560 matches
-
spune că nu are niciun fel de bagaj, nici de mână, nici de cală. Nu luase cu ea nimic... Nici măcar hainele cu care venise de-acasă. Nu a vrut să ia nimic din Australia! Și totuși, ducea cu ea în burtică un bobocel mic și viu...! Ne-am luat rămas bun, i-am urat drum bun și mult noroc... La ieșirea din avion am luat-o fiecare în altă direcție, ea spre sala de tranzit, iar eu spre cea de livrarea
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
bună lucrare la FOCS, 2008 - premiul Presburger în 2012...- îmi răsună în urechi vocea lui Bogdan. Îți dai seama? Mă doare mâna! Carnețelul nu-mi ajunge. Încep și scriu pe cearșaf, pe perini...pe maini, pe picioare, pe sani, pe burtica, pe coapse...Nu înțeleg nimic. Poate nici nu trebuie! Mi-e rău! Îmi vine să vomit... * Pe culoarul altădată luminat al călugărilor carmelitani, de la Snagov, e, în sfârșit, întuneric. La lumina lunii pline, a Crăciunului, fratele Luigi și o femeie
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
sfârșesc cu ceartă, Că-i la loc curățel gata. Motănel, dar nu-i frumos Să fii rău și arțăgos. Nu era cum crezi tu, buna, Șicane-mi făcea de-o luna. Nu i-aș fi făcut nimic, Dar imi chiorăia burtică. C-am fost rău, iertare-i cer Îngerașului din cer. Eu pe loc l-am și crezut, Doar amici suntem demult. Dar totuși atentă sunt Să se țină de cuvânt. Stăpânul curții Glu-glu-glu, înfuriate, E curcanul pe-nserat, Fiindcă îi veni
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
bere. Un ghid... aici voi insista mai mult, ghidul e personajul principal al povestirii. La aterizarea pe aeroportul din Madrid, ne-a întâmpinat un tip care, la prima vedere, părea absolut banal - cam la 55 ani, cu un pic de burtică și un cerculeț de chelie în vârful capului. Purta, ca de altfel pe toată durata excursiei, pantaloni scurți, sandale pe piciorul gol și un tricou schimbat zilnic, dar neapărat cu dungi orizontale. Însă în autocar, când a început să vorbească
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
doar a mea ... De la zugrăveală, cică, A rămas cu ... burticică, Mărișoară, c-am văzut, Da' îmi e de necrezut(?!) Fi'n'că io, isteț din fire, Posed o nedumerire Și profesionist, se știe, Vopsitor de meserie : Cum pot io, așa burtică, Să i-o fac ... cu-o pensulică?! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Nedumerire / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 945, Anul III, 02 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valeriu Cercel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NEDUMERIRE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364210_a_365539]
-
doi bursuci ! Dar ce fac ? Nu înțeleg din mișcările lor repezi și din învălmășeala creată ce se căznesc să facă. Îl văd pe unul din ei stând culcat pe spate, cu piciorușele din față și din spate ridicate, având pe burtică vreo 5-6 știuleți de porumb, iar pe celălalt trăgându-l de ceafă (nu chiar ușor) spre intrarea vizuinii. Fenomenal ! Așa ceva nu mi-am închipuit că poate să se întâmple! Știam de la bătrânul brigadier silvic Marin Durlan că bursucii cară știuleții
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
pentru a putea căra mai mulți știuleți deodată! Vin din nou! Aceeași operațiune o fac și acum. Vai! ce drăgălași sunt cu căpșoarele lor dungate și cu sârguința cu care se gospodăresc. La fel, unul stă pe spate , ținând pe burtică mai mulți știuleți de porumb, iar celălalt îl trage de ceafă ca pe o săniuță. Eu cred că mulți oameni pot învăța atâtea în privința hărniciei și ingeniozității de la ei! Dar, în goana mare se întoarce Negrici, îi sperie și ei
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
spuneam în bucătărie. Destul de neplăcută mi-a fost surpriza când am văzut că ea se chinuia pe fotoliu să dea viață unei noi generații. Poate nu prindeam momentul când cele patru noi creații ale naturii ieșeau la lumina zile din burtica mamei lor, unde s-au dezvoltat timp de două luni de zile, dacă nu o auzeam din bucătărie cum se văita. Văzând despre ce este vorba, am alergat repede la dulapul cu haine de lucru și am scos un halat
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
ea se chinuia pe fotoliu să dea viață unei noi generații de “mici teroriști”. De ce le spun așa am să vă povestesc pe parcursul istorioarei. Poate nu prindeam momentul când cele patru noi creații ale naturii ieșeau la lumina zile din burtica mamei lor, unde s-au dezvoltat timp de două luni de zile, dacă nu o auzeam din bucătărie cum se văita. Văzând despre ce este vorba, am alergat repede la dulapul cu haine de lucru și am scos un halat
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367115_a_368444]
-
nască în altă parte, unde să găsească hrană suficientă și pentru următorii pui. Nu a mai apărut în zonă. Sau cine știe ce se mai putea întâmpla cu ea cu atâtea mașini și câini în oraș. Acum Norica este din nou cu burtica plină cu pui și tot în camera mea doarme. Se așează la capătul patului la picioarele mele și acolo doarme, iar puiul său de vreo șapte luni în partea cealaltă a patului. Când are nevoie să iasă afară vine și
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367115_a_368444]
-
A mâncat ceva în fugă, nu prea avea poftă de mâncare în ultimul timp și a plecat în camera unde Victor sforăia de zor. Se vedea că trudise toată ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat lângă el în pat. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat lângă el în pat. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună să o ajute la o adică
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
căsniciei sale, departe de frați, de surori și de părinți, s-au stins odată cu venirea somnului liniștitor, după o zi de trudă prin curtea mare. Nici nu mai simțea loviturile năzdrăvanului căruia nu-i mai plăcea să stea ascuns în burtica mamei sale. Din zi în zi, Jeni se simțea tot mai obosită, se mișca tot mai greu prin curte, așa că Victor nu se mai baza pe ajutorul său în treburile gospodărești. I se apropiase sorocul. După socoteala lui Jeni a
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
poezie de culoare brun-roscat, sau arămiu. Ne plimbăm îmbrățișați cu toate că, mereu eu trebuie să mă aplec să-ți sărut ceva: părul său, mai în jos umerii, gâtul candid, să te mai îmbrățișez petrecându-mi mâinile de pe mijlocelul tău, sau pe burtica, apoi pe coapse, te învârt din spate în față, căci trebuie să te sorb total.. dar, fugi zicând:"nu mă prinzi!..!" sigur că da.. mârâi:"Ce i-o mai fi trecut prin capusor de..?" dar, ca un leneș ce o
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
spuse Iulian politicos. - Dar nu este niciun deranj pentru mine, când este vorba de dumneavoastră... și de Andrei, bineânțeles. Profesoara, între două vârste, era domnișoară. Simpatică, cu părul vopsit negru, pielea foarte albă, fină, dar ridată de vârstă, avea o burtică, nefiind totuși prea grasă. - Veniți să-l aduceți la mine. Stau pe bulevard, în blocul cu “Mega” din colț, spuse femeia cu mândrie. Vă aștept mâine, la orele șaisprezece. Nu accept niciun refuz. Iulian știa că socrii săi, părinții Alinei
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
sistemului nostru solar poate distruge omenirea. Asta numai Dumnezeu Tatăl o știe! - îi liniști fiica ținându-se cu palmele de pântece, căci vietatea de acolo era cam neastâmpărată și da din piciorușe. Și astfel, zilele treceau una după alta și burtica Narcisei creștea. Era din ce în ce mai greoaie și mișcările-i deveneau tot mai încete. Soțul era foarte atent cu ea și-i interzise cel mai mic efort. Deoarece știința medicală nu era chiar atât de avansată, doctorii nu se puteau pronunța asupra
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
nu? - Nu, eu îmi vreau aripioarele înapoi! Așa cum apăruse, omul negru dispăru, ca și când nici n-ar fi fost. Vântul începu să bată mai tare, răscolind zăpada și făcându-l pe bietul îngeraș să simtă că îi îngheață suflețelul în el. Burtica îl durea de foame și picioarele înghețate abia i se mai mișcau. Începuse să spună în gând toate rugăciunile pe care le știa, rugându-l pe Dumnezeu să-i ierte greșelile, când în fața lui, apăru o femeie în vârstă, cu
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]
-
pe altcineva decât pe Tatăl ceresc și pe ceilalți îngeri? Pe pământ nu-l cunoștea decât pe copilașul care îi fusese dat în grijă și pe care, în năzdrăvănia lui, îl uitase de cele mai multe ori. Se împiedică și căzu pe burtică în zăpada înghețată. Deasupra lui, fulgii cădeau, acoperindu-l cu o pătură pufoasă. Parcă nu îi mai era foame și parcă nu îi mai era frig. Auzi ca prin vis un glas cristalin de copil: -Mama, uite ce am găsit
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]
-
mai la vale, câteva titluri din cuprinsul lucrării, titluri care cred că sunt incitante prin numele la care fac trimitere: „Predecesorii - Maurer, Mănescu, Macovescu”; ’’Mămăligarii nu sunt o națiune, ci o curvă”, zicea Hrușciov»; Dizidentul Pacepa și marginalizații Trofin, Iliescu, Burtică”. Fostul ministru de Externe a mai pus în volum, în Anexele 1 și 2 și în tabele cu indicatori econimici documente în stenogramă din ședințele C.P.Ex. (Comitetul Politic Executiv) al PC.R. Cine este curios să vadă cum se desfășura
AM PRIMIT, AM CITIT, AM SCRIS (IN MEMORIAM) STĂPÂNUL SECRETELOR LUI CEAUŞESCU. I SE SPUNEA MACHIAVELLI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349990_a_351319]
-
în congelator. Pentru că ieri l-a sărbătorit pe fiul său cel mic, Andrei, în cinstea căruia a sacrificat un râmător, am avansat pe listă...Ei au pregătit pentru musafiri o jumătate de porc...eu, pentru congelatorul meu gol...și pentru burtica mea pofticioasă...cealaltă jumătate. -Unde ești, madam? se auzi vocea mustăcioasă a vărului-măcelar de weekend, la celular. Asta-i ora 9? -Vin! Stai liniștit, că ajung. De o jumătate de ceas sunt în mașina unui taximetrist-rechin (de cei care practică
TĂIEREA PORCULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344443_a_345772]
-
A mâncat ceva în fugă, nu prea avea poftă de mâncare în ultimul timp și a plecat în camera unde Victor sforăia de zor. Se vedea că trudise toată ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună, să o ajute la o adică
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
căsniciei sale, departe de frați, de surori și de părinți, s-au stins odată cu venirea somnului liniștitor, după o zi de trudă prin curtea mare. Nici nu mai simțea loviturile năzdrăvanului, căruia nu-i mai plăcea să stea ascuns în burtica mamei sale. Din zi în zi, Jeni se simțea tot mai obosită, se mișca tot mai greu prin curte, așa că Victor nu se mai baza pe ajutorul său în treburile gospodărești. I se apropiase sorocul. După socoteala lui Jeni a
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
ea se chinuia pe fotoliu să dea viață unei noi generații de “mici teroriști”. De ce le spun așa am să vă povestesc pe parcursul istorioarei. Poate nu prindeam momentul când cele patru noi creații ale naturii ieșeau la lumina zile din burtica mamei lor, unde s-au dezvoltat timp de două luni de zile, dacă nu o auzeam din bucătărie cum se văita. Văzând despre ce este vorba, am alergat repede la dulapul cu haine de lucru și am scos un halat
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347497_a_348826]
-
nască în altă parte, unde să găsească hrană suficientă și pentru următorii pui. Nu a mai apărut în zonă. Sau cine știe ce se mai putea întâmpla cu ea cu atâtea mașini și câini în oraș. Acum Norica este din nou cu burtica plină cu pui și tot în camera mea doarme. Se așează la capătul patului la picioarele mele și acolo doarme, iar puiul său de vreo șapte luni în partea cealaltă a patului. Când are nevoie să iasă afară vine și
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347497_a_348826]