551 matches
-
înaltul clopot de cer cu tot albastrul lui și orb și mut... În Cetatea lui Bucur de pe malurile Dâmboviței cea cu apa cumințită între maluri de ciment, poeta Elisabeta Iosif a adunat în juru-i un buchet de slujitori ai cuvântului cântător, grupat în cadrul cenaclului „Cetatea lui Bucur” care, lună de lună, se ... Citește mai mult Culorile cuvântuluiCă omului i-au fost lăsate doar cinci simțuri, trebuiesă fi fost o inocentă licență poetică a Celui care, dintr-oinfinită generozitate, i-a dat deopotrivă
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
curcubeie sub înaltul clopot de cer cutot albastrul lui și orb și mut... În Cetatea lui Bucur de pe malurile Dâmboviței ceacu apa cumințită între maluri de ciment, poeta Elisabeta Iosif a adunat în juru-i un buchet de slujitori ai cuvântului cântător, grupat în cadrul cenaclului „Cetatea lui Bucur” care, lună de lună, se ... XXVIII. ELISABETA IOSIF ” ÎN CURGEREA TIMPULUI” CRONICĂ, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1833 din 07 ianuarie 2016. ELISABETA IOSIF Tainele cuvântului în labirintul timpului Cronică la volumul
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
am dori noi să reprezinte parametrii ideali ai existenței noastre. Suporta matricea comparații cu realitatea? Suntem mulțumiți, încântați, dezamăgiți de bilanțul nostru? A crescut copacul din noi precum ne-am dorit? A înflorit, a dat rod, e plin de păsări cântătoare, de cuiburi în care se scriu noi povești sau e uscat, bătut de vânt, cu rădăcini fragile? Între noi oamenii și ei, copacii sunt atâtea similitudini...suntem asemeni lor, creștem, înflorim, dăm rod și câteodată murim, ne uscam de dor
COPACUL DIN NOI de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381250_a_382579]
-
am dori noi să reprezinte parametrii ideali ai existenței noastre. Suporta matricea comparații cu realitatea? Suntem mulțumiți, încântați, dezamăgiți de bilanțul nostru? A crescut copacul din noi precum ne-am dorit? A înflorit, a dat rod, e plin de păsări cântătoare, de cuiburi în care se scriu noi povești sau e uscat, bătut de vânt, cu rădăcini fragile? Între noi oamenii și ei, copacii sunt atâtea similitudini...suntem asemeni lor, creștem, înflorim, dăm rod și câteodată murim, ne uscam de dor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
am dori noi să reprezinte parametrii ideali ai existenței noastre. Suporta matricea comparații cu realitatea? Suntem mulțumiți, încântați, dezamăgiți de bilanțul nostru? A crescut copacul din noi precum ne-am dorit? A înflorit, a dat rod, e plin de păsări cântătoare, de cuiburi în care se scriu noi povești sau e uscat, bătut de vânt, cu rădăcini fragile? Între noi oamenii și ei, copacii sunt atâtea similitudini...suntem asemeni lor, creștem, înflorim, dăm rod și câteodată murim, ne uscam de dor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
floare. Dar cuvântul dat e cuvânt și nici cărpănosul acesta de împărat nu și-l încălcă. I-o dădu pe fată de soție și jumătate din împărăția sa. Așa că, nu trecu mult și în acele locuri începură să înflorească flori cântătoare și să zboare pești aurii, fără ca împăratul să facă vreun război pentru aceasta. Până la urmă, a înțeles și Mustață-Sură că numai cu bunătate și iubire poți obține lucrurile de valoare. Noroc că mi-a cântat și mie povestea aceasta o
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
De vânzare”, (pag. 14) este un poem închipuit pentru orice scenă cu pretenții. Lecturați cu drag, apoi închideți ochii! Veți vedea, cu sufletul, cum sărmanele noastre obiecte cresc în ochii altora, se reduc la esențe și declanșează psalmi cu frunze cântătoare, ca un act de revoltă împotriva mercantilismului de orice fel. Ca un ecou parcă, răspunde finalul poemul lui Virgil Ciucă din depărtatul New York: „Sentimente de uitare/ revin doar când e senin/ te-am căutat prin Ursa Mare/ să-mi dai
AUGUST 2016, EDITATĂ DE LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371523_a_372852]
-
adâncurile mele... Și nu rămâne acolo ca Persefona Îndrăgostită de temutul Hades, Mireasa lui, dar sieși încă scumpă... Cine vede și aude... Dar îi e caldul un frig Și vara o iarnă - grea, frigidă... Acela va pleca din inima mea cîntătoare Acela va pleca din inima mea cîntătoare Pleca-va acela din inima mea cîntătoare La fereastră, eu însămi Voi arunca în înalt Cîntecul lui Fals. CLAUSTROFOBIE ...și ai plecat Plângînd, Cu urme lungi Pe nisipul fierbinte... Am făcut căuș palmele
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
Persefona Îndrăgostită de temutul Hades, Mireasa lui, dar sieși încă scumpă... Cine vede și aude... Dar îi e caldul un frig Și vara o iarnă - grea, frigidă... Acela va pleca din inima mea cîntătoare Acela va pleca din inima mea cîntătoare Pleca-va acela din inima mea cîntătoare La fereastră, eu însămi Voi arunca în înalt Cîntecul lui Fals. CLAUSTROFOBIE ...și ai plecat Plângînd, Cu urme lungi Pe nisipul fierbinte... Am făcut căuș palmele Și le-am cules Una câte una
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
dar sieși încă scumpă... Cine vede și aude... Dar îi e caldul un frig Și vara o iarnă - grea, frigidă... Acela va pleca din inima mea cîntătoare Acela va pleca din inima mea cîntătoare Pleca-va acela din inima mea cîntătoare La fereastră, eu însămi Voi arunca în înalt Cîntecul lui Fals. CLAUSTROFOBIE ...și ai plecat Plângînd, Cu urme lungi Pe nisipul fierbinte... Am făcut căuș palmele Și le-am cules Una câte una... Luna A fulgerat scurt Pe cerul roșu
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
Bătrân” Între anii 1963-1966 a urmat cursurile Facultății de Agronomie Craiova, iar între 1967-1972, cursurile Facultății de Biologie ale Universității din București. Romane publicate (în ediții restrânse); „Caruselul intențiilor” editura INTOL PRESS Râmnicu-Vâlcea; „Cărarea dintre secole” editura I.P.; „După-amiaza păsărilor cântătoare” editura I.P.; „Shakerul cu bragă” editura I.P.; „Umblă puțin la sonor - editura I.P.; „Rezervația Lacul Roșu să fie închisă la ora 3 a.m.!”, editura I.P.; „Aripa frântă”, vol. I, premiat, editat INTOL PRESS, Râmnicu-Vâlcea 2011; vol. II, sub titlul „Ieșirea
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
poezie); ■ Gabriel Dragnea (București) - 27 dialoguri incomplete (interviu); ■ Mariana Vicky Vârtosu (Focșani) - Visul din vise (psi-roman, vol. al treilea al trilogiei Legată la ochi); ■ Ludmila Bolboceanu-Grama (Chișinău) - Poetul și prozatorul Mihai LEONTE tămăduitor de suflete (exegeze); ■ Emanoil Toma (Ploiești) - Coama cântătoare a zorilor (poeme). Publică în reviste de prestigiu din țară și din diaspora cronici despre operele unor reputați artiști plastici români și universali : Borta Ovidiu Ambrozie (Suceava), Mihai Ionescu (București), Anca Viorica Bulgaru (Iași), Thomas Kinkade (SUA), Vladimir Kush (Rusia
SCRIITORUL SI EDITORUL GHEORGHE A. STROIA A DEVENIT MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANO-AMERICANE DE ARTE SI STIINTE (ARA) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345812_a_347141]
-
25 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului PREGĂTIRI DE SĂRBĂTOARE Copacii se pregătesc de sărbătoare, Primăvara vine să-i împodobească, Cu frunze de smarald privind în soare, Natura vrea din nou să întinerească. Au revenit turiștii migratori Tot felul de păsări cântătoare, Vom avea îndestulare de flori, Vom fi cu toții în sărbătoare. Aud gângurit de tineri guguștiuci, Alte zburătoare caută noi gazde, O nouă colonie de grauri în nuci, Ogoarele se mândresc cu noi brazde. Referință Bibliografică: PREGĂTIRI DE SĂRBĂTOARE / Mihai Leonte
PREGĂTIRI DE SĂRBĂTOARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345990_a_347319]
-
Obsedat de himera profunzimii, dar și de amărăciunea că pe aceste meleaguri mioritice mai dăinuie “viermi “, Menuț Maximinian desfide existența amorfă și derizorie: “Viermii ăștia grași/ Sunt din pământul meu,/Iar lăcustele de împrumut.Mai am șerpi orbi și șobolani cântători,/ Din flora acidă./ Toate cu suflet “.(Mister). Folosind elementele fabulei poetul face politica denunțului înfierând personajele cu mască și fără mască care contribuie și azi la dezordinea social. Sondând mereu misterul ancestral și idealul clasic al omului, autorul răstălmăcește aparențele
MENUŢ MAXIMINIAN- NODURI ÎN HAOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346441_a_347770]
-
și mii de scântei care pocnesc și trosnesc, din cenușa mocnindă...Ceva misterios, aproape religios, aproape profan, mirific și seducător, precum curcubeul a cărui bogăție de nuanțe izvodite din alb, se desface în spectru...Culori compuse, culori (des)compuse... Culori cântătoare. Versuri tăcânde...Dureri mute, prefăcute-n cuvânt dulceag-amărui precum sâmburul de migdală. Aceasta este poezia Verei Crăciun din volumul „Doruri albe”, recent apărut la Editura Națiunea, București, 2012. O carte notabilă. Născută din doruri. Născută-n zăpadă. Zăpadă născută-n
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
în pământ. Te-or culege mâine, tu miros de pâine, vatra luminând, chipul mamei blând, șoptind un descânt, din ochi lăcrimând. Veșnicia verii Vară cu miros de glie, răspândită-n veșnicie, cu alaiul tău de flori și cu mii de cântători. Cu suflarea ta fierbinte, cu izvoare și cuvinte, pentru aducerile aminte. De toamnă S-a ivit în zori o fată, naltă cu privirea blânda, vocea-i șoapta masurată, a izvoarelor ce plâng. Zvon de struguri, must și larmă de cules
PRINTRE ANOTIMPURI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348277_a_349606]
-
din apropiere, unde se mergea cu colindul în seara zilei de 23 Decembrie, la noi , se colinda în dimineața zilei de 24, obicei menținut și până astăzi. Și se pleca,... hăt... din noapte, în conformitate cu versurile unui cunoscut colind:,, Noaptea, pe la cântători", asta însemnând undeva între 3.30 și 4.00 dimineața, sau cu alte cuvinte,, când plecau CFR-iștii la tren". Așadar, cum va spuneam, ajunsă la vârsta colindatului, mi-a făcut mama dintr-un prosop o traistă pe jumătatea mea
AMINTIRI III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376853_a_378182]
-
cum răcoarea se lasă ca o eșarfă pe umerii calzi de unde aripi cresc și să zbori nu poți. Gleznele subțiri și rotunde îți leagănă pașii. Văd cum diminețile te mângâie cu petale de trandafiri galbeni. Nicio pasăre nu-i mai cântătoare decât șoaptele tale nedeslușite scrise pe buze fără cuvinte. Referință Bibliografică: Nicio apă, nicio pasăre / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2201, Anul VII, 09 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile
NICIO APĂ, NICIO PASĂRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376402_a_377731]
-
cum răcoarea se lasă ca o eșarfă pe umerii calzi de unde aripi cresc și să zbori nu poți. Gleznele subțiri și rotunde îți leagănă pașii. Văd cum diminețile te mângâie cu petale de trandafiri galbeni. Nicio pasăre nu-i mai cântătoare decât șoaptele tale nedeslușite scrise pe buze fără cuvinte. Citește mai mult Nicio apă nu-i mai tulbure decât apa morțiiîn care se spală toți oamenii indiferent de poziția socialăori de avere. Când treci ca o noapte zdrențuităcu pieptul plin
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
prin câmpiile arse deși nu v-am vrut. Vă știu, încă mai sperați cu vorbe amăgitoare, nedrepte, să-mi puneți pe umăr crucea de piatră. Îmi nesocotiți cuvintele ce-n suflet le scriu și-n urmă rămân șiraguri de păsări cântătoare. Citește mai mult Voi m-ați îndepărtat de izvorcând păsările mă iubeau.Aripi voiau să-mi punăsă zburăm împreună,Apă-n cioc mi-au aduscând setea îmi căuta umbrăși de copaci mă lega,până m-a chemat frunzișul unui pârâu
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
pârâu.Voi m-ați purtat pe drumuri de prafprin câmpiile arsedeși nu v-am vrut.Vă știu, încă mai sperațicu vorbe amăgitoare, nedrepte,să-mi puneți pe umărcrucea de piatră.Îmi nesocotiți cuvintelece-n suflet le scriuși-n urmă rămân șiraguride păsări cântătoare.... XXXII. CHEAMĂ-MĂ TU, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016. O să mă întorc la tine, umerii albi așteaptă ca două fețe de pernă pe care n-am pus capul. Și sânii sunt copți
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
jelesc dincolo de cerul ascuns sub bezna durerii.... XIV. LEGENDELE PRIMĂVERII, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. În natură umblă vorba că primăvara a pornit la drum lung în trăsura ei aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și coline pulbere de stele în culorile curcubeului, trasă de telegarii pătimași ai vântului. Socotind zilele ca un bătrânel neîncrezător și încăpățânat, urecheatul meticulos și tenace confirmă tovarășilor adunați în crângul auster și rece, că zvonul
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ce răvășea hotărât penele și blănițele locatarilor năpăstuiți, reprezentau probe imbatibile că zvonul ce-i umpluse pe toți de ... Citește mai mult În natură umblă vorba că primăvara a pornit la drum lung în trăsura ei aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și coline pulbere de stele în culorile curcubeului, trasă de telegarii pătimași ai vântului. Socotind zilele ca un bătrânel neîncrezător și încăpățânat, urecheatul meticulos și tenace confirmă tovarășilor adunați în crângul auster și rece, că zvonul
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
și la oraș. Scopul colindei religioase este de a vesti nașterea Mântuitorului. Colindătorii sunt, în general, copii, deoarece sunt mai apropiați, prin neprihănire, de îngerii care au vestit nașterea Domnului. Momentul colindatului este în seara sau noaptea de Ajun, pe la cântători, până în revărsatul zorilor. Colinda este sfântă și nemuritoare, colindătorii vin neîncetat, „Din an în an mereu / La geam cu Moș Ajun” (Cântec de Crăciun) Gazdele sunt îndemnate să se pregătească pentru a-l primi pe Domnul în curățenie și îmbelșugare
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
victorios, Rază de soare de-ai fi te-ar îngheța al lunii alb fior, De-ai fi picur de ploaie pământul lacom te-ar suge învinuindu-te că seceta-i cu lacrimi tu vrei s-o stingi, Tril de păsări cântătoare de-ai fi te-ar croncăni asurzitor înaripate-n doliu, De-ai fi tu calp cu etichetă un cor de osanale te-ar slăvi. ------------------------------------ Magdalena BRĂTESCU Rehovot, Israel februarie 2015 Referință Bibliografică: Magdalena BRĂTESCU - FIINȚA VERBULUI LIRIC / Magdalena Brătescu : Confluențe
FIINŢA VERBULUI LIRIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375155_a_376484]