773 matches
-
voie să iasă sau să intre în localitate. Măsura s-a dovedit binevenită, cei 681 de oameni rămași nemaifiind atacați de odiosul criminal. Ceea ce dovedește, fără putință de tăgadă, că nelegiuitul asasin nu este unul dintre noi", după cum a remarcat cârciumarul Bandy. Spre mulțumirea domnului procuror, această constatare plină de bun simț venită de la omul considerat cel mai isteț din Vișinul Alb, a închis, în sfârșit, dosarul. De atunci, în localitatea Vișinul Alb nu s-a mai produs nici o crimă. Nici una
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
stare specială în mijlocul tuturor localnicilor, astfel încât o dispoziție secretă îndeamnă organele puterilor regionale să stimuleze asemenea situații în vederea educării unui comportament unitar pentru toți cetățenii. Dispoziția secretă poartă numele de cod "Zak".) 6. Este necesar că liderii de opinie, asemenea cârciumarului Bandy din satul Vișinul Alb (din comuna Vișinul), să fie atent monitorizați pentru ca influența lor să se manifeste în spiritul DSZ Dispoziția Secretă Zak.); 7. Din când în când, dar nu la distanță mai mare de opt luni, se va
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
comisă din gelozie, întrucât existau dovezi medicale la dosar cum că victima a fost impotentă; de asemenea, eminentul procuror Doctor Rognavaldur Sicl a demonstrat că abominabila faptă bestiala faptă! n-a fost comisă în stare de ebrietate, deoarece S. S., deși cârciumar de meserie, n-a pus niciodată un strop de alcool în gură, cerându-le doar angajaților săi să verifice calitatea și tăria produselor achiziționate pentru a fi consumate în localul său; și tot eminentul procuror Doctor Rognavaldur Sicl a demonstrat
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
nu se poate mai nimerit pentru aceste personaje de carnaval. O tragedie a vindictei râvnește a fi Năpasta (1890). Atmosfera, încă de la primele replici, se anunță apăsătoare, sumbră și ea devine într-adevăr insuportabilă, prevestind un sfârșit funest. Anca, soția cârciumarului Dragomir, e o femeie ale cărei trăiri s-au concentrat într-un unic, obsesiv sentiment. Fanatică, de o cruzime rece, nu-și dorește altceva decât să se răzbune pe acela care i-a ucis iubitul. Pentru a afla tot adevărul
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
unor cazuri-limită, unele cu substrat patologic, implicând factorul congenital. Pe un fond sufletesc zdruncinat, purtările neașteptate, curioase sunt consecința unor împrejurări care pun nervii unor inși hiperreactivi la grea încercare. În vreme de război istorisește un caz de demență, scrânteala cârciumarului Stavrache fiind pricinuită de o anxietate prelungită în care se insinuează frica. Frica îngrozitoare, paroxistică frânge ușor fragilul echilibru nervos al hangiului Leiba Zibal, echilibru și așa avariat de boală, de traumele suferite începând din copilărie (O făclie de Paște
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
cu care se prinde papa și cu care se poate câștiga în favorul ocrotirii grecilor. Deși clerul grec se zbătea cu drept cuvânt contra recunoașterii unei autorități străine asupra bisericii lor și nu voia a o pune la dispoziția unor cârciumari și meseriași de rând, de cari în clerul latin de țară erau pe ici pe colo, totuși clerul nu cuteza de-a se opune pe față la planul împăratului, foarte hotărât, și cedă din slăbiciune, deși rațiunile acestuia citate pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de mătrăgună”, la Simeon Fl. Marian), ci și „dizolvată” (macerată) în vin sau rachiu. Astfel se folosea și opiumul (de aici expresia „a bea afion”), dar și alte plante psihotrope. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, de pildă, Vasile Alecsandri descria cârciumari evrei din Moldova care comercializau „rachiu amestecat cu ciumăfăi” (40). La rândul său, Mihai Eminescu scria în 1881 despre cei care vindeau „rachiu de cucută prin sate” (41). Amândoi se refereau la cârciumari „jidovi”, contribuind semnificativ la răspândirea legendei privind
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
XIX-lea, de pildă, Vasile Alecsandri descria cârciumari evrei din Moldova care comercializau „rachiu amestecat cu ciumăfăi” (40). La rândul său, Mihai Eminescu scria în 1881 despre cei care vindeau „rachiu de cucută prin sate” (41). Amândoi se refereau la cârciumari „jidovi”, contribuind semnificativ la răspândirea legendei privind otrăvirea băuturilor de către aceștia. Un personaj antisemit dintr-un roman al lui Umberto Eco îi acuză pe evreii cârciumari că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, puneau în băuturile alcoolice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
despre cei care vindeau „rachiu de cucută prin sate” (41). Amândoi se refereau la cârciumari „jidovi”, contribuind semnificativ la răspândirea legendei privind otrăvirea băuturilor de către aceștia. Un personaj antisemit dintr-un roman al lui Umberto Eco îi acuză pe evreii cârciumari că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, puneau în băuturile alcoolice pe care le vindeau „o substanță toxică ce conține opium și cantaridă” (266, p. 352). Nu mai insist acum. Am demontat mecanismul acestei legende cu alt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cucută (cicuta), ca remediu” (Naturalis historia, XXV, 151-154). Ca și la alte plante psihotrope, diferența dintre leac și otravă (ambele numite în greacă pharmacon) este dată de doza folosită. Se pare că a existat într-adevăr practica tainică a unor cârciumari (indiferent de etnie) de a macera anumite plante psihotrope în băuturi alcoolice, pentru a le face „mai tari”. Cârciumarii din zona Munților Apuseni, consemna Gheorghe Pavelescu, „obișnuiesc să pună în butea cu vin o bucată de mătrăgună [...], că atunci omul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ambele numite în greacă pharmacon) este dată de doza folosită. Se pare că a existat într-adevăr practica tainică a unor cârciumari (indiferent de etnie) de a macera anumite plante psihotrope în băuturi alcoolice, pentru a le face „mai tari”. Cârciumarii din zona Munților Apuseni, consemna Gheorghe Pavelescu, „obișnuiesc să pună în butea cu vin o bucată de mătrăgună [...], că atunci omul care bea nu mai pleacă până termină banii”. Pentru găsirea și aducerea mătrăgunei, cu îndeplinirea întregului ritualul cunoscut, se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ar fi să contribuie numai la o repartiție echitabilă a sumei, nu însă la o sporire a ei. Lucrul se pare atât de elementar încît e greu de înțeles cum cineva nu l-ar înțelege. Accize și patente nu plătește cârciumarul, ci acela ce produce băuturile. Venitul tutunurilor nu l-o fi plătind doar directorul, funcționarii și agenții; din contra, ei iau cu toții; ci consumatorul și producătorul. Îndemnăm pe confrați să nu se facă cumva jertfa unei erori economice și să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ar fi să contribuie numai la o repartiție echitabilă a sumei, nu însă la o sporire a ei. Lucrul se pare atât de elementar încît e greu de înțeles cum cineva nu l-ar înțelege. Accize și patente nu plătește cârciumarul, ci acela ce produce băuturile. Venitul tutunurilor nu l-o fi plătind doar directorul, funcționarii și agenții; din contra, ei iau cu toții; ci consumatorul și producătorul. Îndemnăm pe confrați să nu se facă cumva jertfa unei erori economice și să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
muncitor. Debitanții de tutun în loc de-a fi români, după cum prescrie legea, sunt, sub ochii directorului, în capitală chiar, străini. Dispoziția legii nu e respectată nici de stat, care administrează el însuși monopolul. Prin legea de la 1864 se prescrie ca cârciumarii din sate să fie români; nu sunt. Primăria cheltuiește cinsprezece milioane, dar nici măcar lucrătorii cu mâna nu sunt români. La căile ferate, după dispozițiile contractului de înterprindere, jumătate din funcționari ar trebui să fie români. Nu sunt. Și așa în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mult cu agricultura. Arenda ogoarelor servă mai cu seamă ca pretext pentru a putea specula cu grâne, rachiu și lână. Asta o fac cei mici ca și cei mari. Cei mici sunt cămătarii și precupeții țăranilor. Un negustoraș sau un cârciumar evreu are într-un sat o poziție analogă cu Rothschild între puterile mari ale Europei. Toți țăranii [î]i sunt datori; el se 'mbogățește din dobânzile ce, i se plătesc. Dobânda ordinară e de 52 la sută: adecă, pentru fiece
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu personaje rurale sau de suburbie, pe care autorul le privește cu umor, ironie sau chiar le caricaturizează. Sunt de reținut capacitatea prozatorului de a înregistra amănunte de oarecare expresivitate plastică și unele reușite stilistice în compunerea vorbirii unor țărani, cârciumari etc. S. K. este, alături de Alexis Nour, Doctorul Ygrec și Alexandru Bilciurescu, autor al unui experiment de roman parodic, Stafiile dragostei (1929), interesant ca idee, în care el însuși deține „rolul” lui Ștefan Străjescu. Culegerea Relief (1935) reia o serie
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
se încadrează întru totul curentului. Cartea care a determinat subsumarea sa la sămănătorism a fost romanul Două neamuri (1906). Aici se ilustrează într-adevăr ideea potrivit căreia suferințele și dramele țărănimii din epocă s-ar datora exclusiv moșierilor, arendașilor și cârciumarilor străini, îndeosebi greci și evrei, pripășiți în lumea satelor. Cum sugerează și titlul, confruntarea are loc între „două neamuri”, boierul român de viță veche Ilarie Măcieș și arendașul grec Iani Livaridi, care ajunge să îl ruineze pe primul. G. Ibrăileanu
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
face de mai multe ori trimitere la ilustrul său „genitore” și intră în scenă într-un context tipic caragealian. Vrea să devină primar și de aceea are tot interesul să se facă remarcat de „autoritățile” din ținut, adică de Caranfil, cârciumar și judecător, de Madei, care este șef de post, de bancherul Bran și, bineînțeles, de Marin, poetul urbei. Prin dialogurile pe care le poartă, Cațavencu ajunge, practic fără voia sa, în posesia unor informații ce îi incriminează pe toți acești
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
clasei muncitoare ca forță conducătoare În luptă pentru Înlăturarea exploatării și, odată cu aceasta, În general, sporirea Încrederii celor asupriți Într-un viitor luminos. Nu este Întâmplător că dintre toate tipurile Întâlnite În cartea Sandei Movilă, al boieroacei Julia și al cârciumarului Ilie Tabageru sunt cele mai vii, și aceasta este În dauna personajelor pozitive ale cărții. Scriitoarea caută prin fiecare gest al lor, prin fiecare stare sufletească mijloace spre a dezvălui putreziciunea caracterului lor de exploatatori (Ă). Acestei preponderențe a vechiului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
, Victor (10.XI.1911, Coțofenii din Față, j. Dolj - 5.VI.1971, Lisabona), clasicist, traducător și poet. Este fiul Elenei (n. Constantinescu) și al lui Gheorghe Buescu, cârciumar. După ce a absolvit Liceul „Carol I” din Craiova, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie din București, luându-și licență în filologie clasică în 1933. Studiază apoi la Paris, la École Pratique des Hautes Études, între 1933 și
BUESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
1917, a încercat să reorganizeze prima instituție dramatică a țării. A fost președintele sindicatului ziariștilor. Anton și Constantin C. Bacalbașa sunt frații săi. B. a debutat ca dramaturg cu piesa De focu birului (1895), jucată sub titlul Mort fără lumânare. Cârciumarul Gheorghe îl ucide, cu complicitatea Joiței, soția sa, pe cămătarul chir Dumitru. Remușcările sunt puternice și Gheorghe va recunoaște crima. Atmosfera și situațiile dramatice sunt asemănătoare cu acelea din Năpasta, drama lui I. L. Caragiale. Piesa a avut o frumoasă carieră
BACALBASA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285520_a_286849]
-
1740. Un caz concret de acordare a unor fonduri din bugetul consiliului comunal către unul dintre consilieri era prezentat în persoana domnului consilier Gherasim Avramescu. Prezentând cazul, jurnaliștii tulceni afirmau: "Curioasă ni se pare însărcinarea consilierului Gherasim Avramescu, de profesie cârciumar, cu îndatorirea de a furniza spitalului lenjerie, și de a clădi un puț în piață, în rotundă sumă de 800 lei"1741. Întrebându-se, în mod firesc, "ce avem acum în fața noastră ca noi candidați?", jurnaliștii apreciau că oamenii aflați
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
bărbat care știa ce lucruri sunt cu adevărat de preț În viață, nu-l trezi. Astăzi e vineri Trei soldați romani stau Într-o tavernă, la unsprezece noaptea. În jurul camerei sunt așezate mai multe butoiașe. În spatele tejghelei de lemn stă cârciumarul evreu. Cei trei soldați romani sunt cam chercheliți. Primul soldat roman: Pe ăla roșu l-ai Încercat? Al doilea soldat: Nu, nu-l Încercai. Primul soldat: Păi, ia să-l Încerci. Al doilea soldat: Bine. George, adu un rând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cei trei soldați romani sunt cam chercheliți. Primul soldat roman: Pe ăla roșu l-ai Încercat? Al doilea soldat: Nu, nu-l Încercai. Primul soldat: Păi, ia să-l Încerci. Al doilea soldat: Bine. George, adu un rând de roșu. Cârciumarul evreu: Poftiți, domnilor. O să vă placă. [așază pe masă un urcior de lut pe care l-a umplut dintr-un butoi] E un vin foarte bun. Primul soldat: Pune-ți și tu un pahar. [Se Întoarce către al treilea soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
porcăria aia. Îmi lasă un gust de acreală. Primul soldat: Ești de prea mult timp aici. Al treilea soldat: Și ce dracu’, crezi că eu nu știu? Primul soldat: Auzi, George, poți să-i dai ceva pentru stomac omului ăstuia? Cârciumarul evreu: Am aici ce-i trebuie. [Al treilea soldat gustă din amestecul preparat de cârciumar.] Al treilea soldat: Ce-ai băgat În asta, resturi de cămilă? Cârciumarul: Da-ți-o peste gât, locotenente. O să vă simțiți mai bine imediat. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]