30,198 matches
-
particularități fizice, temperament, analogii - Corbu, Leu, Lupu, Ursu) sau preluate dintre numele de persoană. Autorul amintește de cîinii numiți cu nume celebre din politica vremii: "în vremea frământărilor sociale de după război", în unele sate din Ardeal se pare că existau cîini numiți Lenin și Troțchi (op. cit., p. 155).Din inventarul alcătuit de Pașca, putem aminti cîinii Brătianu, Friț, Mircea, bivolii Carol și Petru, taurii Dumitru și Victor etc. Dacă examinăm doar materialul întîmplător și sistematic pe care ni-l furnizează azi
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
amintește de cîinii numiți cu nume celebre din politica vremii: "în vremea frământărilor sociale de după război", în unele sate din Ardeal se pare că existau cîini numiți Lenin și Troțchi (op. cit., p. 155).Din inventarul alcătuit de Pașca, putem aminti cîinii Brătianu, Friț, Mircea, bivolii Carol și Petru, taurii Dumitru și Victor etc. Dacă examinăm doar materialul întîmplător și sistematic pe care ni-l furnizează azi presa și forumurile de discuții despre animale, trăsătura cea mai izbitoare pare a fi atribuirea
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
ŤMișuť" (EZ 1938, 1998, 1). Atribuirea de porecle tipic umane intră în aceeași ordine de idei: "Carmol, leul cu față de bețiv"; "ăsta n-are nume, da' i-am zis Carmol, că are față de bețiv" (EZ 3361, 2003, 4). În cazul cîinilor și al pisicilor "comunitare", atribuirea de nume este foarte interesantă, pentru că presupune o impunere treptată (neexistînd un stăpîn unic care să decidă numele) și o acceptare din partea mai multor vecini. De obicei numele care se fixează sînt semi-generice și se
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
preferință pentru hipocoristicele sonore, bisilabice, bazate pe repetiție de sunete - "o cheamă Bubu, este basset-hound, 2,5 ani, campioană și super năzdrăvană"; "Pisica mea. O cheamă Lilu" - sau ironice (cu nota depreciativă convertită în afecțiune): "Motanul meu. Îl cheamă Zurli ". Cîinii (nu toți de rasă) au mai ales nume de rezonanță străină - Ada, Ajax, Toby, Toya, Lisy, Cindy, Martin, Max, Freddy, Adolf, Nilo; multe (Lady, Nero, Nelson) au și la noi o tradiție bine fixată în ultimul secol. Pisicile pot avea
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
goale, dar și arme albe sau de foc. Nu știm cum plănuiau ciobanii să-l ucidă pe stăpînul Mioriței, dar în remake-ul lui Sadoveanu e clar: cu baltagul. În schimb, unul dintre ucigași moare pe o cale neașteptată: sugrumat de cîinele victimei sale. Un roman de Radu Rosetti se intitulează explicit: Cu paloșul. Același autor are în alt roman, Pacatele slugeriului, un sluger bun țintaș, un fel de campion la pistol viteză. Performanțele atribuite de Rosetti slugerului, pe vremea unor pistoale
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
spectaculos. Precum într-unele din versurile de tinerețe ale lui Mircea Cărtărescu, dar cu o superioară plasticitate vizionară, "descrierile" sunt de fapt derapaje bine controlate în fantastic, sub o lumină spectrală, "lichidă, nelumească și înspăimântătoare": "țăranul sâsâia ca un șarpe. câinele scheuna. manasia traversă/ podul gustând deja mireasma căminului, călăuzit asemenea/ piloților de luminile de aterizare// căminul ancora în nămol ca un portavion strălucind în/ dimineața tulbure, emanând o căldură stranie, amețitoare,/ călăuzindu-și noul venit printre șiruri de ouă de
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
auzi un pleoscăit și se auzi un schelălăit când manasia/ și primul ceferist își uniră privirile într-o limbă de șarpe./ limba încremeni// țăranul se depărta apropiindu-se de cei doi// îndărăt nadășul gâlgâia// un braț nevăzut îl chema pe câine-n adânc. el își mieuna/ tristețea și, mieunându-și-o, se rotea. printre gunoaie și/ ferigi. valuri de noroi. bidoane de bere și cola săgetau luciul/ ca niște fregate. desenau în torent chipul morții" (Amazon). Înecarea unui câine orb de către
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
chema pe câine-n adânc. el își mieuna/ tristețea și, mieunându-și-o, se rotea. printre gunoaie și/ ferigi. valuri de noroi. bidoane de bere și cola săgetau luciul/ ca niște fregate. desenau în torent chipul morții" (Amazon). Înecarea unui câine orb de către stăpânul căruia nu-i mai folosește este scanată lent, clipele fiind dilatate și gesturile descompuse în secvențe cinetice halucinante. Fundalul realist, jegos, valurile de noroi cu gunoaie și ferigi, bidoane de bere și coca-cola reprezintă suportul de pe care
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
vreme de mai multe zile au putut fi văzuți mulți oameni împlinind această poruncă sălbatică și barbară, păzind de departe ca pe ceva vrednic de laudă faptul ca nu cumva vreun mort să fie răpit, în schimb fiarele sălbatice și câinii ori păsările răpitoare să poată ciopârți ici-colo din mădularele omenești. Întreg orașul, de jur împrejur, era presărat cu măruntaie și oase omenești, încât nici chiar celor care mai înainte nutriseră ură amarnică împotriva noastră, niciodată nu le-a fost dat
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
ce gâlgâie în inima ta! Așa imiți pe mucenici! Acum nu avem de luptat cu sângele și trupul, ci cu începătoriile, cu stăpâniile, cu stăpânitorii întunericului acestui veac, cu duhurile răutății. Foc este pofta trupului, foc nestins și continuu; este câine furios și turbat; de mii și mii de ori îl alungi, și tot de atâtea ori sare la tine și nu se depărtează! Cumplit e jarul cărbunilor, dar mai grozav e jarul poftei! Niciodată nu încetează războiul acesta! Niciodată nu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
inima orașului"!), de monumentul penibil din Piața Revoluției, de isteria clădirilor sticloase care strălucesc peste tot ca niște plombe ieftine, de excesul bățos al verticalelor cuplat cu disprețul crescînd pentru spații verzi și ochiuri de apă, de cerșetori șmecheri și cîini vagabonzi, de șoferi barbari și pietoni gălăgioși și hăituiți. Orașul își pierde de la o zi la alta amprenta specifică - atîta cîtă a mai rămas - și farmecul. ș?ț Și lucrurile vor continua să se degradeze, cu un fel de vervă
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
o citisem. Alegerea feroviară fusese făcută pe cont propriu, slăbiciunea, abstractă, pentru "oamenii muncii", - ca autorul celebrului Retuș la întoarcerea mea din URSS, - imperiul proletariatului râvnit, la început. * Chelnerii de toate națiile cunosc foarte bine barierile sociale. Chelnerii și, curios, câinii de lux. De aceea, distanța oberului, pe când mă așezasem singuratec la masa acoperită de o splendidă față de masă de Olanda, scorțoasă, pe care străjuia o glastră înaltă de cristal cu cinci trandafiri galbeni. * Trebuia, așadar, să răstorn criteriul infam... Astfel încât
Păcatul unui "om al muncii" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10433_a_11758]
-
în underground, care mie nu va reuși să îmi placă în această viață. Dar el mă duce la alt film, american de data asta și nominalizat la Oscarul pentru Cel mai bun scenariu original, dar premiat la Toronto și Sundance, Cîinele și pisica (titlul original e greu de tradus, de acord, dar cel din română mă duce cu gîndul la desene animate sau o comedie stas, cel puțin), în care La maman et la puttain figurează prin intermediul unui poster. Acțiunea se
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
a celor doi fii: Walt (Jesse Eisenberg) de 16 ani și Frank (Owen Kline, fiul lui Kevin Kline) de 12. Se știe deja, regizorul și scenaristul Noah Baumbach este băiat de romancier și de critic de film. În consecință, în Cîinele și pisica veți găsi exact contrapunctul intelectualității din Regii și regina. De data asta, cultura se poartă la vedere, mereu triată și filtrată prin prisma scriitorilor noi. Tati vorbește de Dickens minor și de Kafka, un predecesor de-ai mei
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
pentru expresivitatea lor intrinsecă: Afumată, Afuz-ali, Albișoară, Băbădească, Băbească, Bătrînă, Bătută neagră, Boierească, Brumărie, Busuioacă, Ceasla, Coarnă ruginoasă, Coarnă vulpășiță, Creață, Deșirată, Fetească, Galbenă, Gorgan, Haina neamțului, Hamburg, Iepuroaică, Italiană, Leșească, Lipovană, Lugojeană, Mierloasă, Muscat, Mustoasă, Negru vîrtos, Ochi de cîine, Otonel, Paradaisă, Pietroasă, Poamă bălaie, Poamă crăiască, Poamă de sticlă, Poamă ghergheliu, Poamă păsărească, Razachie, Tămîioasă, Zaibăr etc. Destul de multe sunt și derivatele termenilor de bază, chiar dacă nu au toate o circulație semnificativă; de la vin s-au format diminutivele vinișor
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
jos, iar oamenii își vor dori pieirea, în locul trăirii atîtor tragedii. Cetățile Sodoma și Gomora s-au înmulțit, cămătarii, corupții și bogătașii schizofrenici fac legea, iar cei care conduc Omenirea nu mai sînt oameni. Ne impresionează mai degrabă „omenia” unui cîine, luînd în considerare animalitatea celor de la Putere. O nouă armă americană cu laser capabilă să prăjească burgerii de trei ori mai repede S.U.A cere dezarmare tuturor statelor lumii, dar se înarmează în ritm galopant. În numele dezarmării nucleare a
Secolul american se termină, începe cel al Pacificului [Corola-blog/BlogPost/94289_a_95581]
-
dracului..., hai, mă, odată... - Ce e, fă, lovite-ar calu lu` Odoleanu. Ce e?, zicea câte unul și era de ajuns ca toți cărămidarii să iasă-n strada plină de noroi și de gunoaie. Dădeau buzna, ieșind din casă cu câinii după ei. Loveau din grabă cu piciorul porcii legați cu lanțuri, ca pe niște câini, pentru a ajunge fiecare primul să-l salveze pe vreunul de la moarte. Acesta era semnalul pe care-l așteptam și noi, copiii. Ne urcam pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94342_a_95634]
-
câte unul și era de ajuns ca toți cărămidarii să iasă-n strada plină de noroi și de gunoaie. Dădeau buzna, ieșind din casă cu câinii după ei. Loveau din grabă cu piciorul porcii legați cu lanțuri, ca pe niște câini, pentru a ajunge fiecare primul să-l salveze pe vreunul de la moarte. Acesta era semnalul pe care-l așteptam și noi, copiii. Ne urcam pe stiva de lemne să mai asistăm încă o dată la o ”circotecă”, cum îi zicea frate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94342_a_95634]
-
a dezvălui lucruri care sunt în umbră, fapte prin care drepturile presei au fost îngrădite, dezvăluiri ale unui sistem corupt. Au fost premiați cei care, prin activitatea lor, au asigurat un climat în care presa să existe și să rămână “câinele de pază al democrației”. Cu alte cuvinte, juriul a avut anul acesta o misiune dificilă, aceea de a alege dintre zecile de materiale primite pe adresa Uniunii, trei câștigători pentru fiecare secțiune în parte: presă scrisă și online, cărți de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94360_a_95652]
-
mișcai direcțiile în infinit... RITUAL (egiptic) Du-te în paișpe domnule poet fă-te preot și pune-ți barbă amară tu nu ai timp nici părinți tu ști un epitet pe lacrima mea de aseară fă-ți stârvul frumos mirositor câinii criticii te așteaptă fă-te vântul cel mai roditor care roade egiptic din treaptă în treaptă RITUAL (degetele) erai chiar umbra mea lipsită de cuvinte eram târziu enorm și-abia șoptit când visul nopții ca un ou vopsit s-a
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/3709_a_5034]
-
și mai prestantă decît imperialul crin. În aprilie pe strada Zlataust e albă ca neaua pe strada Rallet rozalie pe strada Veronica Micle are străluciri violete. Ah străzile! Străzi ce dau buzna în viața mea tremurîndă străzi fumurii străzi cu cîini slăbănogi și speriate fantome străzi cu îndrăgostiți și pătimașe săruturi străzi ce înghit străzi: bulevardul Carol I înghite strada Eminescu, strada Gane înghite strada Pogor strada Bălcescu înghite strada Grigore Vieru strada Cimitirului strada Libertății... Străzi ce înghit visele trecătorilor
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
Chifu Acum locuiesc într-un bloc nou, la etajul 5. De la fereastră văd scheletele celorlalte clădiri, neterminate, din „ansamblul rezidențial”, văd gropile de fundație - guri de monstru bolborosind întunecate propoziții fără șir, văd câteva depozite abandonate, luate în stăpânire de câini, văd casele mahalalei, o, mahalaua s-a întins peste tot, până în centru și până în creierele noastre, iar mai încolo văd turla argintie a unei biserici, Piața Obor și, departe, Intercontinentalul. Privesc pe fereastră, din hornurile căscioarelor fumul tăcut se ridică
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
Ofelia Prodan Iarna e cald și bine în canal. Sandu se cuibărește sub pătura murdară și citește cărți de aventuri la lumina lumânărilor. Șapte câini stau în jurul lui și-l privesc. Dintr-o pungă de plastic, Sandu scoate câte un chiștoc, îl aprinde în căușul palmei și trage cu năduf, apoi scoate grijuliu dintr-un ditamai rucsacul soios mâncare primită de pomană. Câinii îl privesc
Sandu și cei șapte cerberi by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3894_a_5219]
-
lumânărilor. Șapte câini stau în jurul lui și-l privesc. Dintr-o pungă de plastic, Sandu scoate câte un chiștoc, îl aprinde în căușul palmei și trage cu năduf, apoi scoate grijuliu dintr-un ditamai rucsacul soios mâncare primită de pomană. Câinii îl privesc și așteaptă. Sandu împarte mâncarea în mod egal, până și câinii sunt mai buni decât oamenii, mormăie el și mâncarea parcă e mai gustoasă. Sandu citește până târziu și adoarme în canal. Ziua de mâine va fi la
Sandu și cei șapte cerberi by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3894_a_5219]
-
plastic, Sandu scoate câte un chiștoc, îl aprinde în căușul palmei și trage cu năduf, apoi scoate grijuliu dintr-un ditamai rucsacul soios mâncare primită de pomană. Câinii îl privesc și așteaptă. Sandu împarte mâncarea în mod egal, până și câinii sunt mai buni decât oamenii, mormăie el și mâncarea parcă e mai gustoasă. Sandu citește până târziu și adoarme în canal. Ziua de mâine va fi la fel, hoții și boschetarii mișună peste tot, dar nimeni din lume nu e
Sandu și cei șapte cerberi by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3894_a_5219]