230 matches
-
și trece oriunde nevăzut. Cicoare Femeile care se scaldă cu cicoare nu fac copii. în ziua de Sîmzănii [Sînziene] să te încingi cu o lămură* de cicoare, ca să nu te doară mijlocul la secere. Cioară Cînd umblă cioarele și stăncile cîrîind, se va strica vremea. Cînd vin ciorile de cu toamnă e semn că vine și iarna. Se crede că croncănitul ciorilor anunță vreo nenorocire. Cînd gorăie* cioara e semn că ți se va întîmpla ceva rău. Ciori cînd îți ies
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ou ghizd(ea) - lada de deasupra fîntînii gîci (a) - a descoperi gîlci - inflamație a ganglionilor gîtului gîrlă - cută, pliu gîtlan - gîtlej glistir - clistir goană - vînătoare gobaie - gobac, pasăre de curte gogoașă - excrescență sferică pe creangă gorăi (a) - a gărăi, a cîrîi gorgoasă - fruct cu sîmbure goz - gunoi gresie - piatră de ascuțit gropan - groapă cu apă pentru păsări guri (a) - a pregăti pînza pentru urzit; a face gura cămășii gușter - răgușeală H halici - alice hat - fîșie ce desparte ogoarele helgă - helge, nevăstuică
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în Gorj), a hornonoí "a bodogăni"54, truștuieli "mustrări, răstiri" (cf. DLR, trustuială, atestat pentru nord-estul Olteniei). Întâlnim, de asemenea, multe elemente lexicale, morfologice sau fonetice populare: coșmolie, învolvorât, iepangea, gogeamite, ferdelă, zăbranic "broboadă, testemel; borangic", bălăngăí, a gârăí "a cârâi". Aceste elemente impun expresiei o deosebită vigoare. Cu unele inadvertențe și momente false ale narativității, nuvela, prin expresia sa, își salvează mult din calitatea artistică. Trăsătura caracteristică a nuvelelor și romanelor care pot fi încadrate într-o a patra variantă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu prada, àltfel țipă, Și altfel altă dată! Alte păsări Își schimbă glasul când se schimbă vremea: Așa e neamul cel cu viață lungă Al cioarelor și stolurile negre De corbi atunce când, precum se spune, Sau ploaie cer sau cârâie-a furtună. Deci dar, dacă simțiri deosebite Îndeamnă animalele chiar mute Să scoată glasuri tot deosebite, Cu atâta mai vârtos puteau și oamenii Să-nsemne prin cuvinte osebite Și lucrurile cele osebite.” Lucrețiu afirmă două lucruri esențiale: 1) analogia fundamentală
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din mașină, cu insigna la vedere și un zâmbet american pe față, cineva îndreptă reflectorul spre mine. Am pășit în conul de lumină, cu mâna streașină la ochi, și un val de căldură m-a izbit în față. Un individ cârâi: — Polițai yankeu, J. Edgar, Texas Rangers. Mi-a întins mâna și când am trecut pe lângă el, i-am dat o bancnotă de un dolar, apoi am intrat în secție. Interiorul aducea și mai mult cu o biserică: holul de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
toată pielea pământului (Amare sunt Întrebările cu logica neagră și clară) Mă Împiedicai de toate rădăcinile rușinos crescute sub ierburi. O plasă de păianjen imensă ascunsă-n laboratoarele lumii Dotate cu instrumentele necesare torturării de suflete Ha, ce-mi mai cârâie popii aceștia despre legea conștiinței? Am să le tai bărbile de țapi impenitenți pentru ștergerea Încălțărilor mele Aud cum sirenele cântă-n culise la siluirea fecioarei din gânduri Fauni și satiri de marmoră aleargă nimfele-n crânguri mallarmeene Omule, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca să nu-l mai care după cu el la birou și așa rămăsese în sufrageria ei în următorii doi ani; îl mai deschidea din când în când vreun musafir care inevitabil comenta ce cuplu frumos făceau Duncan și Emmy. Otis cârâi în colivia lui așezată în colțul studioului în formă de L. Se prinse cu ciocul de una din gratii, o zgâlțîi bine și croncăni: — Otis vrea să iasă. Otis vrea să iasă. Trecuseră unsprezece ani și Otis devenea tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
acela sugestiv — și arătând perfect sănătos — Adriana își dădu seama că fusese păcălită. Ieșise deja din baie și se afla în hol pe la jumătatea drumului, când Otis strigă din răsputeri “Graso!” de trei ori la rând, oprindu-se numai să cârâie între țipete. — N-ai decât să crăpi, șobolan înaripat. Sper să fie o moarte lentă și chinuitoare. O să țopăi de mormântul tău de pasăroi nenorocit. Toată povestea asta o înfuria peste măsură! Doar pentru că Emmy se simțea prea vinovată ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în jos, cu ciocul încremenit în ceea ce s-ar putea descrie o expresie tristă. Dar mai ales se privea în oglindă și, chiar când Adriana a înțeles importanța acestui fapt, Otis a slobozit un oftat trist și lung și a cârâit “Grăsană” cu un calm resemnat. Abia atunci Adriana și-a dat seama că Otis credea că el e gras, nu ea. În tot acest timp în care Otis strigase “graso” și “grăsană”, de fapt el strigase după ajutor! El probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
este și o fabrică de mentosan. Locuința trebuie Împărțită. Este tot la comun. Cineva trebuie să rămână cu bucătăria, altcineva cu baia. Altfel nu se poate Împărți. Ai tăi aleg partea cu baia. Te zgâiești la pâlnia dușului. Încerci jaluzelele. Cârâie ca o mitralieră. Aluneci pe parchet și cazi. Suspini. Și te bucuri. Trânta cu ziua ia sfârșit. Ai zgâriat-o destul. Se Înserează. Fratele tău, care a fost tuns la zero și pe care l-ai poreclit Oaia, este eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a prins un post de radio pe unde scurte În limba română. Se cheamă Europa Liberă și nu e voie să-l asculți, că este bruiat. Dacă te prinde, te dă afară din toate școlile și din U.T.M. Aparatul cârâie și nu se aude decât o muzică arabă. Bagă o sârmă groasă În gaura de la antenă și În fine auziți un semnal muzical. Ceva de George Enescu. Vorbește un bărbat politică și pe urmă o doamnă cu voce reacționară, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
meu, suferea de foame fără să scâncească. Cocota elegantă care mi i-a cumpărat, i-a sărutat pe bot, strângându-i pasionat în brațe. Zitta, sârboaica mea cu părul cânepiu, înaltă și dreaptă, întoarse capul cu dispreț către mine și, cârâind printre buzele subțiri, trase ca din grifel, susținu că niciodată nu i-am arătat atâta sentiment, demonstră, martorei calitatea inferioară a sărutului meu rar, rece și convențional. Își șterse apoi nasul, clipind din pleoape, scurt și pripit, ca pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tăieței cu Chianti. IX Da, don Bustos, când buchiseam azi-dimineață ziaru iera să dau pă spate dă uimire. Apoi mi-am adus aminte dân memorie. Ieri, când m-am Întors dă la ghiftuială și m-am soilit În debara, a cârâit telefonu. Iera Pérez, care m-a năucit la cap cu Încrederea lu pretenara, că Fonseca Îi povestise d-acu tărășenia. Mi-a promis să-i facă dă tot râsu pă Monsenioru și pă Kuno, c-o papară la fel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
atunci, bunico? Da, le înroșim ca sa ciocnim de sărbători, fată dragă. Treceam pe lângă hambar să mă uit la cloșcă. Era permanent pe coș, acoperind ouăle. Nici nu cobora să mănânce ori să bea apă. Dacă trecea altă pasăre pe aproape, cârâia la ea și se înfoia, alungând-o. Nici pe mine, prietena ei, nu mă lăsa să mă apropii prea mult. Uneori o vedeam cum întoarce ouăle cu ciocul. Am gândit că le așeza să aibă toate aceeași căldură pe toate
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
din curte au dat semne de spaimă. Au fugit și s-au adăpostit pe sub șopron și pe lângă căpițele de paie. Aici stăteau ciuciulite, cu capul răsucit să poată privi cerul cu un ochi. Unele se uitau chiorâș spre cer și cârâiau a primejdie. Adică, le anunțau și pe celelalte. A cârâit și cloșca mea și a chemat înspăimântată puii: clo,clo, clo! strigând la ei. Dar ei, micuți și prostuți, nu înțelegeau ori nu o ascultau. Până să-i adune și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
s-au adăpostit pe sub șopron și pe lângă căpițele de paie. Aici stăteau ciuciulite, cu capul răsucit să poată privi cerul cu un ochi. Unele se uitau chiorâș spre cer și cârâiau a primejdie. Adică, le anunțau și pe celelalte. A cârâit și cloșca mea și a chemat înspăimântată puii: clo,clo, clo! strigând la ei. Dar ei, micuți și prostuți, nu înțelegeau ori nu o ascultau. Până să-i adune și să-i adăpostească, din înaltul cerului a venit în picaj
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
fusese) și să le lege de pătuțul lui Kate. Apoi m-a pupat de noapte bună și a ieșit tiptil din cameră. Eu am căzut într-un somn profund și fără vise. Kate m-a trezit cincisprezece minute mai târziu cârâind după micul-dejun. Am hrănit-o, apoi m-am cățărat clătinându-mă înapoi în pat. Tocmai începusem că alunec din nou în mrejele somnului, când l-am auzit pe tata coborând spre bucătărie. După câteva minute, l-am auzit boncăluind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
strâng plină de entuziasm, extinzându-mi plasa pe un vast teritoriu. Am vizitat toate șifonierele din casă, mai cu seamă pe cel al lui Helen, și n-am lăsat nici un sertar nedeschis și nici un umeraș neexaminat. Deși continuam să mă cârâi cu toată lumea din casă, știam că la plecare o să fie groaznic. Cel mai greu avea să-mi fie s-o părăsesc pe mama. Nu numai pentru că-mi era de mare folos cu Kate. Nu, sincer, vorbesc serios, știam c-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
predispune la somnolență. Adoarme grațioasă și visează buze, fălci, penisuri necunoscute ce i se cațără (tema zborului) pe coapse, pe sîni, apoi secvențe cu fese stranii, În plină mișcare, o Îngerească coabitare pubiană la patru mîini, care-o face să cîrÎie de plăcere, după care sperma țîșnește triumfal, peste tot, și avionul aterizează. În revista Bordel, tot mai elegantă pe zi ce trece, citesc un text capital, din care irumpe o frază lichidă: „Problema este că eu nu pot ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cei aproape trei ani de când ne cunoșteam, s‑a proptit drept În fața Băiatului Ciudățoi și a făcut În așa fel ca Înălțimea lui să insinueze amenințarea pe care o intenționaseră cuvintele. — Amice, nici o problemă. Am șters‑o d’‑acia, a cârâit el, după ce i‑a aruncat o privire lui Alex și a realizat că e nevoit să‑și sucească gâtul ca să se uite În sus la fața lui. Mă Îmbrac acușica și ies pe ușă afară. Și‑a luat jeansii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă duc cu ea la Paris, sau a faptului că mă voia numai pentru că mă considera o idee mai puțin neghioabă decât acele anorexice clone franțuzoaice ale... ei bine, ale propriei mele persoane. — O, mai taci naibii din gură, a cârâit ea printre accesele de tuse devenite de‑acum enervante. Ești persoana cel mai afurisit de norocoasă din lume. Eu aștept de doi ani călătoria asta - de peste de doi ani, de fapt - și acum nu mă pot duce. Ironia soartei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ce se petrece, dar nici nu mă puteam debarasa de senzația că viața devenise mult mai simplă de când scăpasem de veșnica cicăleală și de sentimentul de vinovăție. Și totuși, mi‑am ținut răsuflarea - până când am auzit vocea Mirandei care a cârâit la capătul celălalt al firului: — Ahn‑dre‑ah, când trebuie să vină Lucia? — A, bună, Miranda. Stai să verific itinerarul ei. A, da, iată‑l. Să vedem, scrie aici că vine astăzi direct de la ședința foto de la Stockholm. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca să-l identific. MÎinile Îi emanau un miros ca de ceară, dar astringent, și mi-am dat cu presupusul că poate făcuse o baie ritualică. La ora șase, după ce-mi eliberasem Încheieturile din legături, mersesem șchiopătînd pînă la telefon. CÎrîisem În urechea speriatului portar de noapte, insistînd să sune la poliția spaniolă și să raporteze atacul. Două ore mai tîrziu, sosise un detectiv veteran de la brigada furturi din Benalmadena. Îi arătasem mobila răvășită și rîcÎiturile de pe podea, iar portarul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-l sfâșie. Florile, atâtea câte sunt, steluțe galbene de buruiană de cinci degete, mustăți albastre și cenușii de amăreală, violete de luncă cu movuriul lor delicat, par firave și neîndestulătoare. Undeva În ținuturile Întunecoase și nelocuite, sus spre nord, cârâie un corb. Scrutez cerul, Însă e prea departe pentru a putea fi zărit. Străbatem o milă din acest ținut sever, pe urmă urcăm pieptiș un deal, trecem printr-o spărtură dintr-un vechi gard de țarc și ne continuăm suișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
țigancă, ci fiindcă mie îmi plac ciorile, cum ciugulesc ele un bob de porumb nedigerat dintr-o baligă, sau păduchii din coama unui cal pe care se așează. Vezi cât de modeste sînt? Și mai au și darul premoniției. Când cârâie ele într-un anumit fel, spun ceva, dacă știi să le asculți... Fii cioară drăguță și o să te fac să le simți porumbiță... N-ai nici o șansă cu strelitul, poți să-i arăți și un autobuz și el tot pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]