3,562 matches
-
mai multe vase de diferite mărimi cu vin, pe care, după obicei, le-au împărțit în părți egale. Și cum vase mici nu mai aveau, au mers acasă și au luat un drug și o frânghie și au legat un butoi de peste o sută de litri cu frânghia de drug și l-au luat amândoi pe umeri, așa plin cu vin cum era și a umplut Lucache glugile de strujeni cu vasele cu vin. Nu s-a plâns Gheorghe Busuioc la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
batozei. Bărbații le dădeau snopii la mână. Pe cireada din snopi de grâu se aflau doi-trei bărbați care aruncau cu furcile snopii de grâu pe batoză. Fochistul arunca cu furca ritmic paie în cuptorul de sub cazanul cu aburi al motorului. Butoaie mari cu apă se aflau din loc în loc pentru a avea apă în caz de incendiu. Când termina țăranul de treierat și dădea uiumul, cotele și impozitul, pleca acasă cu mai nimic. Grâul era împărțit, paiele arse la cuptorul de sub
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de pantofi rămași de la răposatul respectiv. Fiind o vară toridă și strugurii se copseseră devreme, așa că pe tatăl lui Ionuț Îl chemase fermierul și la cules de vie, dar l-a pus la zdrobitorul de boabe, cel așezat pe un butoi mare de trebuia să se urce pe scară ca să ajungă sus să toarne strugurii Între cei doi cilindrii care-i zdrobeau când omul Învârtea manivela. Seara când au fost chemați toți la masă, În traista tatălui lui Ionuț, au pus
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
găseau utilizare curentă și cele din ceară de seu. Datorită noii tehnici a distilării petrolului de veacuri extras în jud. Prahova - de la lumânări s-a trecut cu timpul la iluminatul prin lampa cu „gaz”. Acest produs era greu transportabil, în butoaie de diverse mărimi, pe drumuri ce lăsau de dorit. Astăzi, însă, iluminatul a devenit un fapt obișnuit, în tot orașul neexistând zone neelectrificate. Alimentarea cu energie electrică a localității se face din sistemul energetic național prin linii electrice de medie
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
furi vreo bucată de pâine sau un copan de pui aici, în lumea lor. În timpul lor care nu seamănă deloc cu al nostru. Se traseră într-o parte, pentru a face loc unui convoi alcătuit din patru căruțe care duceau butoaie pântecoase. Clic, clic, chipuri aspre, riduri adânci, de bărbați învățați cu greul, pregătiți încă din copilărie pentru o viață dură, plină de lipsuri și pericole. În urma căruțelor, opt soldați, așezați pe două rânduri, mergând ordonat, cu sulițele în mâini, avangarda
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lungă, răsfoia albumul cu fotografiile care imortalizau trecutul - Petrișor avea un aparat care-l costase o avere și tot el developa filmele într-o debara transformată în atelier foto, spre disperarea părinților care căutau un alt loc pentru a așeza butoaiele cu murături - și pătrundea cu pași mari în amintiri, aproape că simțea mirosul de brad și putea să vadă flăcările deasupra cărora frigeau bucățele de slănină înfipte în bețe. Ionel, pasionat de literatura SF, se lansa în lungi dizertații despre
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu părul vâlvoi vopsit într-un roșu aiuritor, de matroană expirată, convinsă că are parte de un ginere handicapat mintal, tată astmatic și pus pe harță din te miri ce, plus o soră bosumflată și acră precum o gogonea din butoi, cu pistrui, tunsă a la Mireille Mathieu și complexată fiindcă era încă fată mare la douăzeci și... de ani. Continuă să meargă, iar distanța dintre cei doi pereți deveni și mai mică. Ar trebui să existe niște pârghii în spatele pereților
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și azi aduce pagubă pe la stâni, rupând oile și atacând chiar și pe om. FULGERUL Pe vremea Împăratului Dioclețian, oamenii decăzuseră cum nu se mai Întâmplase niciodată. Era vremea celui mai mare desfrâu.Bețiile țineau lanț, vinul era scos din butoaie fără Încetare.Dumurile erau pline de tâlhari și hoți.Aveau loc cele mai grozave omoruri.Femeile Își omorau pruncii din pântece ori Își otrăveau bărbatul.Bărbații se omorau Între ei, Își omorau frații și chiar părinții. Femeile nu vroiau să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
lui, Pisdosu, a lăsat prețul la jumătate, numai să-i ia Fănică tot vinul din cramă, ca să nu i-l bea rușii gratis. Cîrciumarul s-a făcut că uită cum îl jupuise Pisdosu de bani. A încărcat două vagoane cu butoaie de vin, deși nu știa unde avea să pună tot vinul ăsta. Cu butoiașele de țuică s-a descurcat mai ușor. Le-a adus în patru căruțe mari, ardelenești, acoperite cu prelate pe care scria VAR NESTINS. Virginia îi pregătise
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
pe atentatorii la siguranța statului, omul nu mai știa ce stăpîn are. I-a suflat lui Fănică să aibă grijă ce-i iese din gură, fiindcă nu se știe cine-l mai aude. A doua zi au apărut vagoanele cu butoaiele de vin. Descarcă Fănică două vagoane, golește butoaiele în budanele din pivnița restaurantului și rămîne cu două pline. Le duce acasă în grajd lîngă ghețărie. Iar pentru ultimul vagon deschide licitație, pentru fiecare butoi în parte. Le-a vîndut pe
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
știa ce stăpîn are. I-a suflat lui Fănică să aibă grijă ce-i iese din gură, fiindcă nu se știe cine-l mai aude. A doua zi au apărut vagoanele cu butoaiele de vin. Descarcă Fănică două vagoane, golește butoaiele în budanele din pivnița restaurantului și rămîne cu două pline. Le duce acasă în grajd lîngă ghețărie. Iar pentru ultimul vagon deschide licitație, pentru fiecare butoi în parte. Le-a vîndut pe toate după o jumătate de oră. Și-a
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
doua zi au apărut vagoanele cu butoaiele de vin. Descarcă Fănică două vagoane, golește butoaiele în budanele din pivnița restaurantului și rămîne cu două pline. Le duce acasă în grajd lîngă ghețărie. Iar pentru ultimul vagon deschide licitație, pentru fiecare butoi în parte. Le-a vîndut pe toate după o jumătate de oră. Și-a scos banii pentru tot vinul pe care îl cumpărase, dar cu cît se băteau mai tare ceilalți cîrciumari din oraș pe vinul adus de el, cu
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
amintește'n Mai/ Din fund de beciuri, c'a sorbit arșița/ Pe când era o plantă clara'n plai/ Și fierbe'n vas când înflorește vița.// Tăriile iubirii'nchise'n noi/ Apasă cercul care le sugrumă,/ Când veștile sosesc pân' la butoi/ De dincolo de hrubele de humă." (Inscripție). Nu e de învins, această vînzolire a materiei. Viața, chiar și aceea a statuilor, ține, în tot, de ea. Urcarea, orgolioasă rupere din pămînt, repetînd, pe cont propriu, un gest originar, n-are nici
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
62) Dacă trenul lui Ștefan poate fi luat ca o săgeată ironică aruncată de prozator teoriilor protocroniste, mai bizar este un episod din chiar primele pagini ale romanului, în care un personaj din secolul al XVII-lea stă pe un butoi și desface tacticos... o sticlă de Cadarcă de Recaș. E drept, vinul de Cadarcă este original din Banat. A fost produs pentru prima oară la Miniș, în jurul anului 1750 (la vreo 30 de ani de la execuția lui Constantin Brâncoveanu și
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
desfacerii sticlei, familiarizați fiind, mai ales în Valahia, cu imaginea clasică a vinului băut din ulcele și udând generos mustățile și bărbile bon-viveur-ilor noștri boieri: "Stăpânul coborî, răcoare, cercetă atelajele și alese o Cadarcă de Recaș, apoi șezu pe un butoi, scoase briceagul din buzunar, curăță ceara de pe gâtul sticlei și vârî adânc tirbușonul în dop, îl trase, poc! Întoarse sticla, plăcându-i cum gâlgăie în gura lui. Simți răcoarea vinului intrând în el, așa cum intră lumina în lume în zori
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
ceva din ea, ceva căruia nu ar fi știut ce nume să-i dea". (pag. 19) Deși o figură mai degrabă episodică, don Francesco are consistență ca personaj, făcînd posibilă perpetuarea amintirii lui de om autoritar și strîngător ce zidise butoaie cu bani și bijuterii cînd pericolul devenise iminent. Legendara lui bogăție nu va mai fi de nici un folos cînd, după generații, cu ocazia unor lucrări la conac, va fi descoperită. În ciuda diferenței de vîrstă și statut, Concetta se va dovedi
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
necesitatea continuării inspecțiilor ONU. Fischer, cu pițigăieli de baricadă-caviar, și Villepin, de o facondă autoadmirativă, erau studiați cu ochi mijiți a dezgust și neînțelegere de un Rumsfeld cu fața de cinstit, dar aprig negustor hanseatic, care negociază prețul a două butoaie de heringi afumați. Pînă și cravata lui Rumsfeld, țeapănă, demodată în textură și model, și cu un nod gigantic, părea cea a unui iscusit, dar local om de afaceri dintr-un orășel de provincie anglo-saxonă. Și totuși el mi-a
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
Nicolae Urs. La aplauze, actorii s-au jucat, salutând publicul fie de pe scena cu haine aruncate pe jos, sfeșnice și un vechi patefon, fie de sub scenă, acolo unde totul te ducea cu câteva secole în urmă, pietrișul de pe vremuri, un butoi, chiar un ghizd uitat de puț... La sfârșit, luminile s-au stins, dar spectatorii s-au adunat în fața teatrului, pândindu-i pe actori pentru un autograf. Și pentru a-i ruga să revină în Spania. Cât mai des și cu
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
din rădăcină copaci mari pe care curenții îi târau apoi spre podurile de piatră, curând distruse, doborând totul în jur, grajduri și vite, care și căruțe. Chiar și vreo doi, trei bătrâni, luați de torent, au dispărut fără urmă. Colosalele butoaie de lemn de la Crama Regională, deși pline și bine priponite, au fost zvârlite de ape în porțile înalte, balamalele s-au desprins, porțile au cedat, poloboacele și butoaiele s-au rostogolit peste câmp, au rămas îngropate în arealul Plajei Merilor
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
vreo doi, trei bătrâni, luați de torent, au dispărut fără urmă. Colosalele butoaie de lemn de la Crama Regională, deși pline și bine priponite, au fost zvârlite de ape în porțile înalte, balamalele s-au desprins, porțile au cedat, poloboacele și butoaiele s-au rostogolit peste câmp, au rămas îngropate în arealul Plajei Merilor, în mijlocul grămezilor de trunchiuri sfărâmate, scânduri, pământ de la Munte și gunoaie. Toată noaptea mugetul cavernos al exploziei talazurilor înăbușise avertismentele regulate ale sirenelor. Apele umflate au doborât zidurile
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
a răspuns că-i bărbat, dar i-a trimis și rețete de borș. Mi-a povestit că și-a petrecut vacanțele în Beaujolais la Juliénas (la câțiva kilometri de Régnié). Podgorenii din Juliénas țineau să-i ofere lui Stalin un butoi de Beaujolais, care n-a mai ieșit, însă, niciodată pe poarta ambasadei sovietice înainte de război. A fost luat de naziști și băut de ei. Un podgorean din Juliénas voia să fie hâtru; când Ilya Ehrenburg i-a spus că vinurile
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
critici - inclusiv pe subsemnatul - să remarce simțul auditiv al tânărului autor. E o ironie a sorții, fiindcă scriitorul cu pricina, în carne și oase, are o infecție gravă prin care "urechea se înfundă și supraviețuiește doar un zgomot insalubru de butoi hodorogit". Internat în spital pentru tratament, el se amuză amar de cronicile literare care tot pun accent pe auzul lui. În același timp, dialogurile dintre vecinii săi de salon sunt captate în timp real și proiectate în pagină cu aceeași
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
Nimic nu se aruncă pur și simplu la gunoi. Sunt niște etape intermediare prin care trebuie să treacă obiectele până când pot fi declarate moarte. O anticameră a unui cimitir. Obiectele de aici nu sunt gunoaie. Lângă polată există și un butoi ruginit, în care, într-adevăr, se află niște gunoaie. Ambalaje. Declarate, ca atare, gunoaie. Nu mai există nici un dubiu asupra lor. Obiecte epuizate. Anacronice. Dar care pot fi resubstanțializate. Ceva de genul ochiul stăpânului care îngrașă vita. [...] Praful - cuvânt-cheie. În
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
transformau în ateliere sau laboratoare. Prin curți, în mari cazane, se fierbea bulionul, care se trăgea apoi în sticle smolite la dop - căci trebuia să reziste o întreagă iarnă. în pivnițe - o casă fără pivniță era de neconceput - se curățau butoaiele pentru murarea verzelor - ați gustat moarea de curechi? - se spălau damigenele pentru murături, se aranjau lăzile cu pământ pentru morcovi, sacii pentru cartofi și ceapă. O încăpere anume găzduia rafturile cu sticle de vin, butelcile cu țuică. Pe mașinile de
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
vorbi de finețurile de la Dragomir Niculescu, de mezelurile de la Rocus și Pațac, de șunca cu silitră, preparată în casă, de băcăniile pe a căror firmă scria "coloniale și delicatese" și unde icrele de Manciuria se luau cu polonicul dintr-un butoi. A fost o perioadă istorică foarte curioasă când kilogramul de banane costa mai scump decât cel de mere indigene sau cel de struguri, de prune. Când se putea mânca o pară apucând-o cu mâna din pom - tempi passati, cum
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]