408 matches
-
banii pe care mi-i cere. Știi cum i-a reușit Selinei mânăria? N-a folosit nici banii mei, nici pe ai lui Ossie. Fată cu principii înalte, și-a finanțat aventura muncind ca un câine în buticul Hellei. Or buticul Hellei nu vinde doar haine: e și sex-shop. Selina se jură pe toți sfinții că a stat doar la tejghea, vânzând scule de masturbat și chiloței cu șliț și femei de cauciuc - a vândut vibratoare și a împachetat sule artificiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
locuinței ei. Și Ossie era pe undeva prin oraș. Deși toate relațiile dintre ei se rupseseră, el continua să-și manifeste grija față de ea. Selina prosperase: era expresia prosperității. Însemna prosperitatea însăși. Selina făcea prospecțiuni și pentru ceea ce numea ea buticul ei, care prosperase și crescuse, crescuse și prosperase. În timp ce vorbea, Selina își scărpina coapsa cu un deget leneș, își încrucișă încet picioarele și își întoarse capul într-o parte ca să se încrunte la un defect de pe mâneca bluzei. Am profitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ochi mari și atrăgători, preferabil nu îmbrăcat cu o cămașă portocalie mulată și strălucitoare cu revere exagerate și cu o pereche de pantaloni albi din in strâmți pe fese. Adrian era la fel de atrăgător precum un criminal în serie dintr-un butic Jean Paul Gaultier. Duggie era afară, din fericire, căci nu avem chef să vorbesc- sau să mi se vorbească. Adrian a împrăștiat pozele pe biroul lui Duggie și acum îmi răsufla în ceafă, gudurându-se pe lângă mine, până l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
insolit gara ieșeană este WC-ul public privatizat, o adevărată hrubă suprarealistă din care s-a scos pendulul lui Foucault și În locul lui au fost amenajate cabine, pisoarul și camera de dușuri. Intrarea În WC-ul public se face prin butic - Non Stop -, unde găsești pe stânga benzi de magnetofon, casete video, discuri, iar pe dreapta trei sau patru sortimente de votcă: votcă Petrov, votkă Petrikov; votcă Petroff și Stalinskaia. Trecând prin magazin și coborând spre cabine, te poți aproviziona din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aia. Sora lui Tim este o femeie destul de elegantă, care cheltuiește o avere pe haine și coafor. Are părul creț de la natură, dar toată lumea crede că e drept, pentru că se duce la coafor la fiecare două zile. Are un mic butic care merge destul de bine. Iar Elaine apare mereu la rubricile mondene, datorită faptului că stă cu vreo câteva starlete. Ei bine, înțelegerea e următoarea: ea le împrumută gratis rochii de fiecare dată când trebuie să se ducă într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai bine. Camerele de hotel au ceva foarte claustrofobic. Poate de la aerul condiționat. E totuși frig. Ieșită din holul hotelului, îmi încrucișez mâinile pe piept, ca să mă apăr de răceala dimineții. Când ajung pe Newbury Street, hoinăresc minunându-mă de buticurile neobișnuite ce se înșiră pe stradă. Dacă aș avea mulți bani, cred că aș sta aici toată ziua. Îmi place totul la strada asta, mai ales minunatele magazine care vând înghețate exotice chiar și în toiul iernii. Mă plimb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
În general, dar ăștia sunt pur și simplu cumpliți. Lucru care s-ar putea să fie din cauză că sunt cu două numere mai mici. Lucru care ar putea fi din cauză că mi i-a cumpărat Connor, care i-a spus vânzătoarei de la buticul de lenjerie intimă că am cincizeci și două de kile. Motiv pentru care ea i-a zis că probabil am mărimea patruzeci. Patruzeci ! (Sinceră să fiu, cred că a fost pur și simplu rea. Nu se poate să nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e un tip stilat. — Bună ziua, spun. Rebecca Bloomwood la telefon. Mi‑ați lăsat mesaj să vă sun? — A, domnișoara Bloomwood. Sunt directorul departamentului clienți de la La Rosa. — Aha. Mă strâmb, ușor nedumerită. La Rosa? Ce naiba o fi asta? A, da. Buticul ăla la modă din Hampstead. Dar n‑am fost acolo decât o dată, acum o mie de ani. De ce mă sună? — Dați‑mi în primul rând voie să vă spun cât de onorați suntem să avem printre clienții noștri o personalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Becky, al cărei slogan este „Aveți grijă de banii voștri și ei vor avea grijă de voi“ este urmărită pentru datorii totalizând mii de lire, iar propriul ei manager de cont a catalogat‑o drept „o rușine“. CHEMARE ÎN JUDECATĂ Buticul de haine La Rosa a chemat‑o în judecată pe falita Becky, în vreme ce colega de apartament a acesteia, Susan Cleath‑Stuart (dreapta) recunoaște că Becky întârzie adesea cu plata chiriei. În acest timp, Becky cea lefteră și fără pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
permite, are puțini clienți și n-are de unde să plătească bucătăresele... Ce jigodie! Pentru cine găteau ele atunci zi-lumină? Clienții, deh, și el că să fie mulțumite că le asigură mâncarea, care și aia costă... A încercat și pe la câteva buticuri, vânzătoare, și ca un făcut și un blestem, mereu a ieșit lipsă la bani și nu s-a ales cu nimic din salariu. Tot așa i-a mers și la doi patroni cu tarabe de ziare, ce să te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bănuțul lui Velicu, scos din mici învârteli de azi pe mâine. Alerga și robotea ca o furnică, zi și noapte: făcea pe taximetristul, făcea pe cărăușul de marfă pentru vechii lui prieteni, pe care-i dusese capul să-și deschidă buticuri... Ce mai, făcea pe dracu-n patru ca să se mențină și s-o mențină și pe Mirela pe linia de plutire; păi, ce să mai zici, Mirelo, dacă o duseseră târâș-grăpiș împreună aproape cinci ani, de ce n-ar fi dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
umfla în pene. Chiar credea prostu’ că ăia ar fi stat în loc de Velicu care belește șoricu’ și-i dă și gagicii lui să ronțăie... Aiurea, îi durea în cur câtă vreme lor le mergea ca-n brânză, cu lanțuri de buticuri și lanțuri groase de aur la gât, și fugi, Velicule, după niște țigări, și el vioi și docil, la datorie, mereu la datorie... Nu era chiar mereu așa, Mirelo, se mai întâmpla uneori că se umfla tărâța-n slugă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de mânării și furăciuni, puși pe jaf și pricopseală, de n-ar mai fi avut loc nimeni de ei, își luau grosul ce le-a fost de mare folos mai apoi, ca să-și pună pe picioare afaceri cu firme și buticuri și sereleuri familiale, iar firimiturile de la masa lor îmbelșugată rămâneau să fie legumite de ceilalți salariați ai școlii și de către copii. Ceva de ochii lumii, o mânjeală, acolo, trebuia să le rămână și copiilor. Că doar cum se numeau acareturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu atâția bărbați întorcând capetele după ea, sorbind-o din ochi, nu, nu prea gustase din umilința asta, și totuși. Parcă i se mai întâmplase. După ce ieși din cabinet, își aminti că la fel o priveau unii dintre patronii de buticuri și de tarabe de ziare la care lucrase câte o lună-două și care o simțeau înghesuită de lipsuri și profitau. O șmechereau și-i tăiau din salariul ăla de nimic, și ea n-avea decât să nu arate că știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Trecu de autobuz și parcă ar fi fugit pe un câmp, spre o lizieră de pădure. Privirea i se luminase intens și i se învăpăiaseră obrajii. Încetini pasul balansând din mâini, așteptând să i se liniștească respirația. Intră într-un butic aflat, ca și cabinetul de ginecologie, la parterul unui bloc cu zece etaje. Cumpără o franzelă și doi cârnați, cu inima cam strânsă; dimineață, când ieșise din casă, își propusese să țină de bani, să nu mai cheltuie nici un leu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i trece peste Dâmbovița și pe lângă Fabrica de Pâine Titan, și după un sfert de oră se dau jos din el în stația din capul bulevardului Sălăjan, la intersecția cu bulevardul Șulea. Și zona asta e cotropită de legiunile de buticuri și improvizații de cârciumi și localuri, prăvălii de tot felul crescând din intersecția bulevardelor spre piață și spre gurile de metrou, de o parte și de alta a șinelor de tramvai care însoțesc traficul prin aerul încins, saturat de gaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
decât Cristinelei, Elenuței ori lui madam Belciu, povestea asta nesfârșită, hrănindu-se din ea însăși și din curiozitate și din plăcerea celor care-o spun, cine cu cine mai trăiește și din banii cui, cine și-a deschis firmă ori butic și ce bunătăți pune pe masă, ce fel de mașini și câte case și ce excursii în străinătate, în timp ce alții s-au tot strâns, până și-au vândut apartamentul sau garsoniera, că nu se mai ajungeau de nici un fel, vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că nu știe unde s-a mutat, iar Dacia lui nu mai era în locul unde o știa Mirela. Bineînțeles că parca mașina în altă parte, Mirelo, sau venea la lucru fără mașină. Tocmai el, care nici două sute de metri, până la buticul din colț, să-și ia țigări, nu-i făcea fără mașină. Fudul, domnos, îl făcuse mă-sa-n mașină... Cocoșelul ei împielițat și drăcos, deh, în ruptul capului n-ar fi crezut că o să-l înfricoșeze până într-atât povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai mult la scenele din jurul meu, cu atât nu mai înțelegeam nimic. Ce naiba se întâmpla? Ce naiba însemnau toate astea? Patronul s-a întors după cină și mi-a spus: — Watanabe! Știi că alaltăieri seară i-am făcut felul fetei de la buticul \la? Știam că, nu cu multă vreme în urmă, pusese ochii pe o fată de la un butic din apropiere și din când în când îi mai ducea cadou câte un disc. L-am felicitat și el a început să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
toate astea? Patronul s-a întors după cină și mi-a spus: — Watanabe! Știi că alaltăieri seară i-am făcut felul fetei de la buticul \la? Știam că, nu cu multă vreme în urmă, pusese ochii pe o fată de la un butic din apropiere și din când în când îi mai ducea cadou câte un disc. L-am felicitat și el a început să-mi dea o serie de amănunte și să mă învețe ce am de făcut dacă voiam să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
telefonul cu pricina. Dar asta doar la ingineri, pentru că ceilalți erau mult mai rezonabili. Profesorul de matematică Purcea se știa de ani de zile că se mulțumește doar cu baxuri de vin, whisky ori cafea, pe care le revindea în buticul său personal. La final toate părțile erau satisfăcute, cont ținând că sindicatul părinților își vedea pramatiile - care tot anul trăseseră la măsea și bătuseră cluburile de hip-hop - cu absențele motivate și cu nu mai mult de trei puncte scăzute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chiar și mai puchinite, și mai răpănoase; și nici cu vecinătatea adormită, dar apăsătoare, a marilor porți de fier ale arhaicului Cimitir "Eternitatea", neliniștitoare și înnegurate, precum aripile nălucitoare menite să-i petreacă pe cei duși, dincolo de unda Styxului. Numele buticului indezirabil era (ha, ha, ha!) "La Hortensia ". Obișnuiții locului, îl re-botezaseră, însă, infinit mai realiști, " La Mizerabilii "! Aceasta, bineînțeles, fără nicio aluzie la vreun deficit de igienă corpoporală, raportat la persoanele proprietarilor, Mariusache și soția sa Liliana, alias Gladiatoarea, oameni
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plan de acțiune bine gândit. Eu voi avea un caiet tip registru, în care voi avea un mercurial al produselor de bază: pâine, carne, ulei, zahăr, lapte, brânzeturi, fasole, cartofi și altele. Sarcina mea precisă va fi să merg prin buticuri, magazine, piață și supermarket-uri și să trec, în mod discret prețurile în caiet, iar ea va evalua și-mi va spune de unde și ce să cumpăr cât mai ieftin, în limita pensiilor noastre mici. - Mami, dar voi cheltui bani
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în caiet, iar ea va evalua și-mi va spune de unde și ce să cumpăr cât mai ieftin, în limita pensiilor noastre mici. - Mami, dar voi cheltui bani cu transportul în comun, că supermaket-urile nu sunt pe lângă noi, cum sunt buticurile și eu încă n-am permis de liberă circulație, că încă n-am 65 de ani! - Puiule, la bătrânețe mersul pe jos e sănătate curată! Îți aduci aminte când participam pe timpuri la DACIADĂ? Ei, vei alerga, vei mărșălui, că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
topless? N-o mai contrazic, ci doar înghit în sec, pentru că o cunosc destul de bine. - Gata, Puiule! De acum fiecare cu responsabilitățile sale. De la prima ședință de consiliu de familie au trecut aproape șase luni de zile. Eu merg prin buticuri, magazine, supermaket-uri și piețe, spionez și cercetez prețurile, le trec în caiet în mod discret, mărșăluiesc spre casă ținând caietul în mica mea geantă diplomat. Mami, să nu se plictisească stând doar la televizor sau în bucătărie, face schimb de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]