259 matches
-
kg) ceea ce reprezintă jumătate din producția țării, când a trecut pe locul al doilea, în urma Dâmboviței și în cele din urmă a fost depășit și de alte centre petrolifere ale țării, împărtășind în felul acesta soarta întregii Moldove sub regimul burghezo-moșieresc. Cea mai mare parte din păcura extrasă era desfăcută pe piața internă, dar exportul a cunoscut o curbă ascendentă, ceea ce este și explicabil dacă avem în vedere faptul că între 1857-1859 România era una din puținele țări din lume producătoare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acestuia. Cutia scenei în miniatură pe care a amenajat-o în apartamentul său fostul actor face posibilă încarnarea imediată a personajelor și momentelor uitate. În felul acesta reînvie Tovarășul Paleu, locuitorul unei lumi absurde care condamnă în orice moment sistemul burghezo-moșieresc, pe care prin exces de zel îl consideră format din "ciocoi"; un tovarăș Paleu care în fața lămpii de interogatoriu ar spune orice, și ar inventa orice poveste oricît ar fi ea de ciudată pentru a nu fi afectat. Distractiv la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
P. doi: Nu..., da... Gh. P. unu: Ce nu..., ce da? Păi ce legătură au copiii... cu lemnele?! Gh. P. doi: Ăăă..., știți..., după divorț... ea, nevastă-mea... ăăă... fosta nevastă..., așa, s-a mutat la părinții ei... la casa burghezo-moșierească... a lor... și... Gh. P. unu: Ei și?! Tot nu-nțeleg...! Gh. P. doi: Stați puțin..., și eu am rămas la casa mea... de muncitor..., și am rămas fără lemne... Vedeți legătura? Gh. P. unu: Nu. n-o văd... Zi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
următoarele categorii: - cei care sunt cuprinși în cartoteca generală de securitate, date fiind antecedentele politice ori penale reacționare și care își au domiciliul în mediul rural (au deținut diferite funcții ori au fost membrii ai partidelor și organizațiilor fasciste, naționalist-iredentiste, burghezo-moșierești; au fost condamnați pentru activitate împotriva orânduirii sociale și de stat din țara noastră; au avut manifestări ostile ori au întreprins alte acțiuni dușmănoase și împotriva lor s-au luat măsuri de securitate); - persoane fară antecedente politice ori penale reacționare
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
persoane. În urmă cu 60 de ani, mănăstirea a fost întrebuințată ca închisoare pentru infractorii de drept comun.” „Susnumitul A.G. [- stareț], în anii din urmă, după 1944, avea permanent legătură cu numitul H., fost inspector al vechii siguranțe din regimul burghezo-moșieresc și secretar particular al lui Gh. Tătărăscu. Locul pe care este mănăstirea a fost moșia fostului secretar și inspector H., în prezent arestat. După exproprierea moșierilor, starețul a întreținut familia acestuia cu diferite alimente pe care i le trimitea la
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
București în intervalul iunie-octombrie 1991. Director: Stelian Cincă. Singurul material literar demn de parcurs îl reprezintă amintirile lui Ștefan Baciu despre personalitățile literar-artistice românești din deceniul patru al secolului al XX-lea. Titlurile articolelor sunt expresive prin ele însele: Vremuri burghezo-moșierești, „Absurd” la Tănase, Perahim, Ionel Teodoreanu, Humor, humoriști, Jul (este vorba despre umorul lui Iulius Lazăr), Epigramiști, Cosco, Omul (George Ciprian), Radu Beligan, Neagu Rădulescu, Marcel Bresliska (despre Marcel Breslașu) și N.D. Cocea. De reținut și pamfletul semnat de Eugen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
sau să fure planurile invențiilor-minune (Răsună valea, Viața învinge, Brigada lui Ionuț, Alarmă în munți, Vultur 101). - Închiaburirea, îmburghezirea unor membri ai noilor conuceri, stopată la timp de comuniști cinstiți și responsabili ( Desfășurarea, Directorul nostru, O mică întâmplare). - Decadența orânduirii burghezo-moșierești, inevitabilitatea destrămării ei sub asaltul vremurilor noi (Nepoții gornistului, Ciulinii Bărăganului, Citadela sfărâmată, Bijuterii de familie). - Individualismul sortit eșecului în fața vieții și muncii în colectiv (Nufărul roșu, Pe răspunderea mea). În intervalul de relativ dezgheț de după moartea lui Stalin și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
unora sau de sabotori. Finalmente, înving toate greutățile și își văd visul cu ochii. În Puterea și Adevărul apare în premieră absolută un inginer care se opune unui proiect îndrăzneț, calificându- l drept „aventurist”. Și Petrescu nu e o rămășiță burghezo-moșierească, este un comunist ilegalist mai presus de orice bănuială. Dar, așa cum Lucrețiu Pătrășcanu spusese în 1946 la Cluj : „Înainte de a fi comunist, sunt român”, Petrescu e inginer înainte de a fi comunist, și pune adevărul științific deasupra înseși voinței Partidului. Vechiul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
granița visului. Sensul fimului nu poate să stea în povestea plină de clișee a tribulațiilor sentimentale și pieirii unui trișor de cazinou, narată neatașant pentru spectator. În prima parte, s- ar putea spune că Daneliuc încearcă un tablou al existenței burghezo-moșierești interbelice, roasă de setea de avere și animată de cinism. Dar partea a doua a filmului abandonează studiul de moravuri și livrează o serie de tablouri vivante ale unei dictaturi abstracte. Oameni de toate vârstele, îmbrăcați sumar, ca niște deținuți
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
tranzitorii, care au suferit modificări în timp : - Colectivizarea agriculturii, căreia i se opun chiaburii, moșierii și „cozile lor de topor”, se transformă, după 1962, în conflicte între elemente înaintate și elemente înapoiate ale satului, în care binele învinge. - Decadența orânduirii burghezo-moșierești. Tema dispare, practic, după 1970. - Individualismul, sortit eșecului în fața vieții și muncii în colectiv. După 1965, e promovat personajul de tip contrar, inovatorul care are dreptate împotriva tuturor, iar Partidul e de partea lui. - Încurajarea migrației țăranilor către șantiere și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
sociale. Deși nu este menționată explicit, prezentă numaidecât în filosofia marxistă a istoriei se află o a șasea orânduire terminală, punctul terminus al istoriei, orânduirea comunistă. Două mențiuni merită reliefate: în primul rând, borna temporală care divide orânduirea capitalistă ("regimul burghezo-moșieresc") de orânduirea socialistă ("regimul de democrație populară") este singura datată cu maximă precizie cronologică. Data de 23 august 1944, care marchează "eliberarea țării noastre de către glorioasa Armată Sovietică" (Roller, 1952, p. 11), este investită simbolic cu statutul de moment fondator
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecut cu vederea faptul că problema agrară a continuat să rămână aporia socio-politică a societății românești, care și-a găsit o soluționare aproximativă abia în 1921 prin reformele inițiate de guvernul Averescu. Unirea din 1859 a dus la crearea "României burghezo-moșierească" (Roller, 1952, p. 428). Rezultatul unirii, departe de a fi o împlinire preliminară a Statului național român, este formarea "Statului național burghez" (Roller, 1952, p. 363). Antinaționalismul comunist se exprimă plenar și în privința Unirii din 1918 și în interpretarea războiului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în panteonul proletar I.C. Frimu, conducătorul luptei lucrătorilor tipografi masacrați de forțele de represiune statale. În locul zilei de 1 decembrie 1918, cu cortegiul său de semnificații naționale, constructorii noi ordini mnemonice instalează comemorarea "masacrului dela 13 Decembrie 1918", când guvernul burghezo-moșieresc "caută prin mijloace teroriste să înnăbușe lupta revoluționară a poporului" (Roller, 1952, p. 52). Aservită puterilor imperialiste, guvernarea și-a asumat "misiunea [...] de jandarm și unealtă a reacțiunii mondiale împotriva revoluției socialiste" (Roller, 1952, p. 546). Prin această comutare, calendaristica
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Istoria RPR. Mențiuni disparate la Casa regală, la Carol I ori la Carol II apar cu totul răzleț, împrăștiate în cuprinderea lucrării. Fără excepție, toate referirile la Carol I sunt negative, acesta fiind de la bun început adus de coaliția burghezo-moșierească "pentru a înnăbuși lupta poporului, pentru a împiedica desăvârșirea revoluției burghezo-democratice și a subordona România intereselor capitalului străin cu ajutorul dinastiei prusace" (Roller, 1952, p. 403). Din ctitor al statalității române și eliberator al neamului, Carol I devine "călău al poporului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
români au fost trimiși pe front fără echipament, fără armament" (Roller, 1952, p. 418). Carol al II-lea este și mai blamabil pentru "fascizarea" țării. Moștenitorul tronului dinastic este condamnat pentru cârdășia sa nu doar cu elementele potențate ale regimului burghezo-moșieresc, cât și pentru protejarea intereselor capitalismului imperialist occidental. Lichidarea trecutului monarhic devine unul din principalele țeluri politice urmărite de noul regim de "democrație populară". Îmboldiți de simțul unei maxime urgențe, "noul stat democratic luă o serie de măsuri, pentru lichidarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu istoria mișcării muncitorești. Motivul sacrificial din martirologia mișcării muncitorești este explorat prima oară cu ocazia prezentării evenimentelor din 13 decembrie 1918, în care "au căzut peste o sută de morți și mulți răniți" sub focurile forțelor represive cărora guvernul burghezo-moșieresc le-a dat ordin să tragă în manifestanți (Roller, 1952, p. 546). Lupta proletară nu este însă înfrântă, ci continuă să se ascută, așa cum o dovedește o altă pagină din istoria eroică a mișcării muncitorești - greva generală din 1920, la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
23 august 1944, eveniment pregătit de acțiunile partidului orchestrate din "lagărul dela Tg. Jiu" de către "tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej" (Roller, 1952, p. 693). O dimensiune aparte a martirologiei partidului comunist o reprezintă experiența carcerală axată pe teroarea îndurată în pușcăriile regimului burghezo-moșieresc fascizat. Închisoarea Doftana este transformată în nucleul sistemului concentraționar în care comuniștii, ca deținuți politici, au suferit în numele idealurilor socialiste. Sistemul represiv burghezo-moșieresc, în care "erau închiși și schingiuți luptătorii revoluționari" mai cuprinde, pe lângă Doftana, închisorile Mislea-Dumbrăveni (destinată femeilor), Galata
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dimensiune aparte a martirologiei partidului comunist o reprezintă experiența carcerală axată pe teroarea îndurată în pușcăriile regimului burghezo-moșieresc fascizat. Închisoarea Doftana este transformată în nucleul sistemului concentraționar în care comuniștii, ca deținuți politici, au suferit în numele idealurilor socialiste. Sistemul represiv burghezo-moșieresc, în care "erau închiși și schingiuți luptătorii revoluționari" mai cuprinde, pe lângă Doftana, închisorile Mislea-Dumbrăveni (destinată femeilor), Galata, Tg. Ocna, Caransebeș, Aiud. "Dar Doftana simboliza Bastilia românească" (Roller, 1952, pp. 659, 660). Cutremurul din 10 noiembrie 1940, în care închisoarea Doftana
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mișcării muncitorești prin re-denumirea în 1946 a Universității Muncitorești a PCR, înființată în 1945, Academia Ștefan Gheorghiu. Mișcarea comunistă și-a constituit și un panteon partinic antum, în care au fost introduse figurile plenipotente ale Partidului, călite în temnițele regimului burghezo-moșieresc în care autoritățile au încercat să "lichideze și extermine eroii mișcării revoluționare": Gh. Gheorghiu Dej, I. Chișinevschi, Al. Moghioroș, Gh. Apostol, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, E. Bodnăraș etc. (Roller, 1952, p. 660). Trăgând linie, memoria națională elaborată de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Petrescu, Mihai Botez, Gabriel Andreescu, Gavril Vatamaniuc (Mitu et al., 1999, pp. 114, 115, 117). Simbolul martirologiei comuniste a fost închisoarea Doftana, rămasă în memoria comunistă drept un "lieu de terreur" în care au fost torturați și exterminați opozanții regimului burghezo-moșieresc. În deplin acord cu legea actualizării politice a memoriei colective, orice referire la închisorile Doftana, Galata, Tg. Ocna sau Caransebeș (nodurile din sistemul concentraționar în care au fost închiși comuniștii) dispare cu desăvârșire din discursul postcomunist. Doftana, ipostaziată analogic drept
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aici scene de contradicții și absurdități, de fraze sonore și incoerente, expresii ale unei gândiri deformate, rupte de realitate. Isac afirmă în articolul său că rădăcinile psihologice ale gândirii logice din conduita personajelor lui Caragiale sunt adânc înfipte în orânduirea burghezo-moșierească. Din aceste rătăciri ale gândirii logice, Caragiale își face o armă de maximă ridiculizare a asupritorilor poporului, un mijloc de necruțătoare satirizare. 5.6. ALEXANDRESCU, SICĂ: „«O scrisoare pierdută» - cea mai viguroasă critică a regimului burghezo moșieresc“. În: „Contemporanul“, 1952
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
februarie, p. 3. Sică Alexandrescu înlătură orice prezumție potrivit căreia comicul caragialian este comicul pur al mahalalei și provinciei. Prin această falsă concepție se încearcă o denaturare a conținutului satiric al comediei, o abatere de la critica adusă de Caragiale regimului burghezo-moșieresc, o deformare a adevăratului caracter al lumii lui Caragiale. Referindu-se la O scrisoare pierdută, Sică Alexandrescu consideră că autorul creează aici personaje tipice în împrejurări tipice, că în această piesă demască nu numai exponenții burghezo-moșierimii, ci și toată clientela
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
tipice, că în această piesă demască nu numai exponenții burghezo-moșierimii, ci și toată clientela ei politică. Alexandrescu îl critică pe G. Ibrăileanu care afirmă că satira se îndreaptă numai spre liberali, când de fapt ea este îndreptată spre monstruoasa coaliție burghezo-moșierească. Criticul încheie sublinind faptul că O scrisoare pierdută este un prețios aport în tezaurul cultural al poporului nostru, care trebuie pus în adevărata lumină, prin arta interpretativă a scenei. 5.7. BARANGA, AUREL: „Secretul supraviețuirii (Actualitatea operei lui Caragiale «O
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pamfletară a evenimentelor politice interne și internaționale dintre 1919 și 1944. Aici autorul, intrat fără efort în rândul celor care erau în consens cu ideologia oficială, face risipă de sarcasm și redimensionare grotescă a conjuncturilor politice și a reprezentanților „regimului burghezo-moșieresc”, așezați în contrast accentuat cu lupta și idealurile muncitorilor comuniști. L. a tradus din Șalom Alehem, Israel Zangwill, A. P. Cehov, Maxim Gorki ș. a. SCRIERI: Coada lui To, București, [1918]; Gorki în fața revoluției, Iași, 1918; Hodge-Podge, București, 1928; Mesia poate să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
organizație a scriitorilor din Republica Populară Română, o uniune de luptă (s.n) care a și Început să ia ființă și căreia conferința pe țară Îi va da depline forme statutare. Societatea scriitorilor a fost concepută și realizată sub regimurile burghezo-moșierești ca un cerc Închis, un fel de asociație de admirație reciprocă, izolată de masse, Îmbibată de șovinism, slujind prin compoziția membrilor săi și prin ideile care o diriguiau, intereselor reacționare ale clasei dominante. Pentru acest conținut de clasă, Societatea Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]