873 matches
-
distincții, la cea de-a 55-a gală a premiilor Ivor Novello, unele dintre cele mai prestigioase distincții ale industriei muzicale, dedicate compozitorilor și cântareților britanici. Astfel, Lily Allen a primit premiile pentru cel mai bun cântec și cea mai cântată piesă, pentru hitul "The Fear", dar și cel pentru compozitorului anului. Tânărul cântăreț scoțian Paolo Nutini a primit premiul pentru cel mai bun album - "Sunny Side Up", iar Johnny Marr, fostul chitarist al trupei The Smiths, a fost recompensat cu
Vezi care au fost cele mai importante momente în muzică în 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70857_a_72182]
-
Școala de literatură. Și-acolo, la Operă, Mazilu îl întreabă pe Sava: - Bine, dom-le, dar ăștia de ce cântă?") N-am devenit imediat un iubitor de operă, dar mi-a rămas în minte ideea că nu e, totuși, o variantă cântată a circului, așa cum afirmau în jurul meu diverși snobi care nu pierdeu nici un concert de la Filarmonică... Dacă stau să mă gândesc, n-am văzut până azi decât o dată o operă cântată la nivel înalt: în 2002, la Amsterdam, în faimosul Concertgebau
Vă place opera? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7099_a_8424]
-
ca alternanță dintre deal și vale, în perfectă consonanță cu sufletul românesc. Pe dealurile pe care le vedem urcă sau coboară turme de oi însoțite de ciobanii lor, ca într-o veche pastorală. Pădurile freamătă, se aude permanent sunetul liniștitor, cântat, al talăngilor, pașii călătorilor se pierd în iarbă, ei înșiși urmează desenul vălurit al reliefului, urcă, coboară, urcă, coboară. Acest peisaj care, în stilistica blagiană, comanda o stare de nostalgie, de dor, de tristețe fără obiect, nu păstrează nimic idilic
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
despletite pe peronul gării din Iași în căutarea lui Brumaru și a unei lumi halucinante care își odihnește, uneori, neliniștile pe canapeaua din biblioteca mea; Radu Beligan și voluptățile inteligenței. Angela Gheorghiu și aria fabuloasă a Toscăi, Vissi d'arte, cîntată ca în transă nu doar de o soprană atît de mare, ci de un artist profund, care știe să riște, să se "vîndă" și să se dăruiască atît de generos. Ca în seara despre care povestesc. Un alt vis din
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7161_a_8486]
-
și-a meritat cu prisosință traiul pe acest pământ", a spus, la rândul lui, Varujan Vosganian, adăugând că Adrian Păunescu "nu a scris doar poezii, a scris psalmi". "Poeziile lui nu era neapărat nevoie să fie tipărite, erau spuse, șoptite cântate, căci mergeau direct la inimă", a mai spus acesta. Victor Socaciu, care a vorbit în numele colegilor de la , a spus: "Ne storcea pe rând de toate energiile și scotea la lumină ce avea fiecare mai bun". El a mai spus că
Adrian Păunescu a fost înmormântat cu onoruri militare () [Corola-journal/Journalistic/49553_a_50878]
-
competiție ideologică sau război, indiferentă la mesajele politice, ascultând pe toate canalele vocea de sirenă a Occidentului și libațiile lui consumeriste. În final, sunetul muzicii este cel care mobilizează masele, dar nu o muzică revoluționară, ci aceea a Rolling Stoneșilor cântată sau mai precis mimată în duet de către Misha și Wuschel. Regizorul supralicitează aproape hollywoodian entuziasmul oamenilor eliberați prin muzică de prizonieratul de până atunci, numai că în filmul lui Leander Haussmann relizat, de altfel, după romanul omonim al lui Thomas
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
cărui atelier se afla chiar în fața ușii. Apoi a început ceremonia. Guillaume Apollinaire s-a ridicat și a făcut un elogiu solemn, nu-mi aduc defel aminte ce-a spus, dar știu că a terminat cu o poezie pe jumătate cântată și că toată adunarea a intonat refrenul la peinture de ce Rousseau. După care altcineva, e posibil să fi fost Raynal dar nu mai știu, s-a ridicat, a ținut un toast. Atunci brusc André Salmon, care stătuse lângă prietena mea
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
unui univers tot mai ostil, deși decepția e vătuită, stilul ceremonios, împiedicînd patetismele: „cade destrămarea / în noi și albastrul în zi / peste fiindul de inimi // unde vom fremăta / păsări prinse de cer/ cele de aici și cele ce vin" (12). Cîntate fiind „neîntîmplările", irealul se impune asupra unui real ruinat. Cu o tactică „diplomatică" totuși, ce evită ascuțișurile conflictuale. Actantul stă „lungit șerpește sub clipe / mestecînd neuitări", cu grija de-a nu dezlănțui conflicte formale ce-ar putea fi evitate. Dezolările
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
Szymborska a dovedit din totdeauna mult bun-simț. Lasă însă istoria să se pronunțe. Știe că o face cel mai bine. Și încă un aspect. Claritatea demersului poetic a situat-o pe autoarea celor O sută de bucurii printre cei mai cântați poeți polonezi. Totul în interpretări de excepție. Sfârșit de veac Trebuia să fie un veac mai bun ca celelalte secolul nostru al XX-lea. Nu va mai reuși să ne dovedească aceasta, anii îi sunt măsurați, pasul împleticit, și-abia
Ne-a părăsit Wisława Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/4903_a_6228]
-
promisiune finală, care nu ștergea păcatele deținuților, dar măcar le oferea spre folosință unui întreg popor: Și în curînd vor duce vestea Apele din val în val, C-am dat țării noastre scumpe Viață nouă și-un canal. Un dialog cîntat, care sfîrșea uneori într-un vacarm, ajutat și de urletele și înjurăturile gardienilor, și care era reluat apoi, pînă-n momentul cînd în fața coloanei apăreau, dimineața, platourile de lucru sau, seara, gardurile de sîrmă ghimpată ce înconjurau spațiul barăcilor. * La sfîrșitul
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
Reporter La Vama Veche, în plin „Stuffstock”, s-a auzit duminica trecută muzica lui Mozart și a lui Beethoven cântată live. Primul concert de muzică clasică din Vama Veche a fost susținut, pe 28 august, pe celebra terasă „Papa la Șoni” de un grup muzical aflat la debut în această formulă: „Trio Strad”, alcătuit din Alexandru Tomescu (vioară), Răzvan Suma
Un nou trio pe scena muzicală românească by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/5294_a_6619]
-
de stagiune. Metropolitanul este o uriașă instituție muzicală, un organism în care totul funcționează perfect. Peter Gelb, actualul director, a proiectat un program ce include aproape toate titlurile teatrului liric, fără să eludeze nici lucrări din repertoriul preclasic mai puțin cântate. Metropolitan Opera este un teatru cu deschidere și popularizare pe plan mondial prin bunăvoința fundației Bloomberg, care a sponsorizat transmiterea live în întreaga lume a unor importante spectacole de sâmbătă după-amiază, ceea ce permite prezentarea lor în direct în diverse cinematografe
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
relațiile dintre personaje își păstrează funcționalitatea firească. Contrastul privind tipologia elementelor scenice, costume - decor, determină aici tensiunea raporturilor imaginate de regizorul Marco Arturo Marelli. Pe de altă parte la Berlin, la Deutsche Oper, Nunta lui Figaro este un spectacol bine cântat, bine condus de dirijorul Cornelius Meister. Este și acesta un spectacol vechi, realizat în baza imaginației - aș numi-o - veștejite, a fostului director al instituției, regizorul Götz Friedrich. Ne aducem aminte, este autorul coproducției Viena-Berlin a Oedipe-ului enescian, un regizor
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
gândire - suntem tentați să credem că în spatele măștii Ceciliei se ascunde chiar Tiziano Scarpa. Iată ceea ce îndeobște numim o artă poetică: "Aș vrea să reușesc să scriu cu aceeași consonanță perfectă care există între o notă scrisă și o notă cântată". O altă confidentă a Ceciliei este, așa cum era și firesc, Maica Domnului, mai precis icoana pictată în altarul Bisericii Orfelinatului. Acesteia îi închină muzica tăcută a propriului suflet, zbuciumul preluat de cuget și transfigurat în melos. Chiar și scrisorile din
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
artiști de o calitate incontestabilă, autohtoni în marea lor majoritate. Programul a fost alcătuit într-o manieră ciclică aș spune. Corul și Orchestra Filarmonicii clujene au deschis și au închis festivalul, fiecare cu câte o partitură, mai puțin sau deloc cântată, din creația lui Joseph Haydn: Nelson Messe în re minor, Hob. XXII:11, în concertul inaugural, din 2 octombrie și Harmonienmesse, Hob. XXII:14 în ultimul concert, din 23 octombrie. În interior, s-au succedat Ansamblul "Flauto dolce", specializat în
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
total nepotrivit cu contextul respectiv. Spectacolul are, însă, tensiune, dramatism, este viu, impresionant chiar în unele scene colective (Te deum din actul I - un moment excelent). A fost, într-un cuvânt, o seară superbă, un exemplu de muzică foarte bine cântată și interpretată. Păcat că în sală erau locuri goale din cauza unei mediatizări insuficiente a evenimentului, dar mai ales printr-un dezinteres regretabil și de neînțeles al unui public care ar fi trebuit să fie prezent obligatoriu la acest moment de
Eveniment în lumea operei by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6698_a_8023]
-
reprezintă serialul de concerte grupate sub emblema "Sonoro". Nu e formularea cea mai fericită pentru ce se întâmplă în realitate. Căci mai mult decât sonorități plăcute acest eveniment festivalier al toamnei bucureștene ne aduce muzică. Muzică bună, muzică agreabilă, bine cântată, programe ce reușesc să atragă un public numeros, divers, un public prioritar tânăr. Nu-mi imaginez ce anume au înțeles din Cvintetul cu două viole de Mozart, adolescentul cu fața împodobită de numeroase "piercing"-uri sau fata ce etalează cu
Momentele muzicale ale lunii noiembrie by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6741_a_8066]
-
din vînt"? Cu atîtea pietre legate de piciorușele firave ale cîntecului nostru popular nu e de mirare că maneaua globalizantă a cîștigat partida și s-a umplut de glorie, în vremea fanarioților și în zilele noastre, cînd a revenit, viguroasă, cîntată mai ales la nunți, botezuri, înmormîntări, radio și televiziune, discoteci și hore (adică, manele) în sat: maneliștii de azi au preluat de la vechii "doinitori" ("doinași"?) cîteva instrumente cu coarde, la care au adăugat "clapele" (acordeon și orgă), păstrînd, însă, de la
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
sunt subterfugii scenice menite a-i acoperi mecanismul gîndirii: suferința provocată de pierdere și încercarea de a o înnobila așeazînd-o în lumina unei perspective creștine. Iar în volumul al doilea din Sau-Sau impresia supărătoare că asistăm la o litanie cîntată obsesiv de același glas este risipită prin apariția celor două personaje fictive, A și B, protagoniștii disputei, care își trimit unul altuia epistole pe tema iubirii și a căsătoriei. Dincolo de camuflarea autorului în spatele celor două figuri epistolare, cărora de altfel
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
biografic. "Locuiesc de opt ani într-un cartier periferic. Șoseaua Giurgiului, intersecția cu Toporași. La trei stații de ieșirea din oraș și doar la o aruncătură de băț de Ferentari. Cînd circulația se mai domolește, noaptea, mă delectez cu manele, cîntate live (de maeștri ai genului sau de diletanți) în curtea caselor din vecinătate. N-am termopan. Și chiar dacă aș avea, sîmbătă e petrecere cu două etaje mai sus, așa că tot aș fi la curent cu ultimele hituri în materie. Aceasta
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
culmea surescitării, cine știe ce erau în stare să profereze, și revenin-du-și parcă încet, strigară, nu ca o injurie, ci ca o scurtă caracterizare psihologică, rostiră cu glasuri obișnuite, în care nu intra nici o idee războinică, ... spuseră pe un ton al lor, cântat, plin de dispreț, doar atât: români plouați!... Vasăzică, numai plouați. Ai naibii, cum de le venise în minte?... Mândrilă speculează momentul aparției adevăraților turci, pe care țiganii, „arși" data trecută, îi cred iarăși munteni —, și prind deodată curaj, amăgiți de
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
invizibile, dialogând cu ea firesc, organic, și neimaginându- ți viața în afara acestui dialog, e un semn că omul, acest „animal atât de sălbatic și rău”, este locuit, în cazul anumitor exemplare, de ceva mai-mult-decât-omul, creat după chipul și asemănarea Sa, cântată, invocată, reinventată de acea entitate superioară umană, greu de clintit din măreția ei sublimă, credința sa fiind, câteodată, asistată de necredință. Sau irumpând din terenul magmatic al celei din urmă. Ca în cazul prigonitorului Saul, care, după ce i se înfățișează
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
nu fără protocol. Niciodată fără protocol. Sunt extrem de multe lucruri interesante în Toamna decanei. Povești de familie (vecinătatea, la Roman, cu familia lui Max Blecher, cariera muzicală a fratelui, autorul melodiei Sanie cu zurgălăi, preluată în Occident fără licență și cântată, cu adaptări, inclusiv de către Edith Piaf) și nu numai. Dar, de departe cele mai cuceritoare sunt acelea legate de literatură. Dintre episoade, câteva. Întâi, marele regret de a nu fi tradus Ulysses , de Joyce. (Compensat de admirație pentru reușita lui
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
a luat același premiu ca Maria Tănase. Pățaniile Saniei cu zurgălăi pe care Edith Piaf a cântat-o pe textul lui Patachou, „Johnny, tu n’es pas un ange”, dar pe care francezii au avut acum ocazia s-o audă cântată „popular” de Maria Lătărețu și apoi în cu totul altă variantă, de Aura Urziceanu care, la rândul ei etc., etc. Muzica filmului Marele blond scrisă de Vladimir Cosma și interpretată de Gheorghe Zamfir. Ciocârlia, prelucrată ca piesă de concert de
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]
-
Babel la festivalul pe poezie Nisan: nu știm ce poeme ne sunt traduse în idiș și arabă, așa încât, străinii, vom citi la nimereală. Recitativele sunt de la început variate: sobre sau, dimpotrivă, exaltate; rostite limpede sau confuz; cu voce albă sau cântate. Se recită poezie-șnur, ca într-un tren de marfă. Ne grupăm după dispoziții și stări de a fi: mă integrez într-un grup voios-ironic (autoporeclit al submarinului galben beatles-ian), ai cărui membri sunt - neamțul Michael, suedezul Bengt, irlandezul Gabriel (și
Poezie în Țara Sfântă by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5610_a_6935]