342 matches
-
Adevărații autori de literatură pentru copii, de la Andersen la Saint-Exupéry, se exprimă clar și nuanțat, nu se chinuiesc să adopte acest stil caraghios-peltic, prin care atâția veleitari de la noi își închipuie că se fac îndrăgiți de cei mici. Există o butadă: literatura pentru copii seamănă cu literatura pentru maturi, doar că este mai bună. Oricum, în paginile care urmează nu va fi vorba de literatură, ci de ceva care doar seamănă cu literatura. Aceasta surogat este cu totul inofensiv dacă știm
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
sînt parte integrantă din viața americanului, exercitînd o fascinație morbidă oglindită evident și în filme. Seria demistificărilor începute de Stanley Kramer, Alan J. Pakula, Sydney Pollack a fost continuată de acest performer al ,,dezvăluirilor incomode" despre care circulă și o butadă: ,,Istoria e un coșmar din care Oliver Stone încearcă să se trezeasă". Concluzia cineastului controversat răspunde indirect acestei ironii: ,,Filmele nu sînt menite să spele creierele, ci să trezească conștiințele, să incite la informare și să stimuleze capacitatea de judecată
Nici conspirațiile nu mai sînt ce-au fost! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15562_a_16887]
-
Iordache s-a făcut cu distincția aristocratică a personajului întruchipat de atîtea ori, un om al lui l'ancien régime cu morgă, cu o anumită savoire vivre, elegant în orice împrejurare, nuanțat, complex. Plecarea sa mi-a amintit de o butadă pătrunsă de spiritul englezesc, lordul spunîndu-i fiului său: "De trăit poți să trăiești cum vrei, dar de murit să mori ca un gentleman". Deși în ultima parte a vieții Ștefan Iordache a optat definitiv pentru prima dragoste, teatrul, el a
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
nu reușește s-o explice. În fond, abaterile diagnosticate de autoare sunt consubstanțiale cu abaterile pe care structuraliștii de felul lui Jean Cohen le-au identificat ca esențiale pentru poezie (ca să nu-l mai invoc pe Macedonski, cu arhicunoscuta lui butadă despre „logica poeziei”). În plus, manierismul s-a manifestat cu precădere în poezie (cum se poate constata și din distribuția deja amintitului Hocke). Și atunci ? O nedumerire suplimentară stârnesc câteva fraze din Cuvântul înainte al acestei ediții a doua. Scrie
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
la care nu am mai putut renunța pentru că în fiecare seară am căpătat noi argumente, această simbolică rugă impunîndu-se la răscrucea de milenii. De aceea am îndrăznit să-l rog pe Krzysztof Zanussi - oaspete și al Cinematecii Române - să comenteze butada "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc", ferindu-mă să-l pomenesc însă pe Malraux, cel oricum aflat sub influența lui Nietszche care declarase categoric "Dumnezeu a murit!" Zanussi dixit Raționalist elevat ce și-a construit propria
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
cărți de pe care se șterge titlul, imaginea panoramică a unei gări din care oameni sunt șterși) și al montajului. În final, știința câștigă: Clementine dispare din memoria lui Joel, dar cei doi se reîntâlnesc, iar comportamentul lor se supune vechii butade "cei ce nu cunosc istoria sunt condamnați să o repete"... Scenariul filmului poartă semnătura distinctă a lui Charlie Kaufman (Being John Malkovich, Adaptation, și mai vechea colaborare cu Gondry, Human Nature): personaje nevrotice, mereu alerte intelectual, perpetuu angoasate de cotidian
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
fiind singura ieșire onorabilă din existență, dar nu o face atunci cînd a sosit timpul, nu este cumva un jalnic impostor? Știam că vei reuși. Am așteptat cu nerăbdare clipa în care discipolul va cere socoteală maestrului său, derutat de butadele acestuia, îi va întinde capcane pentru a-și verifica îndoielile. Nu ați fost nepriceput, dar nu ați avut nici statura necesară pentru a lupta cu un cinic ca mine. În mod deliberat, v-am alimentat suspiciunea crescîndă, am furnizat motive
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
lume transcendentă, este reprimată lent de înaintarea pe orizontală a angrenajului tehnologic. Dacă nu i te supui, ești exclus cu identitatea ta cu tot, dar, dacă i te supui, ești inclus numai cu prețul pierderii identității. E întocmai ca în butada aceea filozofică privitoare la determinismul implacabil al universului: mersul lumii este ca un curent în fața căruia nu există decît două opțiuni: ori ești slab, și atunci te lași dus de curent; ori ești puternic și te împotrivești, și atunci vei
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
ca în Rime pentru revelația timpului). Este o convingătoare pledoarie pentru un aspect particular al pluralismului, acela de posibilă reduplicare auctorială. Un pluralism ce poate crea, iată, o nouă omogenitate a înțelesului, în ciuda multiplicității de efecte, instrumente, stiluri. Adaptând o butadă a lui Hal Foster, am putea spune că Tiberiu Olah dezvoltă o muzică precum un semn al muzicii. Să fii abil ! Călin Dan spunea cândva că postmodernismul este o cultură de așteptare. "Nu se sesizează mari curenți energetici, ci doar
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
1 iulie 1917 i s-a anunțat sfârșitul fostului său prieten, Carp a replicat cinic: "Pentru mine Maiorescu era mort de 5 ani", iar celui ce a venit a doua zi să-l invite la înmormântare i-a servit această butadă pe care n-o putem numi altfel decât tot cinism: "De ce aș face lui Maiorescu o politeță pe care el nu va putea să mi-o întoarcă?"." Z. Ornea iubește literatura română. O iubește lucid, în cunoștință de cauză. O
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
diferit într-o Europă fracturată de Cortina de fier, punând într-o ecuație nouă relația dintre literatură și politică. Traduse la noi în deceniul opt, romanele dictatorilor formau o singură mare carte cu titlu atotcuprinzător - "Recursul Supremului Patriarh", după o butada care a circulat atunci, ele amestecau în conștiința cititorului, ca într-o oglindă halucinantă, realitatea imediată și lumile ficționale depărtate. Lectura se transforma în divinație înspăimântătoare a ceea ce s-ar putea petrece ori ar urma să se petreacă, după mișcările
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
și trimis în lagărul din apropiere. Cînd e coborît din dubă, omul nu mai are piele. Grigore Caraza, după 23 de ani de închisoare, refuză să plece din Aiud în ziua eliberării, justificîndu-ș i gestul în fața ofițerului de serviciu prin butada: „Pînă acum nu mă lăsați să ies și acum mă împiedicați să rămîn“. Urmarea e că e dat afară din închisoare cu forța. Aurel State, ofițer de Vînători de Munte, de teamă că sub tortură își va trăda prietenii, se
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
Irina Coroiu Butada "Cărțile din cărți se fac" s-a transformat - evident - și asupra cinematografului așa că se poate spune și "filmele din filme...". Istoria celei de a 7-a arte a înregistrat - de altfel - numeroase metode de "reciclare". De la remake la sequel, respectiv
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]
-
dar al lor e banal sau fals. Diletanții nu-i dau. Eu nu-i dau." (p. 67) Fragmentele lui Livius Ciocârlie au la rândul lor compoziție fragmentară. Aproape că pot fi desfăcute în bucăți, ghicindu-se, îndărătul fiecăruia dintre ele, butada. Uneori, ca aici, eseistul pregătește îndelung o autoflagelare. Alteori, taxează hâtru câte-o enormitate, afectând modestia. (Interesant e că, indiferent dacă o ia în serios sau se joacă doar cu ea, această modestie îi rămâne în permanență intactă): „Compagnon scrie
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
vând) scrierile lui (chiar și reeditările), nu ne rămâne decât să ne închipuim că, în Italia, le recitesc până și cei ce le contestă (sau, cine știe, simt nevoia să le conteste până și cei care le recitesc!). Lăsând deoparte butadele, trebuie totuși să recunoaștem că - măcar în ceea ce privește teritoriul "științei" literaturii - fiecare nouă carte a profesorului Umberto Eco (titular al Catedrei de Semiotică și director al Școlii superioare de științe umane de la Universitatea din Bologna) a adus un punct de vedere
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
facă din insula asta o republică separată de Londra - vreun urmaș, cine știe, al lui Jack Cade. Sigur este că ideea a prins foarte repede, căpătând un nou prilej de izolare, aplaudat numaidecât de englezi (noi ne izolăm din ce în ce mai mult - butada unui intelectual englez - ca să găsim sensul adevărat al unității)... Și în dreptul hanului City Arms, Brațele Orașului, a și fost înălțată o barieră ca la toate granițele unde se poate citi „de aici începe Republica câinilor”... A fost o zi plină
Mile End by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5919_a_7244]
-
așteptat, abia atunci când nu mai poți să-i închini decât un prea scurt crâmpei de viață!...” Un interviu barbian, i-am putea spune, este cel luat de Daniel Tei matematicianului Octav Onicescu. Și când spun barbian, mă gândesc la acea butadă celebră potrivit căreia poezia și geometria se întâlnesc în cele din urmă undeva sus, într-un punct înalt. Onicescu pare însă mai înclinat către uman decât predecesorul său, relegând, la modul teribilist, matematica unei sfere abstracte ce pare să pălească
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
argumente: distanța în timp încurajează și stimulează rezervele, discreția și zgârcenia autorului premerg unele dintre semnele de întrebare, formulările memorabile provoacă suspiciuni legate de termenul de valabilitate. Pe scurt, Constantin Acosmei poate fi privit - cu maliție - ca un autor de butade, pline de haz și potrivite excelent, ca o specie de copywriter fără simbrie. Chiar dacă lucrurile ar sta așa, tot n-ar fi de neglijat. L-aș citi în continuare cu plăcere și complicitate. Numai că, știm bine, poezia e în
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
ori scriituri intens polifonice și eterofonice în ordinea alcătuirilor temporale nu sunt decât câteva argumente ale unui stil torențial, consistent, aflat mereu în căutare de noi formule de exprimare. De altfel, Oschanitzky exersa ceea ce Andre Hodeir afirma într-o binecunoscută butadă: "trebuie să lărgim sfera jazz-ului ca să nu fim nevoiți să-l părăsim". în anii '60, genul încă își mai aștepta poetul. Până atunci, jazz-ul românesc dăduse naștere unei literaturi mai mult entuziaste decât constructive. Reprezentațiile live, înregistrările (realizate
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
pociumbii" erau Zaharia Stancu și Paul Georgescu, conducătorii Gazetei Literare. Să mă explic însă, fiindcă povestea e mai lungă. Actorul Iancovescu, om de spirit și detractor al regimului comunist, bun prieten cu Vinea și cu subsemnatul, lansase la cafenea o butadă. Zicea: "Ați văzut cine conduce Teatrul Național? Ăla cu Desculț, care pune pociumbul pe Calea Victoriei!" Imaginea era foarte plastică, Stancu șchiopătând de un picior, mersul lui semăna cu al țăranului care se apleacă într-o parte, pentru a însămânța câte
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
are și abilități esențiale: de a asculta cu adevarăt, de a observa, de a da feedback, de a pune întrebările potrivite la momentul potrivit, de a reflecta. Te provoacă să gândești, să te cunoști și să-ți depășești performanțele. O butadă des citată în cursurile de coaching spune că dacă un om e flămând, îl ajuți nu doar dându-i un pește, ci și invățându-l să pescuiască. Am putea adăuga: de ce să învețe doar să pescuiască? Poate învăța și să culeagă
Coaching: Când Marele Reparator tace, mintea gândeşte mai limpede () [Corola-journal/Journalistic/27176_a_28501]
-
singurul mai acătării dintre toate. Dată fiind perioada de care ne ocupăm (Evul Mediu, Renașterea), am întreprins o largă documentare în materie de umanism, ceea ce mi-ar permite de pe acum să mă cocoț pe o catedră de liceu. De altfel, butada mea preferată în aceste zile este: „De atîtea studii umaniste, voi sfîrși prin a mă dezumaniza!” 11 febr. 1952. Singura lucrare scrisă de care nu eram mulțumit era cea de la istoria literaturii universale, pe care nu izbutisem s-o termin
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
vremea mea) își fac planuri de afirmare literară, aspiră la o carieră de scriitori, și unii chiar și ajung scriitori, iar alții, de bine de rău critici literari, ca subsemnatul. Nici mai puțin, dar nici mai mult, spre a răsuci butada celebră a lui E. Lovinescu. Încă student, așadar, aveam unele relații cu lumea literară a epocii, cu emisari ai acesteia, mai exact spus, cum erau foștii cursanți ai Școlii de literatură "Mihai Eminescu", instituția proletcultistă faimoasă. În general, acești foști
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
al nebunieiurmuziene pune și impune aici o problematică crescută în marginea Bibliei, dar întreținută peste veacuri de spiritul iscoditor al Masoneriei. Căci dacă „nebunia lui Dumnezeu e mai înțeleaptă decât oamenii" (cf 1 Cor., 1, 25), devine evident, spune o butadă erasmică, că nebunia oamenilor poate fi mai înțeleaptă decât cumințenia lor. Această idee eretică va fi colportată de-a lungul secolelor de o artă minoră, antiaristotelică și anarhică ajunsă până în piesele shakespeariene 10, acolo unde the king's fools se
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
așteptai mai puțin, cînd îl puteai crede descurajat de complexitatea sarcinii, se producea declicul. Cine pretindea că în acel moment devenea mai greoi? Nu un fost director al Poliției Judiciare, care îl văzuse ani de zile lucrînd? Era doar o butadă, dar exprima foarte bine realitatea. Dintr-o dată, Maigret părea mai greoi în mișcări, mai confuz. Avea un alt fel de a strînge pipa între dinți, trăgînd fumuri scurte și rare, și se uita în jur cu o expresie aproape prefăcută
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]