695 matches
-
deplin. În timpul vieții poetului, reacțiile cititorilor au fost cum nu se poate mai antinomice, pendulând între admirație și negare. Aderarea fără rezerve și respingerea anihilatoare erau ecoul trezit de o operă a dualităților (caracter cult și popular, registru sublim și burlesc, frumusețe și urâțenie, lumină și întuneric etc.), în forme insolite. Ea ilustra o artă a Frumuseții absolute, bogată în imagini senzoriale, cu sonorități inedite și cu un lexic somptuos, cu îndrăzneli poetice nemaiîntâlnite, mai cu seamă în cele trei mari
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
altele în afară de/ aceea de poet domestic, poet de familie”, mărturisește cu mai multă sau mai puțină seriozitate Radu Vancu. Și, ce-i drept, nu doar subiectul, ci și tratarea amintesc de Cristian Popescu. Chiar dacă n-are umorul negru, nici simțul burlesc al magistrului, autorul Frânghiei înflorite reușește să construiască „o lume de apoi” plină de culoare, gravă și caricaturală în același timp. Poemele iau forma unui dialog în vis între tatăl pierdut și fiul captiv în împlinirea domestică, în „fericirea mea
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
Ca să nu mai spunem că în Franța „femeia de serviciu” e „tehniciană de suprafață” și „grădinarul” e „arhitect de peisaj”. Dacă un asemenea limbaj chiar va prinde în mentalul european, atunci continentul va fi populat cu mutanți vorbind un dialect burlesc și totodată stupefiant. Reacție demnă OBSERVATORUL CULTURAL din 17 august conține un grupaj de texte în marginea de curînd desființatului TVR Cultural, Cronicarului reținîndui atenția reacția demnă a Luciei Hossu Longin, membră în Consiliul de Administrație a TVR, ale cărei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4395_a_5720]
-
avem cheia antieroică a unei antiepopei. Vana frămîntare a cetelor țigănești de-a se organiza, de-a se înscrie pe direcția unei finalități semnifică o degradare a conceptului de întemeiere. „Jucăreaua” lui Budai-Deleanu traduce scepticismul său adînc imprimat în barocul burlesc pe care-l montează. Tipologic, scriitorul nu consună cu timpul auroral în care lua naștere creația noastră literară, ci mai curînd cu actualul modernism tîrziu, numit postmodernism. Mizînd pe o potențare grotescă a lucrurilor, id est pe un șir de
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
el funcționează ca un bumerang. Mulți aducîndu-și aminte de Mihai, îi reproșează artificialitatea. În viața de toate zilele, poetul se purta neverosimil, teatral... Modelul lui artistic era Baudelaire. Dar și Dali. De la primul și-a însușit lecția nonconformismului. De la celălalt, burlescul dus la paroxism. De altfel, paradisurile artificiale și jurnalul unui geniu erau din cărțile din care cita frecvent. Țin minte și acuma un citat din Baudelaire, referitor la droguri, la care poetul Mihai Ursachi făcea adesea referință atunci cînd voia
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
și un film precum Terente - regele bălților (1995) readuce în discuție un interlop legendar. Într-un fel, cu acest personaj Blaier devine un explorator al mediilor de margine, dar și al unei epoci. Subiectul este un amestec de terifiant și burlesc, însă îi servește regizorului pentru a scoate din penumbra liniștită a anonimatului personaje de un pitoresc viu, o anumită plăcere a vieții, un parfum al ei care vine de departe. Terente devine o legendă urbană, terorizând orașul Brăila și ca
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
aluzie la originile sale umile, efectul asupra acestuia fiind unul devastator: „Tonul cu care îl pronunța Evghenia Alekseevna îl transforma brusc pe general într-un om de nimic, într-unul care paște oile, într-un bădăran”. O serie de personaje burlești - cu măruntele lor manii și habitudini bizare - populează lumea din Rude sărmane. Universul domestic al acestora e radiografiat atent - și coincide cu radiografia unei lumi aflate la crepuscul - cu prelungirile sale într-o Moscovă profundă, tihnită, aurie și patriarhală ca
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
de cercetare care au făcut epocă - stilistica și comparatismul, utilizând pentru prima oară pe larg contribuția francezului Jean Boutière4, exemplară deschidere spre universalitate, neglijată până atunci; 4. Pentru prima oară sunt analizate concepte importante aplicate personajelor lui Creangă: grotescul, fabulosul, burlescul, lumea pe dos și mai ales personajul anapoda; aici trebuie identificată contribuția majoră a lucrării; 5. Din dorința de a-l relaționa mai trainic cu spiritul renascentist, se demonstrează obsedant (cu unele riscuri evidente de apreciere) imaginea unui Creangă scriitor
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
cruța amorul propriu: etiamsi omnes, ego non. Chiar dacă toți sînt așa, eu nu sînt. Vorba apostolului Petru e maxima românului contemporan. Vintilă Mihăilescu nu face pe moralistul, preocuparea lui fiind de a surprinde evenimentele în latura lor paradoxală, de întîmplări burlești ce dau culoare clipei, de aceea textele din volum le citești pentru amuzament, fără a căuta satisfacții estetice în litera unor pagini cărora le lipsește pretenția literară. Firea autorului e pătrunsă de umezeală flegmatică, de aici ochiul buf cu care
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
grave. Ceea ce mai diluează din siropul sentimental și din kitschul grandios sunt episoadele în care apar soții Thénardier, dna Thénardier interpretată de către malițios-gotic-macabra Helena Bonham Carter și dl Thénardier jucat de cinic-versatilul Sacha Baron Cohen, într-un spectacol de un burlesc magistral. „Cuplul” pare extras direct din Sweeny Todd: The Demon barber of Fleet Street (2008) filmul lui Tim Burton, iar costumele îi fac și mai exotici subliniind încă o dată caracterul de farsă a intervenției lor. Tocmai acest burlesc, acest enorm
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
de un burlesc magistral. „Cuplul” pare extras direct din Sweeny Todd: The Demon barber of Fleet Street (2008) filmul lui Tim Burton, iar costumele îi fac și mai exotici subliniind încă o dată caracterul de farsă a intervenției lor. Tocmai acest burlesc, acest enorm cabotinism devine în mod fericit contrapunctul sublimului profesat cu abnegație de regizor, dar generează și un efect pervers, subliniind încă mai tare caracterul butaforic al acestui sublim. Pentru că Thénardierii cei răi apar ca un cuplu de ticăloși de
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
complicități, criminalitate, complot infernal... Brrr! Avem de-a face aici, ca și în Ultima oră!..., cu exagerațiuni, cu parodia limbajului gazetăriei de senzație, hiperbolizat artificial și împins până la granița cu ridicolul, așa cum consideră în unanimitate comentatorii operei lui Caragiale? Finalul burlesc al schiței adaugă elemente suplimentare de natură să omologheze această interpretare. Isterizarea progresivă a detectivilor ad-hoc, preparativele lor înfrigurate de capturare a temutului terorist internațional, ocuparea strategică a căilor de acces înlăuntrul și în afara locantei, dublată de gesticulația excesivă și
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
Românească, București, 2012, 240p. Autor a nouă volume postdecembriste, majoritatea de proză scurtă, dar foarte activ și ca dramaturg sau publicist, ieșeanul Cătălin Mihuleac revine în actualitatea editorială cu un roman care concentrează principalele trăsături ale literaturii sale: satira politică burlescă, grotescul șarjat și parabola distopică, ridicîndu-le la puterea unui fantezii dezlănțuite. Aventurile unui gentleman bolșevic își extrage materia dintr-o zonă exploatată în ultimul deceniu pînă la saturație, cu rezultate dintre cele mai diverse: ultimii ani de ceaușism. Și o
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
un moment dat naratorul renunță la ironia bine camuflată în biograful de serviciu și empatizează histrionic cu Georgian. Carevasăzică nu mai e unealta demonstrativă, ci un caracter echilibrat. E limpede că Ioan T. Morar nu a rezistat până la capăt tentației burlescului, înfățișat nemaipomenit în Lindenfeld. Tușele caracterologice sunt mult mai fine în Negru și Roșu, la fel carnavalescul și fuziunea realităților artificiale. Două chestiuni amplifică scriitorul aici: disimularea identitară și dezvrăjirea istoriei - dimensiuni admirabil reprezentate în proza lui Ioan T. Morar
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
surprinzîndu-se rușinat că poate rîde cu atîta poftă în fața mutilărilor, izolărilor, schingiuirilor, sinuciderilor sau omorurilor descrise. Dar Pavlovici e un spirit fără ferment sentimental, universul evocat fiind fără doar și poate dramatic, numai că drama e intuită în proporțiile ei burlești, prin eliminarea tensiunii afective, caz în care bolgia își pierde dramatismul și devine un bazar de întîmplări grotești. Cînd închizi cartea ești bine dispus ca după o izbutită antologie de povești sinistre, amănunt cu atît mai surpinzător cu cît Pavlovici
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
Dacă Grenouille e „căpușă”, o „bacterie”, pe același principiu al naratorului dezgustat de personaj se înscrie și Iubiți-mă... De pildă, Lașcă are „un subconștient zemos, mocirlos, lășcos”, ori e copleșit de „satisfacții unsuroase”. Radu Țuculescu e convingător în registrul burlesc, reușindu-i exemplar o savuroasă microbiografie a turnătorului de altădată, ajuns politician în epoca postrevoluționară. De asemenea, povestirea oferă două finaluri, nu doar ca reminiscență a fentării cenzurii ca odinioară, ci o soluție postmodernistă. Lașcu se transformă kafkian într-o
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
primul său roman, Moștenirea familiei Bildungsroman (2005), recrea o atmosferă metatextuală prin fabricarea unui fals roman de familie. Memoria exploata frontierele suprarealiste, prin ingenioase subterane ludice. Al doilea roman, Orașul jumătăților de înger (2010), livra cititorului un melanj fastuos de burlesc și poeticitate, pariind pe anatomia absurdului îmblânzit. Nuvelele și povestirile din cel mai recent volum al său radiografiază ipostazele unor distopii. La fel ca în roman, în proza scurtă drumul către sens este pavat cu istoriile unor inexistențe. Ceea ce înseamnă
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
1879-1885) și după acestea, în cea mai fertilă perioadă a prozei ironice (1890-1905), dimensiunea sumbră a spaimei participă nu mai puțin substanțial la structurarea artistică și la aprofundarea semnificațiilor. Asistăm, de-a lungul operei comice caragialiene, la o exorcizare prin burlesc și grotesc a ororilor care dau tîrcoale seninătății aparente a unor existențe ce ocolesc prin superficialitatea trăirilor spaimele nerostite din adîncuri. Cînd și cînd temerile anxioase ies la iveală chiar dacă se consumă în înspumări parodice. O bună exemplificare ne-o
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
dintre două cvasi-apocalipse. Pe urmă, o doamnă căreia natura i-a luat cochetăria, lăsîndu-i pasiunea excentrică, iar cultura (din '47 încolo) i-a luat blazonul literar, lăsîndu-i doar sertarul și refuzul. Apoi, și mai aproape de vremea noastră, două femei exersînd burlescul supraviețuirii, într-o carceră atît de absurdă că-ți vine să rîzi, atît de concretă că-ți vine să plîngi. Mai tîrziu, doamna cu care ,istorisirea" pleacă din țară, desfăcîndu-se într-o pereche de povești, una care pătimește în amintirea
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
antic îi clasifică drept "nepricepuți în arta vieții", incapabili a-și afla liniștea sufletească, perpetuu tulburați de nenoroc ca și de noroc ori "mai bine zis (...) tulburați de ei înșiși, în mijlocul amîndurora": "Posedat de furia sa, eroul pare un Aias burlesc, decăzut în mediul anodin, birocratic; de aceea, tot ce spune zeița Athena în privința lui Aias i se potrivește emblematic lui Lefter Popescu: Pe ochii-i rătăciți i-am împînzit năluci" sau "Văzînd cum și-a sărit din minți, eu mai
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
din urmă, adevărul despre groapa de gunoi a orașului. Rămășițele sunt ceea ce se aruncă sau ceea ce rămâne? se întreabă ei nedumeriți, după cum, în „groapa-mormânt” a orașului, ei trăiesc sentimentul genezei amestecate cu apocalipsa. Varujan Vosganian realizează exemplar aici o comedie burlescă, în care atmosfera grotescă și simbolismul teatral fac casă bună. În fine, proza care dă și titlul volumului, tot o nuvelă, e și cea mai densă din volum. Scrisă, probabil, pe scheletul unui roman abandonat, Jocul celor o sută de
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
atunci despre Casa rea că reprezintă una dintre cele mai dure analize de sistem pornind de la un fapt divers atroce și că filmul evoluează dinspre un naturalism care nu ocolește cruzimile fiziologice către un absurdism care-l înrudește cu alegoriile burlești ale lui Hieronimus Bosch, scena finală văzută á vol d’oiseau fiind o perfectă ilustrare a unui tablou flamand al nebuniei și corupției generalizate. Ceea ce mai era remarcabil la Smarzowski ținea de anticalofilismul său care-l apropie de generația Noului
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
să te lași amtit de caruselul de explicații savante și...anonime. După cum ți-am prorocit, ai ajuns să stringi la piept opiniile contraopinentilor tăi, fără să te lepezi,însă,de-ale tale. Bravo! D-l Răducanu ( mare amator de contradicții burlești, a început prin a te felicită călduros pt scrisoarea către A Pleșu și a încheiat facindu-te praf, la fel de călduros, cu textul lui M.Platon. Adică “felicitări,d-le Bucurenci,chiar dacă debitați numai prostii” sau “aveți dreptate, d-le Bucurenci, numai
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
ignobila găleată. Își invită, telefonic, un amic (veleitar, la rândul său, al morții prin defenestrare) la marele-i spectacol de adio. Acesta vine cu un altul, sinucigaș profesionist (bretelele căruia, „portocalii”, evocă ștreangul, dar unul prea flexibil și, mai ales, burlesc). Gazda și oaspeții se iau la ceartă, care degenerează în bătaie. Într-un sketch de un grotesc copios, whisky-ul se varsă pe covor, din câlții căruia, „cu un tifon”, va fi recuperat un litru, două, - câtime arhisuficientă pentru o
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
și serios, despre finanțare, proiecte și binele cetățenilor. Da, i-aș vedea pe teren, în șantierul celor două stații de metrou, în parcul cartierului meu la un spectacol la teatrul de vară bucurându-se ca orice spectator de o comedie burlescă, în piața de legume și zarzavaturi a cartierului făcându-și cumpărăturile la sfârșit de săptămână, înmulțind numărul creșelor din sector și oraș, căci unul dintre ei are un copil de vârsta mezinului meu, sau chemând în instanță dezvoltatorii imobiliari oneroși
După ce am dat cu mașina într-o groapă, am trăit pe pielea mea spaimele pietonului din București. „Ies la vot că am de ce” () [Corola-blog/BlogPost/338203_a_339532]