332 matches
-
Când se aplecase după sticlă, Mioara făcuse două cute adânci în pielea moale a pântecului, vertebrele șirei spinării se iviseră ca niște insule de piele luminoasă iar vulva, sub fesele grele, era neagră ca a iepelor în păienjenișul de păr cârlionțat. Fata începuse să simtă că se destramă în aerul stătut al încăperii, când o văzu pe Mioara apropiindu-se, îmbrățișînd-o și sărutîndu-i gâtul cu patimă, afundîndu-și gura și bărbia în scobitura claviculei ei, așa cum văzuse doar la cinematograf că fac
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șopârlă, se zărea așezată la spineta ce scotea sunete ca la atingerea ușoară a unor andrele. Ar fi fost o fermecătoare imagine a iubirii, dacă sub cocul de abanos, prins în piepteni dulci de baga, pe ceafa delicată, cu zulufi cârlionțați, nu i-ar fi crescut o hidoasă tumoare, cât un cap de nou-născut, buboasă și jupuită, supurând un must gălbui dintre pielițele roze... Mai jos, într-o hală largă ca o gară de cornier și de sticlă, de-a lungul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochi, chiar și când ne-am desprins, când s-a dat cu un pas înapoi și a rămas încă o clipă să-mi privească burta și sinii umezi de transpirație. I-am mai privit și eu o dată pieptul cu păr cârlionțat, umed și el, și sexul moale, iar apoi a fost din nou în carlinga lui cenușie, și el întru totul cenușiu, ca într-un film alb-negru din vremea războiului, continuând să alerge pe ceruri senine sau întunecate cu avioanele de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o vreme aproape liniștiți. Jean de la șapte ne spunea că la italieni mămăliga se numește "pulicika", "așa că poți să fugi pe stradă și să strigi în gura mare "pulicika! pulicika!" , și nu-ți face nimeni nimic", iar Luci, grăsuț și cârlionțat, cocoțat pe gard, striga și el, râzând în hohote, cuvântul caraghios. După ce ne-am săturat să-l spunem în toate felurile, am plecat în explorare, căci eram prea puțini deocamdată ca să jucăm ceva. M-am opus din toate puterile să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
noaptea la masă. Trăgîndu-le de limbă, pe neobservate, despre ciudatul lor fel de a vorbi, sora află o poveste mai curând mimată decât spusă în cuvinte. Caria visa din când în când același vis, în care, goală și cu părul cârlionțat atîrnîndu-i până-n josul feselor ("și aveam și țâțe de femeie mare", arătase ea rotindu-și degetele în dreptul pieptului), umbla printr-un vast palat de marmură albă, cu portic, galerii și statui, cu mozaic lucios întinzîndu-se pe podele și conturând un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și strânse cu putere. Am răsturnat-o și i-am întors și eu mângâierile. I-am simțit sânii abia proeminenți, dar cu sfârcuri negre ca smoala în penumbră și neașteptat de mari și-am coborât palma până în zona blănii ei cârlionțate, zona aceea care se adâncește în țeasta oricărui bărbat, pădurea obscură, dumbrava sacră unde se află Intrarea spre nebănuit și neînțeles, spre Enigmă, spre Grădină, spre Glorie, spre Oroare, spre cisterna de foc a nebuniei fără limite a ființei noastre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ndreptă, în asurzitorul imn de slavă al strunelor întregii cochilii, devenind o ființă de o nesfârșită majestate. Era Arhanghelul Mihail, încoifat și-mplătoșat, cu vestmânt de catifea verde-albastră pe sub inelele de fier ale zalei și cu mantie purpurie, amestecată cu penele cârlionțate și pufoase ale viguroaselor sale aripi. Rostogolindu-se ca un asteroid în vidul sferei ai cărei pereți lustruiți se mai zăreau, în vaste depărtări, doar ca o lumină difuză, marele înger se-apropiase de femeia din centru și-i rămăsese
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
finala mondialelor, cine-a dat golurile... Îi disprețuia foarte tare pe cei mici, care nu știau fotbal. Jucau toată ziua fotbal cu nasturi, aveau multe echipe complete, Germania, Spania, Brazilia... Mircea era de rangul trei, cu Luci, băiatul peltic și cârlionțat al ofițerului de la Scara 3, Vova și frati-su Paul (primul cuminte ca o fetiță, celălalt mare golan, frumos și bălai), Dan Nebunul, Jean... Cei mai proști erau Simfonia și Lumpă. Urmau apoi fetele, care nu prea contau. Ele nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca două aripi de ghips. Se clătinau cu toții acum în vântul nenorocirii ca niște paie uscate, cu măciulii ca de mac în vârf. Roadele erau coapte și venise vremea de secerat. Și se-arătară curând, harnici, secerătorii: candizi și blonzi, cârlionțați, cu aureole în jurul chipurilor ca de copii, cu largi robe-ncrețite și aripi ca de lăstun. Intrară-n lanul ce le venea pân-la piept și începură masacrul. Cu secerele lor dințate de diamant spărgeau țestele ovoidale, lăsând să se-nalțe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cât despre el, găsea înfățișarea magistratului întru totul conformă cu descrierea pe care Flavius Etius i-o deja făcuse la Ravena: era un adevărat roman, a cărei ținută - demnă de un senator de demult, cu părul tuns îngrijit, scurt și cârlionțat, și veșmintele elegante - l-ar fi îndreptățit, fără îndoială, să facă parte din rândurile demnitarilor de la curtea din Ravena. Prompt, ridică, la rândul său, dreapta: — îți aduc, împreună cu salutul meu, salutul lui Magister Officiorum și al lui Magister militum. Flavius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a fi cordial, Gundovek părea tensionat și iritat și cu greu reușea să zâmbească. în câteva secunde doar, romanul avu prilejul să constate că, în pofida anilor ce trecuseră de când îl văzuse ultima oară, nu se schimbase prea mult: barba lungă, cârlionțată, și părul, ce amintea de un blond foarte deschis, erau acum albite ici și colo, iar statura sa înaltă și robustă luase puțin în greutate. în rest, căpetenia burgundă părea a fi în plină formă. Totul pe chipul său exprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ușurare se ridică din multe piepturi, în special din cele ale femeilor. După o clipă de nesiguranță, câțiva bărbați înaintară, timizi, vrând să ia cuvântul. Unul, mai ales, înalt și deșirat, cu fața scheletică, încadrată de o barbă scurtă și cârlionțată, veni înaintea celorlalți, oprindu-se la un pas de abate, care, încă nemișcat în prag, contempla cu o privire abătută masa aceea de disperați. Frământându-și mâinile cu un gest de stânjeneală, bărbatul își drese glasul și începu să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
murdară dintr-o țesătură roasă, distrusă și desfăcută în câteva locuri. Era slab peste măsură, însă brațele sale păreau străbătute de un nebănuit șuvoi de energie. într-un contrast evident cu capul ras complet, barba îi era neagră, lungă și cârlionțată; ochii mari și întunecați, înfrigurați, păreau ochii unui nebun. Cum învățase galoromana pe când era tânăr și luptase ca mercenar al lui Etius împotriva burgunzilor, Balamber îl întrebă pe limba sa: — Deci? Ce ai de spus? Unde sunt consătenii tăi? îngenuncheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă mai sunt în picioare în satul ăsta. Putând acum să o privească pe femeie mai de aproape, constată că, așa cum își închipuise după voce, avea în jur de treizeci de ani; era destul de frumoasă, cu părul des, roșcat și cârlionțat, ce înconjura ca o cunună o față lungă cu profil hotărât. Tunica sa, fără mâneci și strânsă în talie cu o panglică, era murdară și sfâșiată în multe locuri. — Nu ești de prin părțile astea? — Nu. M-au prins departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o mică suită, înainta să-i primească pe noii-veniți: era înalt și corpolent și corespundea perfect descrierii pe care Divicone i-o făcuse lui Ambarrus. Chipul său, pe care se distingea nasul puternic, acvilin, era încadrat de o barbă impunătoare, cârlionțată, până pe piept; părul lung și albit, îi cobora pe spate în mare dezordine, dându-i înfățișarea unui barbar. Tipice colonilor din câmpie erau, în schimb, pantalonii săi în carouri colorate și jacheta cu glugă lungă. Pe sub sprâncenele stufoase, privirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aleea ce ducea până la casă: — Să nu te îndoiești! răspunse, râzând. Mafurrus va fi aici la timp pentru cină. în vreme ce intendentul grăbea pasul ca să ajungă înaintea lor la villa, Hippolita își scoase vălul, descoperindu-și astfel pletele lungi negre și cârlionțate, pe care și le scutură. Flavia făcu la fel, cu grijă, însă, să nu-și strice coafura complicată, apoi răbufni enervată: — Nu te mai saturi de Cilonus? îngâmfatul ăla răutăcios! Simțind asupra ei privirea severă a prietenei sale, Hippolita se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lor valorează cât zece din ăștia. Ochii verzi ai lui Ambarrus scăpărară. — Aici greșești. Ah, așa spui tu? Vezi atunci dacă reușești să-i convingi să asculte de ordine. Ridicând din umeri și, strângându-și buzele sub barba deasă și cârlionțată, Ambarrus zâmbi: — Tu ești instructorul, nu? Așa că dă-i bătaie. Plin de mânie, Metronius îl lăsă acolo și cu pași mari, înaintă prin iarbă către rândurile destrămate pe care le avea înaintea sa. Bagauzii uitaseră deja de el și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în tăcerea plină de așteptare ce se lăsase în încăpere, nu se mai auzeau nici măcar loviturile de berbec: atacul, în mod evident, încetase. Dubritius se legănă o clipă pe picioare, își potrivi centura pe pântecele ușor proeminent, își scărpină barba cârlionțată, trăgând cu ochiul împrejur pe sub sprâncenele stufoase și, în sfârșit, vorbi: — Eudoxiu e un om ca și ceilalți și, în aparență, nu are nimic special: e de statură medie, puțin chelit pe la tâmple, robust, fără să fie un atlet; își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zăpăciți ori prea cuminți. Pe mine mă teroriza cu o păpușă din plastic ce aducea mai mult a bebeluș, a unui bebe de culoare, căruia îi spuneam simplu, „Negruzi”. Era un bebe dolofan cu capul foarte mare, păr scurt și cârlionțat, iar ochii, ochii erau cei care mă paralizau. Aveau un iris ușor mobil și-un cristalin bine conturat, iar când Gigi o agita ostentativ, eu nu mai vedeam decât doi ochi imenși. În clipa următoare abandonam orice formulă de joc
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
zăpăciți ori prea cuminți. Pe mine mă teroriza cu o păpușă din plastic ce aducea mai mult a bebeluș, a unui bebe de culoare, căruia îi spuneam simplu, „Negruzi”. Era un bebe dolofan cu capul foarte mare, păr scurt și cârlionțat, iar ochii, ochii erau cei care mă paralizau. Aveau un iris ușor mobil și-un cristalin bine conturat, iar când Gigi o agita ostentativ, eu nu mai vedeam decât doi ochi imenși. În clipa următoare abandonam orice formulă de joc
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Pe tablă stă scris cu cretă: „Adio, scumpe tovarășe Gheorghe Gheorghiu-Dej. Colectivul clasei a IX-a D.” La coadă tot vorbeau că șef o să vină Chivu Stoica, că o să vină Apostol, unii că Voitec. Și când colo, ăsta cu părul cârlionțat și buze groase, Ceaușescu. Nu prea Îți convine Ceaușescu pentru că nu ai auzit nimic despre el, dar o să te obișnuiești și mănânci Încet orezul cu lapte În amintirea foamei pe care ai răbdat-o ieri la coadă și te tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
eu, niciodată, niciodată... Iar acum, că e scobită pe dinăuntru, nici măcar nu-s în stare s-o privesc în ochi! Și, din ziua aceea, mereu i-am ocolit privirea! Ah, iată-i părul roșcat-deschis răsfirat pe pernă în șuvițe lungi, cârlionțate, pe care se putea întâmpla să nu le mai văd niciodată. Și iată-i pistruii rotunzi, care, din câte zice ea, în copilărie îi acopereau toată fața și pe care nu i-aș mai fi văzut niciodată. Și iată-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
unui roman de Samuel Beckett... stând pe o blană alături de soțul ei, Despre Care Vorbește Toată Lumea, Cel Mai Sfânt Funcționar Al Primăriei New York-ului... iată-l aici, cu pipa în gură și cu părul lui negru ca al lui Hebe, cârlionțat, din ce în ce mai rar, cu toată fervoarea lui mesianică, și cu tot farmecul lui ebraic... Iată ce s-a întîmplat în cele din urmă în Parcul Irvington: într-o sâmbătă, pe înserat, m-am trezit, practic, singur pe suprafața înghețată a lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
madam Trifu, devenită în timp un etalon și un termen de comparație, căci orice profesor sau supraveghetor s-ar socoti mic copil pe lângă ea. Niște păcate amărâte. Cine și-ar pune mintea cu nevasta aia de milițian? Blondă vopsită și cârlionțată artificial, ușor sărită de patruj’ de ani, înaltă și masivă, cu o constituție atletică întru câtva, de aruncătoare de disc, și cu palmele alea de caratistă, bătătorite, și cu falangele pietrificate de descinderile printre copii. În ruptul capului nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îi aruncă Mâțu în treacăt. Măcar ai după ce? Cam subțire...dar ce să faci? Ridică din umeri, zâmbind timid: Asta e. Poate mâine va fi mai bine. Cu ochii nevinovați, tenul de fetiță acoperit cu pistrui nostimi și părul blond cârlionțat, pare mai degrabă un înger la Poarta Raiului, în nici într-un caz soldat. Un băiat bun, vesel și foarte mărinimos, poreclit "Suflețel". Mic și firav, vestonul uniformei face cute mari în jurul centurii, iar pantalonii îi vin ca niște șalvari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]