2,751 matches
-
-mi parcă propriile armături inexistente de crom clipitor. Își ridică piciorul stâng așa încât să i se sprijine proteza de genunchiul meu. Pe suprafața interioară a coapsei, chingile formau adâncituri pronunțate, albii de piele înroșită săpate sub formă de catarame și cârlige. Când i-am desfăcut proteza de la piciorul stâng și mi-am plimbat degetele de-a lungul scobiturii adânci lăsate de cataramă, am simțit căldura și catifelarea pielii încrețite, mai excitantă ca membrana unui vagin. Acel orificiu depravat, invaginația unui organ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
recunosc stările de spirit în suferința imobilă a lucrurilor. Domnișoara Zwida s-a arătat imediat de acord: obiectul pe care l-ar fi desenat cu cea mai mare plăcere, mi-a spus, era una din acele mici ancore cu patru cârlige, numite „grapine“, folosite de vasele de pescuit. Mi-a arătat câteva trecând pe lângă bărcile amarate la dig și mi-a explicat dificultatea de a desena cele patru cârlige din diverse unghiuri și perspective. Am înțeles că obiectul ascundea un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
plăcere, mi-a spus, era una din acele mici ancore cu patru cârlige, numite „grapine“, folosite de vasele de pescuit. Mi-a arătat câteva trecând pe lângă bărcile amarate la dig și mi-a explicat dificultatea de a desena cele patru cârlige din diverse unghiuri și perspective. Am înțeles că obiectul ascundea un mesaj pentru mine și trebuia să-l descifrez: ancora, un îndemn să mă fixez, să mă agăț, să dau de fund, punând capăt stării mele fluctuante, menținerii mele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
poezii. Fără să stea pe gânduri, a aruncat foile pătate în cutia de tablă de la piciorul mesei. - O să-l conving că n-avea nevoie, în deschidere, de-o artă poetică explicită. C-așa-i mai sugestiv, mai ambiguu, c-are cârlig la cititor, trestii... Trebuie să mai am puțină răbdare, ficatul mi-e flenduri, ar trebui să explodeze de pe-o zi pe alta, dar tot mai ține, mai distilează magariu’. Am moștenit o fibră tare, dom’le! Râdea, cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
miile de păsări marine Începură să se Întoarcă, tremurînd, la locurile lor. CÎnd Niña Carmen se trezi, după ce trecuse amiaza, descoperi că era lungită pe un pat grosolan, goală și legată cu un lanț lung terminat la capăt cu un cîrlig care fusese Înfipt În mijlocul unei peșteri imense, cu pereți Înalți și lumină difuză. Îi trebui multă vreme ca să-și dea seama de realitate și memoria ei fu asaltată de scenele pe care, ca Într-un vis, avea senzația că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un pește sau doi, ci zeci de pești, pentru că atunci cînd firele se duseră la fund, la vreo patruzeci de capete, peștii, de toate mărimile și din cele mai variate specii, s-au năpustit asupra momelii sîngerînde, rămînÎnd prinși În cîrlig. Euforic, Iguana Oberlus depozită pe fundul ambarcațiunii recolta bogată și lăsă imediat să cadă În apă bucățele mici din ficatul cald al răposatului Ferreira. Aruncă ce mai rămăsese la bord și apoi azvîrli mortul În apă, observînd cum se Îndepărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
conturul unui rac. Însă cert era că atunci când acest „rac“ se ridică un cvadrant deasupra liniei orizontului, picioarele lui din spate indicau cu precizie punctul în care se află estul în timpul lunilor de vară. Aștepta răbdător, încrezător că în curând Cârligul lui Maui1 avea să se ivească, la rândul lui, în locul în care își fixase privirea, însă ceea ce apăru dintr-odată fu o masă obscură și amenințătoare, ca o umbră venită din alte lumi, căci nici un zgomot de pași, nici un trosnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mie! recunoscu Vetéa Pitó. Dar adevărul este că am riscat mult. Dacă ieșea prost, stăteam trei luni cu fundul plin de vânătăi. —Așa este, răspunse Tapú Tetuanúi. Dar îți dai seama cum ar fi fost să reconstruim satul, să fabricăm cârlige de undita sau să pescuim în laguna, știind că Miti Matái se află iarăși în Al Cincilea Cerc? Am fi înnebunit, nu altă!... admise cu vocea lui groasă masivul Chimé, care încă părea că se află pe altă lume. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
kilograme, si, cu toate ca obișnuiesc să se dedice prinderii de pești zburători, s-ar crede că cea mai mare plăcere a lor este să se învârtă în jurul oricărui obiect plutitor, lăsându-se foarte usor prinși cu ajutorul unei momeli puse într-un cârlig. Un lucru curios cu privire la ei este că în momentul când sunt trași pe punte culoarea lor frumoasă, argintie, se transformă într-un auriu murdar, cu pete albastre, însă după ce mor își recapătă culoarea de la început. Oamenii de pe Marara îi capturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că în momentul când sunt trași pe punte culoarea lor frumoasă, argintie, se transformă într-un auriu murdar, cu pete albastre, însă după ce mor își recapătă culoarea de la început. Oamenii de pe Marara îi capturau folosindu-se de harpoane sau de cârlige de sidef, de os sau de lemn, pe care le fabricau cu multă răbdare, cu ajutorul rudimentarelor bucăți de coral, iar apoi le fixau în capătul unei corzi rezistente, pe care femeile o împleteau din fibră de roa, un arbust care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apoi le fixau în capătul unei corzi rezistente, pe care femeile o împleteau din fibră de roa, un arbust care creștea în văile înalte și umede. Eternii călători ai Pacificului nu aveau nevoie decât de aceste corzi și de aceste cârlige pentru a-și asigura hrana și, cum pentru ei o mare piroga, legănându-se în mijlocul oceanului, reprezenta un habitat în care se simțeau la fel de bine ca un țăran în casa lui de piatră, la venirea iernii, nu e de mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-o termine, fiindcă, dacă vă debarca pe insulă, va deveni rușinea eternă a insulei Bora Bora. A doua zi, pe la amiază, un pescăruș începu să zboare pe deasupra capetelor lor, iar Miti Matái ordona să fie aruncat în apă un cârlig cu o momeală. Pasărea se aruncă imediat asupra momelii și se prinse în cârlig, iar după ce o traseră pe punte, Navigatorul-Căpitan îi suci gâtul și o taie în două cu un cuțit, așezând pe lemnul punții conținutul stomacului. Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insulei Bora Bora. A doua zi, pe la amiază, un pescăruș începu să zboare pe deasupra capetelor lor, iar Miti Matái ordona să fie aruncat în apă un cârlig cu o momeală. Pasărea se aruncă imediat asupra momelii și se prinse în cârlig, iar după ce o traseră pe punte, Navigatorul-Căpitan îi suci gâtul și o taie în două cu un cuțit, așezând pe lemnul punții conținutul stomacului. Tapú Tetuanúi și cu Chimé din Farepíti schimbară priviri întrebătoare, căci, așa cum era de așteptat, stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de așteptat, nerăbdătorul Octar nu încerca să-i atace, ci se mulțumi să le poruncească oamenilor lui să se ascundă și mai bine, ca să nu-i simtă cei doi în clipa când vor pătrunde în insula. Curând după aceea, vârful Cârligului lui Maui își făcu apariția la orizont și, cum acesta era semnalul convenit, Roonuí-Roonuí și cu războinicii lui porniră în liniște către locul unde erau ascunse catamaranele, pe care, contrar așteptărilor lor, le găsiră fără nici o pază. Era clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în timp ce pe plajă apuseana presupușii exploratori rămăseseră la câțiva metri de țărm, ca și cum nu s-ar fi putut hotărî să pătrundă în insula. Te-Onó nu mai știau ce să creadă. Cand steaua care marca punctul cel mai de jos al Cârligului lui Maui apăru pe bolta, fidelă întâlnirii la care nu lipsise de milioane de ani, exploratorii se întoarseră înotând fără grabă la Peștele Zburător, în timp ce grupul lui Roonuí-Roonuí se întorcea la mică pluta. Luna era deja pe punctul să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nevastă de-a dreptul cretină. Au ajuns, în sfârșit în fața vânzătoarei, au plătit și unul și altul și în drum către stație inginerul i-a povestit cu lux de amănunte, cum s-a învățat soția lui să înfigă râma în cârligul undiței deși acest lucru îi producea la început repulsie. Carmina și-l imagină acasă, sub cupola mare a veiozei, migălind la cine știe ce aparat, cu penseta în mână, foarte concentrat, înconjurat de fel de fel de piese, de truse cu scule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu o piardă la cea mai mică schimbare de poziție, cum, pe vremuri, pierdea Europa Liberă pe scala instabilă a Vef-ului. 43. Grațian stătea În fața lui: Între ei, tabla de șah cu toate piesele negre. Deasupra lor, agățat Într-un cârlig, porcul zumzăia ca un bondar, ca un candelabru care dădea semne de oboseală. VII. Laudă porcului sau Porcul acesta nu este un porc 1. Legat zdravăn de un picior cu o funie groasă cât o parâmă de vapor, se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cuvintele: FORMEAZĂ COMANDA RAPIDĂ 1 - FOLOSEȘTE-MĂ. În dreapta, un set de chei de mașină; iar lângă ele o fotografie polaroid înfățișând un jeep galben, vechi; alături de ea, era un alt bilețel post-it, pe care scria: CONDU-MĂ. De unul din cârligele cuierului era agățată o jachetă de piele maro, cam ponosită. Am deschis plicul și-am găsit două foi de hârtie - o scrisoare bătută la mașină și o hartă desenată de mână. Iată ce spunea scrisoarea: Eric, Întâi și-ntâi, păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bicicletă, mai multe lacăte și-un blocaj de volan. Pe șezutul lui se afla un arac. 10. Pisoiul Ian. Dormind. 11. Umerașe. Mai multe duzini de umerașe aranjate în jurul marginilor scândurii din față. Umerașele fuseseră unite între ele la nivelul cârligelor sau de la cârligul unuia la colțul altuia pentru a crea un soi haotic de lanț. 12. Laptopul lui Nimeni. Laptopul lui Nimeni așezat pe o cutie de ambalaj din plastic. Laptopul era deschis, ecranul strălucea albastru și afișa o înșiruire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lacăte și-un blocaj de volan. Pe șezutul lui se afla un arac. 10. Pisoiul Ian. Dormind. 11. Umerașe. Mai multe duzini de umerașe aranjate în jurul marginilor scândurii din față. Umerașele fuseseră unite între ele la nivelul cârligelor sau de la cârligul unuia la colțul altuia pentru a crea un soi haotic de lanț. 12. Laptopul lui Nimeni. Laptopul lui Nimeni așezat pe o cutie de ambalaj din plastic. Laptopul era deschis, ecranul strălucea albastru și afișa o înșiruire neîncetată de coduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
firul puternice, industriale, venind încet după noi. Găsise undeva o șapcă Park Rangers verde și și-o trăsese peste ochi, prefăcându-se că doarme. Hainele mele ude țopăiau la capătul firului său ca momeală, un ghemotoc de aproape-mine cu un cârlig mare și greu agățat în capăt, pregătit. Vechea mea haină vălurea, se legăna și se rostogolea în apa de-un albastru pur și mie îmi părea rău că o sacrificam după toate prin câte trecuserăm împreună. Eu stăteam cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
doar acolo, cam la un metru de marginea bărcii, tresăltând puțin în valurile mici iscate de noi. Brr-brr, brr-brr. Vezi ceva? E acolo jos? Fidorous scutură din cap. Nu-l văd, dar acolo e. Ridică un par lung cu un cârlig la capăt dintr-un stativ de pe peretele cabinei. — Ce-o să faci cu aia? — Să trag de frânghia butoiului și s-o leg. Odată ce-l vom fi legat de barcă, putem mulina firul și... Doctorul se aplecă peste apă, întinzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nou în spate, spre cabină. Doctorul se întinse și se întinse, cu un picior pe vârful degetelor pe punte, cu celălalt în aer, cu o mână ținându-se de balustradă și cu cealaltă întinzând parul. Se clătină, ezită, se întinse, cârligul ratând frânghia și lovind butoiul cu un pocnet sec. — Ai grijă, am zis. Încă întins peste bord, Fidorous se întoarse să se uite la mine și fu pe cale să spună ceva, când butoiul prinse brusc viață, aruncând în aer o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întins peste bord, Fidorous se întoarse să se uite la mine și fu pe cale să spună ceva, când butoiul prinse brusc viață, aruncând în aer o trâmbă neașteptată de apă și luând-o la goană pe mare. Doctorul tresări, pierzând cârligul și aproape pierzându-și și echilibrul. Eu am aruncat sulița și am sărit să-l apuc și să-l trag în spate de la marginea navei. — Aia a fost..., am zis. Iisuse, se prefăcea mort? Fidorous se desprinse din brațele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vînat e vînătorul. Și aici? îi arăt eu sexul lățit pe pagină. Fluieră ca un puștan obraznic: Păi vede-n tine și cerul, și lutul. Are "suflet de hingher și de cioclu". E gata să mă-nhațe. Linia e un cîrlig, un... Magda U., îndesată de lecturi cum e, știe că-l citez pe Mateiu I. Caragiale. Ce spune despre Pîrgu. Dacă te-a enervat atîta, cea dintîi și cea mai bună soluție e să-i interzici să te folosească. Scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]