii, dragostea familiei îl ferește pe prichindel, ca și pe vărul și tovarășul său de joacă, Ucu, de intemperiile vremii. Mai grav este, pentru micul erou, să se certe cu maică-sa, leoaică în toată puterea cuvântului, dominatoare și inflexibilă. În urma
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
temeam că masa se va prăbuși peste rîndurile din față, de unde era urmărit cu ochi injectați, în așteptarea părții senzaționale a discursului, un fel de desert inevitabil în acest gen de oratorie. Ea venea în limbaj violent cu acuzații la adresa burgheziei, a capitaliștilor, a șefilor de autorități, ca și cum îi avea înaintea lui, întreținea cu ei un dialog de la egal la egal, fără apelative de reverență, vorbind cu ei la persoana a doua, provocator, fără considerație pentru titlurile lor sociale. [...] în sală
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
demnitatea lui Alexandru Ioan Cuza, sultanul Abdul-Aziz a trimis firman la confirmare prin trimis special la București. În timpul domniei sale, Imperiul Otoman a început să depindă economic tot mai mult de statele europene. În această perioadă se afirmă tot mai mult burghezia turcească, pregătind cu minuțiozitate înlocuirea instituțiilor sultanale de tip medieval, cu insituții moderne, în conformitate cu noua societate. Abdul-Aziz a fost și un iubitor de cultură, comparabil cu Soliman Magnificul, care scrisese poezii, era receptiv la muzica occidentală și la portul din
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
feroviare, care leagă Europa de Orientul Apropiat, prin construirea căii ferate Berlin Bagdad-Basra, care 77 avea ca ax principal Istanbulul. Această magistrală feroviară va fi construită cu capital german. Sfârșitul secolului al XIX-lea reprezintă și creșterea acțiunilor intelectualității și burgheziei turcești, dornice de reformare și transformarea Turciei într-un stat modern. Cu domnia lui Abdul Hamid al II-lea se încheie un regim despotic în Imperiul Otoman. Capitolul VIII Mari viziri ai Imperiului Otoman și mari comandanți de oști Politica
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
constatat, Petru Dumitriu e refractar la orice modernitate, fapt vizibil și din scriitura romanului și din atitudinile publicistice ale autorului. Dacă mai adăugăm și intransigența ideologică a prozatorului în text, în sensul realismului socialist (caricaturizarea boierimii, a aristocrației și a burgheziei), avem o imagine cât se poate de nefavorabilă a scriitorului conformist. Dau numai două exemple, foarte evidente, unul în "Cronica mică" (reluat identic ulterior), altul în "Cronica Mare". În capitolul Salata, referitor la aspecte sociale din 1923, apare ca personaj
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
Caragiale era considerată strict dependentă de contextul istoric în care a fost scrisă. Ori, vai, coborând dintr-o logică similară, metoda proletcultistă de menținere în cărți a unui autor care a știut - cum se zicea - să pună la zid tarele burgheziei exploatatoare. În fața unor asemenea frapante obtuzități, e ciudat cum de un studiu ca acesta al Ioanei Pârvulescu iese pe piața ideilor abia acum. Și ar fi cu atât mai de neînțeles dacă apariția nu va tulbura întrucâtva apele. Adică dacă
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
nou, abătându-i atenția exagerată de la conflictele dobândirii puterii, considerate depășite, conflicte în care persista proletcultismul. Dar vigilența revoluționară trebuia păstrată, pentru că dușmanul noii orânduiri nu doarme, uneltește din umbră. Dacă inițial dușmanul era mai ales intern (rămășițele capitalismului învins: burghezia, chiaburimea, intelectualul elitist), ulterior cel mai periculos dușman venea dinafară (capitalismul extern: Occidentul, americanii). Realismul socialist nu e, astfel, decât un proletcultism reformat. Ceaușescu îi cere literaturii în 1971, când preia modelul revoluției culturale chineze, cam același lucru cu predecesorii
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]