209 matches
-
potrivit încă o dată ceasurile (doar Lupu n-avea motiv; nu umbli la un Breguet o sută de ani), apoi Mihnea s-a așezat sub un intrând, ferit de ploaie, chiar lângă ușa din spate a clădirii. Nu trebuia decât să butoneze sistemul de închidere. Tânărul Lupu și-a desfăcut umbrela și-a pornit-o tacticos prin ploaie, spre intrarea principală. „Doppler“-ul strălucea artistic, cu arcurile de-oțel și țesătura cadrilată. A trecut pe sub banner-ul oficial, îl observai de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
timp să întrebi, lumea se mișca prea repede, erai cărat odată cu viteza ei de înaintare. Te deplasai prins, încleiat, neputincios. Tranziția curgea mai departe, cu noi cimentați în fluxul ei. Nu mai citeam nici o carte. Mă prăbușeam în fața televizorului și butonam canalele cu nemiluita, oricând prindeam un minut liber: la ora 9, la 10.45, la 12, la 14 (știrile), la 17, 19 (iar știrile), 20, 21, 22 până la 24. Fundul mi se sudase de perne. Corpul zăcea inert, ochii atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în raft, numai „Eugenii“ și ciocolate „Rom“. Am comandat la întâmplare, ce mi-a trecut prin cap: bacon, măsline, ceapă, roșii, ardei, extra mozarella. Mi se făcuse și mie foame, gastrita dădea târcoale. L-am cercetat iar pe Mihnea. El butona textul, ospătărița se aplecase pe tejghea, Cezar picotea, tipele de pe televizor dansau amețite. Gândurile secționau lumina, fumul, încăperea, oamenii, purtând fiecare din viețile astea incomplete spre o direcție de nimeni cunoscută și cu-atât mai puțin controlată. Totul mergea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
canalul, acum curgea o muzică stelară, de Teleenciclopedia, cu împerecherea sepiilor; mă fascina cum își schimbau culorile. „Merge să citim și ultimele scrisori?“ „Nu știu.“, i-am răspuns. „Vedem din mers.“ M-am tras cu tot cu băncuță lângă Mihnea și-am butonat telefonul. Pe ecranul lui 6210 i au început să curgă rândurile furate din bibliotecă. Scrisorile nu mai purtau dată, nici însemne oficiale. Scrisoarea 6. Mă uit în oglindă. Fața se deschide-n dominouri albe și verzi, mânuite de-un suprarealist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încăpere de-aceleași dimensiuni cu sala noastră. Prin spărtura decupată precis zăreai parchetul lăcuit și forma identică a pereților. Te simțeai mic și idiot, ca la ghișeu la Circa Financiară. În mijlocul camerei, niște tipi îmbrăcați în blugi și cămăși cadrilate butonau vreo zece calculatoare, poate mai multe. Arătau ca niște gemeni identici, tunsoarea scurtă le strălucea pe ceafă, iar gesturile păreau trase la indigo, ca la contabilitatea Universității. Nu asta îmi părea însă neobișnuit, și nici faptul că Mihnea rămăsese lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
inginerilor neuro-digitali: sortate, redistribuite și transportate apoi spre centrele de putere culturală ale cine știe căror stăpâni și lorzi ai drogurilor cerebrale. Puteai scoate bani grei din soft-ul minții (doar eram pe locul doi în statistici, după India). Computeriștii butonau de zor, aplecați pe claviaturile vii: le intraseră degetele prin taste, literele căpătaseră terminaluri de piele, cablurile, adaptoare nervoase. Imaginile se împachetau orbitor, refractar, îți venea să pleci cu ele acasă. Credeai că e fabrica de jucării a lui Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
corectă: eu sunt Paul? Paul nu e Paul? nici unul din noi nu există?“ Maria mi-a aruncat o privire teribilă. Ceva de genul: îți mai arde de glume? M-am ferit să-i răspund. „Imediat vă explic.“, a revenit Mihnea, butonând tastatura. „Glumițele lu’ dom’ profesor sunt nepotrivite. Eu, în locul lui, aș vorbi mai cu grijă.“ „Așa e!“, l-a lăudat Maria. Continua să se sprijine pe el, enervându-mă. Bineînțeles că mă uitam prin ei și zâmbeam diplomatic. „De ce? Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar de clădirile zdrobitoare ale Imperiului și de Moș Crăciunii gonflabili, agățați ca niște infractori de ferestre. M-am gândit la Maria și Mihnea. Ce se mai întâmpla cu ei? Plecaseră amândoi la cumpărături sau Mihnea chiar rămăsese în cameră, butonând calculatorul, în căutarea nu știu căror soluții de ultim moment? Nu îi invidiam: în centru, piațetele și trotuarele cubice care se deschideau din Kärtner sau Graben spre magazinele cu blănuri, ceasuri și bijuuri erau luate cu-asalt nu numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era bine să-ți imaginezi. Eu plătisem vreo 20 de euro, o diferență de la IC la ICE, greșiseră deștepții din București încadrarea biletului. Sau poate încurcasem eu trenul; se mai întâmplă, nu chiar totul poate fi programat. Cât ne-a butonat ospătarul comanda, am avut timp să-mi pregătesc discursul. Ca și Mihnea sau Maria, inginerul Grosescu nu trebuia să știe mai multe decât vroiam eu. Și, mai ales, decât era necesar. Mi-am luat un caffé latte și-un tort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de la om. Suine. Celulele NK de porc sunt CD2+, CD8+, CMH clasa a- II-a și LFA - 1+. Se găsesc în splina și în sângele periferic și mai puțin în nodurile limfatice sau timus. Sunt celule mici rotunde cu butonase în microscopia electronică SEM (scanning sau în reliefa. Alți cercetători le consideră limfocite cu granule mari. Pot liza celulele canceroase de om ca si pe cele infectate cu TGE- virusul gastroenteritei transmisibile sau cu virusul lui Aujeszky. Câini. Celulele NK
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
consecințe, răul dat din prilejuri de bine, trei poduri peste Trotuș părăsind Oneștiul, luciul ținut la ochi era ochiul, progresia geometrică în deschiderile tablierelor, adevăr pe istoria percepției, cînd iepurele a luat gîndul morcovului de la roaderea lui, arăturile peste lunci, butonez pe biserici, picături de dragoste, rugi fierbinți, un hram și pentru largul văii, cimitirul Tîrgu Ocna cîmp demografic sigur, înhumarea în humus după fermentarea în păcat, pieptul marin al gării Saline numele și bătaia de senin matinal, tot așa soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
din lumină, cu fața zîmbitoare și blajină, înfrățit cu pămîntul, cu fluierul din lemn de fag, cu oile, cu cojocul întors pe dos, cu vifornițe și zloate, cu singurătatea și tăcerea, cu oamenii. Admiram la el o centură țintuită cu butonași galbeni, un briceag atîrnat cu o nojiță din piele, un ciomag cu măciulie pe care erau încrustate meșteșugite hieroglife fără înțeles. Îi mai admiram și cîinele, mai mare și mai frumos decît alții. Și nu era copil din sat, păscător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
insista? Nu-ți dai seama ce responsabilitate îmi asum?! O să vedem, spun eu, deloc entuziasmat. Adevărul e că am mai zburat cu un drăcușor de avion și în Algeria. Pilotul mai sorbea din cafeluță și din cînd în cînd mai butona cîte ceva la bord. Cînd treaba se îngroșa, trăgea de o manetă și bondarul sălta și scîrțîia ca naiba. Eu mă rugam la Dumnezeu și amicul meu, care mă însoțea, se ruga la Alah, iar pilotul se amuza ca prostul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ai închipui. După această meditație adîncă, constat, nu peste mult timp, că aerul condiționat chiar nu merge. Mai constat că devin umed și că respir mai dificil. Apa de condens adunată pe mine se amestecă frățește cu transpirația abundentă. Mai butonez la bord tot ce se poate butona, mai deschid capota și mă uit atent și o închid la loc. Soarele își pusese în gînd să-mi facă de petrecanie și îl evit cu o bluză pe cap. Mă uit roată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu peste mult timp, că aerul condiționat chiar nu merge. Mai constat că devin umed și că respir mai dificil. Apa de condens adunată pe mine se amestecă frățește cu transpirația abundentă. Mai butonez la bord tot ce se poate butona, mai deschid capota și mă uit atent și o închid la loc. Soarele își pusese în gînd să-mi facă de petrecanie și îl evit cu o bluză pe cap. Mă uit roată și nu văd decît palmieri izolați și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rău, un efort. Și, decât să nu știi nimic, mai bine să înveți câte ceva, fie și de pe inter net. Atâta doar: când ești în faza de învățare, nu se cade să adopți, țanțoș, postura învăță torului. Mai ai încă de butonat... Cititul cărților Aud tot mai des o formulă care mă contrariază: „a citi cărți“. „Ce faceți în timpul liber?“ „Citesc cărți.“ „Mai citește și tu cărți, că nu strică!“ „Am auzit că X citește cărți.“ Până mai ieri, cititul își subînțelegea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oricum și eu sunt complet anesteziat de moment. Nu voi fi niciodată un „antropolog” adevărat, nu voi putea practica „neutralitatea axiologică”, pe care o cere meseria aceasta. Îmi iau la revedere de la doamna Mariana, a cărei fiică a început să butoneze iarăși telefonul, de la muncitorul cazangiu, soția taximetristului și inginerul proiectant. Ne spunem că ne vom revedea și anul viitor, dacă „Sfântul o va dori”. Ne abandonăm iarăși străzii zgomotoase, obosiți și fericiți, după șapte ore de comuniune umană. 26 octombrie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de control ora următoare. Prietenul avea și el telefon mobil cu cameră și cu funcție de e-mail și se pare că a putut vizualiza subiectele Înainte de ora la care urma să dea lucrare. Elevul a fost prins de alt profesor În timp ce butona mobilul În pauza dintre ore. Este Împotriva regulamentului să porți telefon mobil În campus - deși știm că toți puștii umblă cu mobilul la ei -, așa că profesorul a confiscat mobilul și s-a asigurat că aparatul va fi verificat. Astfel, decanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
fiind puțin convingătoare. „Copiii care joacă Grand Theft Auto nu văd în personaje niște exemple de viață și nu confundă jocul cu viața reală. Ea recomandă, totuși, părinților să urmărească dacă odraslele lor devin nervoase după ce încheie jocul sau dacă butonează cu orele. „îi sfătuiesc pe părinți să se uite la trailerele și la recenziile jocurilor, pentru a fi familiari cu conținutul și pentru a putea vorbi copiilor despre îngrijorarea lor“, spune Cheryl Olson într-un interviu. În timp ce aceștia nu dau
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
să citesc doar ce mă interesează, ce îmi face realmente plăcere. Apoi, am descoperit că nu e nici o tragedie dacă la ora 19 nu stai tuflit în fotoliu, pentru a nu pierde știrile. În fine, nu mai sunt nevoit să butonez seară de seară telecomanda patinând între talk show-uri. M-am apucat, în ultima vreme, să mai urmăresc și filme după ora zece. Ceea ce e bine. Rău e că am devenit un cetățean neinformat. Trebuie să recunosc, de exemplu, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
în acesta parte a zilei, după-amiezile sunt uneori mai productive (scrisul se adună mai bine, lectură devine parcă mai adâncă), prelungindu-se că travaliu până în jurul orei 23. După această bornă, pescuiesc vreun film la televizor, sau pur și simplu butonez telecomanda. Nu pic niciodată de somn, oricât de târziu ar fi ceasul. Dorm 6-7 ore. Aferim! A.B.Aveți "modele" în literatură"? Poate în tinerețe, să zic, plăcându-mi prea mult un poet că Saint John Perse, pe care auzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Vasile B. l-a inundat un sentiment extrem de convenabil, de care nu credea că o să aibă vreodată parte. Sentimentul că, în sfârșit, se făcea și pentru el dreptate. De fericire, a dat drumul la televizor și s-a pus pe butonat. Un cititor în vise ar explica graba cu care Vasile B. a deschis televizorul ca pe o defulare. Simțea nevoia să vadă pentru ultima oară, în toată nimicnicia ei, lumea căreia nu-i mai aparținea. Certitudinea că el era de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pot să facă ce vor pe moșia pe careo au - pentru că moșia asta e întrun domeniu public. Cât despre îndemnul pe carel primesc eu, personal, să schimb canalul dacă numi place ceea ce văd, nici acesta nu ține. Desigur, pot să butonez telecomanda, ba, mai mult, aș putea să închid de tot televizorul și să renunț la el. Mărtu ri sesc că maș simți foarte bine dacă aș putea face acest lucru (am renunțat la un moment dat la televizor, când am
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cărțile lui Saint Exupéry "Curierul de Sud" și "Zborul de noapte", despre deschiderea liniei aeriene peste ocean spre America Latină și mă gândeam că acum făceam aproape același drum ca minunatul scriitor-pilot. După servirea cinei, ,"tovarășa" și-a pus căștile, a butonat vreo jumătate de oră căutând posturi sud-americane și în final în sunete de tangou sau samba a adormit. Eu am rămas de veghe, să înregistrez "simpaticele" anunțuri "întrucât vom survola o zonă de turbulențe, pasagerii sunt rugați să nu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vom survola o zonă de turbulențe, pasagerii sunt rugați să nu-și părăsească locurile și să-și fixeze centurile de siguranță"! Noroc de filmul care se transmitea, cu Robert Redford, unul din actorii mei preferați! Din când în când, mai butonam și eu apărățelul de televiziune de pe brațul scaunului pentru a afla pe unde mai suntem și când citeam că zburăm deasupra Atlanticului la 10000 de metri altitudine, îl închideam rapid din motive "personale"! După ce în finalul filmului Robert Redfort s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]