7,416 matches
-
britanice. În cuiburile spanielilor tereștri, puii au fost împărțiți în funcție de talie - din cei de talie mică provin cokerii spanieli (în 1800, aceștia cântăreau până la 12,5 kg), iar din cei de talie medie provin, susțin specialiștii, springerii (în 1800, ei cântăreau în jur de 23 kg), din care, după toate probabilitățile, s-au dezvoltat ulterior setterii. Până la apariția armamentului de vânătoare modern, aceștia erau folosiți la vânătoare pentru a „ridica“ păsările pentru vânătoarea cu șoimi și câini de urmărire; apoi rolul
Agenda2004-39-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282907_a_284236]
-
nici prea rustic, nici prea sofisticat - capul este frumos, specific câinilor de vânătoare, și comportă o expresie în același timp tandră, atentă și vioaie, urechile și picioarele îi sunt franjurate moderat, roba suplă atrage atenția prin culoarea ei. Acest câine cântărește, de regulă, 20-24 kg, cu precizarea că tipul prezentat în expozițiile chinologice este mai greu decât cel de teren și că femelele au dimensiuni ceva mai mici decât masculii (greutatea standard este 20-21 kg). Corpul său este compact, iar coada
Agenda2004-39-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282907_a_284236]
-
susține produsul, chiar si artistic, cred eu. Iscodesc de unde vine artă de a construi programe individuale, dar și pe acelea ale unui întreg festival, cum a fost cazul, ăn de an, la Brașov. Cand plecăm acolo ieșeam din prototipurile - accesibilitate, cântări patriotarde, muzici convenționale. Festivalul de la Brașov a fost, de-a lungul anilor, un fel de... anti Cântarea României. Motivația supremă - imi răspunde - este arbitrajul vecinătății între operele clasice model și mereu câte ceva mai nou, chiar inedit, în orice caz susceptibil
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
Asemănătoare sînt în editorialele semnate de directorii celor două ziare neîncrederea în actul de justiție autohton. Neîncredere justificată de numeroasele precedente în care justiția de la noi e mai atentă la șoaptele politicienilor decît la probele după care ar trebui să cîntărească vinovățiile. În Adevărul, Dumitru Tinu e de părere că "Reacțiile violente ale Puterii și ale Opoziției, imediat după anunțarea sentinței, duc la concluzia, deloc liniștitoare, că Justiția nu s-a putut încă desprinde din postura de instrument în mîna celor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
pretindea să măsoare exact, cantitativ, calitatea specifică, valoarea fiecărei opere, întreprindere care era întrucîtva o căutare a absolutului, care era întrucîtva și primară. Spunea că existau opere de virtuozitate, de talent și de geniu. Pe toate acestea voia să le cîntărească. Era o tentativă foarte interesantă, si acum, cînd mă gîndesc la ea, găsesc că ar trebui reluată, tocmai fiindcă este o întreprindere imposibilă". Nu e de mirare că își aducea aminte de clasificările științei literaturii, obsesie chinuitoare efectivă a multor
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
surzenie tînără în inima focului/ biciul drumului înapoi// o firimitura treaza în plin întuneric/ un altar în hohot" (dintr-un balcon al memoriei). Sau: "dar astăzi doar despre marșul cîrjelor să vorbim" (despre marșul cîrjelor să vorbim). Sau: "cine să cîntărească secetă cumplită/ a liniei drepte/ cine să cîntărească lacrima vărsata pe ascuns/ de o rădăcină// ce poate visa un cuțit/ într-o casă cu pereții vătuiți de spaimă" (restul din rest). Salvatoare i se înfățișează, la un moment dat, geometria
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
o firimitura treaza în plin întuneric/ un altar în hohot" (dintr-un balcon al memoriei). Sau: "dar astăzi doar despre marșul cîrjelor să vorbim" (despre marșul cîrjelor să vorbim). Sau: "cine să cîntărească secetă cumplită/ a liniei drepte/ cine să cîntărească lacrima vărsata pe ascuns/ de o rădăcină// ce poate visa un cuțit/ într-o casă cu pereții vătuiți de spaimă" (restul din rest). Salvatoare i se înfățișează, la un moment dat, geometria cristica a crucii: "am văzut crucea născîndu-se/ fără
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
epocii Ceaușescu, este locul să arătăm că primul interval este privit de Dan Desliu cu mai multă îngăduința decât al doilea, spre acesta îndreptând cele mai multe vituperări. Omenește îl putem înțelege pe Desliu, epoca Dej fiind pentru el epoca tinereții, dar cântărind realitățile cu măsuri afective el le și deformează. I se pare că în anii cincizeci, echipa de la conducere "a știut să trateze altfel sfera artei și culturii", adică altfel (și deci mai bine) decât a făcut-o, în anii optzeci
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
literar și să se pună în fruntea lui." Din revista România mare (din 10 martie l999) aflu că am 100 de chintale și că storc vreo 30 de milioane de lei pe lună de la tot felul de ugere. În realitate cântăresc doar un chintal (și ceva), iar 30 de milioane de lei reușesc să storc (muncind din greu, adeseori și noaptea) pe an. Cât privește ugerele, ele sunt instituții de cultură serioase (reviste și ziare, posturi de radio și televiziune), cu
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
I. Are cuvinte de bună apreciere despre primul suveran pe tronul României, care a știut să țină bine cumpănă între cele două partide politice, conducînd-o auster și bine cugetat. Dar nu poate să nu amintească faptul că "ajunsese a se cîntări spitereste o inflexiune de voce, un gest al lui, care știa cîte degete să dea la o audiență, cîte să le ridice la chipiu în răspunsul la un salut, cui și în ce împrejurare să-i facă neasemuita cinste de
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
și viziunea socială a zilei ce va veni. Victime? Persoanele fizice ale poetului. Adevărul filosofilor e bombardat/ ironizat prin sentințe "freudiene", printr-un empirism metafizic, de fiecare data cand momentul/ clipă marilor promisiuni se stinge. Între versuri simple, "de chevet", cântărite cu grijă, între porniri războinice și ritmuri haotice, aproape adolescentine, George I. invocă vremea marilor victorii: "Hai, salivă sfântă, înaltă-n gingii sanctuare/ cu zestrea din urna maternă" (IV. Schisme); Uite, rănile mele rezista, rănile nu cad!/ Rănile renasc din
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
toți/ ai pământului în care m-am născut/ și câteodată propria-mi viața/ în care nu mai știam ce însemn", scribul care notă "Poate că lucrurile pe care nu le-am cunoscut/ sunt la fel de murdare" așteaptă de la mărinimia juriului. Acesta cântărește foile. Pe una din ele stă așternut: "toți abandonau/ am vrut să ajung în finala/ dar m-am împiedicat în proprii mei nervi/ ca-ntr-o pânză de paianjen/ și-am căzut..." Poate că acum spiritul sau chinuit bate mii
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
despre volum. Linia și volumul, nu și lumina. Pentru mine contează mai întâi forma. Din nefericire, fotografia e mult prea facilă. Apeși cu degetul și oamenii identifică. Cei care privesc sunt puțini, așa cum remarca Alberto Giacometti. Privirea care întreabă, care cântărește. Hop! Au văzut, au înțeles. Să trecem la următoarea! E totuși un întreg proces mental, foarte periculos. Pentru mine intuiția e capitală. Interogația, prospețimea sensibilității, dar să nu se refere la un întreg sistem de gândire. Cum ați descoperit pasiunea
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
de a urca scara celor 168 de trepte prin eșafodajul interior de oțel al Statuii, plănuit, cu mulți ani înainte, de constructorul Turnului parizian ce-i poartă numele. Pielea verzuie de oxizi a Zeiței, trupul înalt de peste cincizeci de metri cîntărind 90 de tone, creatorul ei de fapt, alzacianul Frédéric Bartholdi, avea să-l îmbrace în trei sute de foi mari de cupru scînteind, la începuturi, în soarele Atlanticului, dar pe care umezeala, vînturile, chimia grea, oceanică, îi va schimba, sever, culoarea
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
în nedesăvîrșită moarte/ după un fals compact de zeci de ani/ la adevărul cui m-am tot gîndit/ între minciuni bizar întreținute/ crezînd că n-ar fi cu putință/ o catastrofă după catastrofă/ încă un babel îndîrjit/ cînd împrejur potopul cîntărește/ ironic poate/ poate fără păs/ precaritatea turnului/ și ce-mi rămîne în vacarm decît/ să asurzesc/ să nu mai știu nimic/ fără memorie fără reacții/ ca sub anestezie/ vedenii spaime sile mă citesc/ în nesimțire mă răstălmăcesc/ în sărăcia după
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
sentimente puternice și clare. La Caragiale, pe deriziune, pe glumă, pe emoții, așadar mai puțin nete. Chiar dacă artistul din Caragiale e profund serios, temeinic, intratabil, ca și acela din Eminescu, acest lucru e dincolo de pragul de percepție comun și nu cîntărește mai nimic în balanță. Repetata tentativă de a-i considera pe complementari (ultima dată făcută de Dan C. Mihăilescu într-o sclipitoare prefață la o ediție de publicistică și corespondență) eșuează sistematic. Eminescu e geniul nepereche. Caragiale e... Caragiale.
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
desigur, în concret. Și aceasta având permanent în vedere principiul după care - se uită, sau se acceptă formal - orice reformă în planul mentalității începe la nivelul ei cel mai discret, cel al propriei mentalități. Nu e vorba atât de a cântări acele calități și defecte personale care înclină balanța la judecarea celuilalt, cât de faptul că - extrapolând întrucâtva cele spuse de I. Funeriu - nici unul dintre cei care au suportat realitatea comunistă de dinainte de '89 (în sensul de a îndura și în
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
de maximă învrăjbire, căci, pentru nimic în lume, omenirea nu va putea trăi și crea vreodată fără această iluzie consolatoare în progres pe tărîm moral, fără acest vis al înfăptuirii unei ultime și finale concordii. Și chiar dacă oameni deștepți care cîntăresc totul la rece vor demonstra fără întrerupere lipsa de perspectivă a ideii erasmeene și chiar dacă realitatea ar părea să le dea o dată și încă o dată dreptate, totdeauna vor fi necesari oamenii care știu să arate ceea ce apropie popoarele dincolo de ceea ce
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
oaspete celularele domnilor parlamentari n-au încetat să sune în draci, inseamna ca mojicia noastră e incurabilă! Să nu uităm, de asemenea, că dl Blair a venit cu un text pregătit din vreme și că fiecare cuvânt al său era cântărit și răscântărit. Nu e în firea demnitarilor ajunși în poziții atât de înalte să se joace cu vorbele. Să nu uităm că și înainte și după Madrid englezii ne-au spus-o verde că se opun acceptării noastre atât în
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
prinde" clipă ca-ntr-o peliculă de scurt metraj unde ochiul operatorului știe să vadă și să ia în obiectiv tot ce compune un peisaj în care natura se amestecă firesc cu elementele civilziatiei. Nimicul, anonimatul, iluzia, sentimentul derizoriului, toate cîntăresc la fel. Orice zbatere e inutilă și nerecomandabila: "Ai grijă nu te încălzi de loc/ altfel vei fi furat și înșelat/ Se zbate toată lumea/ ca-ntr-o piesă de Cehov/ E viața cenusie-cenusie/ găină jumulita/ ținută de-un picior? ("Viața
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
acest caz, parohia catolică de care depindeau va cere despăgubiri... Ceva lume se strînsese în jurul clopotniței. Cîțiva se suiseră aproape pînă sus unde clopotul tăcea nemișcat cu limba lui încremenită. Pînă să înceapă a se legăna limba gigantică a clopotului cîntărind vreo tonă, numai ea, trecuse un timp: un fel de numărătoare inversă începuse ca atunci cînd se lansează o navă în cosmos. Unele femei mai în vîrstă, săsoaice bătrîne, cine știe cum scăpate de urgia deportărilor, se închinară repede, cum se închină
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
răceală mergând până la insensibilitate an relațiile cu oamenii (chiar cei mai apropiați). Pentru fiecare pas parcurs de Karajan an lungă sa carieră autoarea schițează peisajul profesional, politic al momentului și mai ales ăncearcă să deslușească ăntelesul demersurilor sale; oferind explicații, cântărind le pour et le contre ea face parte dreapta binelui și râului ăncercănd să ajungă cât mai aproape de adevăr sau măcar de plauzibil. Deși firul povestirii este continuu, fără subămpărtiri comode, este foarte clar organizat și povestea vieții se desfășoară
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
sînt al tău!" a strigat Leonas drăguțul de el strîngîndu-mă în brațe, le povestea Gazonal prietenilor săi, la întoarcere, acasă. Și crez că - mai spunea el - mă luase amețeala cînd văzui cîți galbeni făcea fiecare mîncare. Oamenii ăia cîștiga cît cîntăresc ei în aur; păi, văr-meu a dat bacșiș treizeci de sutici la unu, cît cîștigă un om de se spetește pe zi... În timpul acestui prînz - monstru -, dat fiind că împreună consumaseră șase duzini de stridii de Ostanda, șase cotlete
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
NATO se dădeau de ceasul morții să găsească cît de cît o acoperire legală prin vreun paragraf al ONU înseamnă servilism pentru tine și umilință pentru poporul pe care il reprezinți." * Pentru Horia Alexandrescu, directorul CRONICII ROMÂNE, "Oră Kosovo a cîntărit probabil cel mai greu în recunoașterea fair-play-ului României față de aliați". În comentariul său din EVENIMENTUL ZILEI scrie despre cele petrecute la Istanbul cu perspectivă celui pe care evenimentul l-a găsit în străinătate: "Mass-media din Europa chiar n-a pomenit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
Vânătoare de lupi). Carențe de fond și de structură subminau ambițiile lui Petru Dumitriu de a egală forță și anvergură Cronicii de familie. Era dureros, desigur, să constate eșecul, anca din fașa, al proiectatelor Biografii contemporane. Nu puțin va fi cântărit sentimentul acesta la decizia plecării sale definitive din țară. ăntre ănsemnările din urmă, cu privire la prezumtive narațiuni niciodată finalizate (Tăgada de sine, Mersul pe jăratec), rețin atenția izul amar al unor reflecții cu caracter de spovedanie: "Identificarea lăuntrica cu opera, dispariția
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]