427 matches
-
asupra tîrgurilor, drumurilor și vămilor Europei, Biserica cere sprijinul brațului secular. Pe timpul Sfîntului Imperiu, împăratul de la începutul secolului al XVI-lea vine în ajutorul papei, instaurînd o comisie de cenzură imperială și un supraintendent al tipografiilor: aceștia se lovesc de cîrmuitorii de neam german (cujus regio, eius religio) și-i alungă pe negustori de la Frankfurt la Leipzig, pe teritoriu saxon. În Franța și în restul Europei, supravegherea producției tipografice care se strecura pe teren laic, între bănci și prăvălii, trece în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu adevarat stăpânirea. Semnificații de bază: stăpânitor exclusiv, absolut, universal. 2.1.7.2. M"lik are două ocurente: în expresia M"liku yawm al-dn (v. 1, 4): SOI „ce domnește în ziua judecății”; ASM „în Ziua de Apoi Cârmuitor”; GG „Stăpânul Zilei Judecății”; Marr „Regnans diei Judicii”; RB „Souverain du Jour du Jugement”; DM „le Roi du Jour du Jugement”; Arb „Master of the Day of Doom” și în expresia M"lik al-mulk (3, 26/25): SOI „stăpâne al
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Din aceeași rădăcina cu Mawl", și acest nume este polisemantic. Unul dintre cei mai vechi comentatori, Muq"til, găsise că în Coran el apare cu zece sensuri posibile. Aplicat lui Dumnezeu, poate fi înțeles că „Stăpân”, „Ocrotitor”, „Sprijinitor”, dar și „Cârmuitor al destinelor”, sau, fără a implica subordonarea, „Prieten, Aliat”110. Semnificații de bază: stăpân, ocrotitor. Listele lui Walid și Zuhayr conțin și forma W"l. Ea apare o singură dată în Coran, la finalul v. 13, 11: ...wa m" la-hum
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Acest nume nu pune probleme de traducere, noțiunea de judecător fiind universală. Există totuși primejdia de a nu fi sesizate și componentele de sens care se referă la cârmuire și legiferare, pe care acest nume le posedă. Semnificații de bază: cârmuitor, legiuitor, judecător. 3.1.11.4. ’ElohQy șha-m-țmišep"”: „judecătoriu” (SC, Blaj); „judecător” (Is 30,18), „Dumnezeul dreptății” (Mal 2,17) (BVA); „Dumnezeu al dreptății” (G-R, BS); „Dumnezeu drept” (Is 30,18), „Dumnezeul dreptății” (Mal 2,17) (C); kritgs (Is 30
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din Apocalips, înconjurat de îngeri). La BÄrQ’ (3.1.10.1.), „Creator”, se pierde conotația „din nimic”, neexistând în românește un verb echivalent care să aibă ca subiect exclusiv pe Dumnezeu. La ŠÄpQ” (3.1.11.3.) se pierde semnificația „cârmuitor”. Despre ‚annón (3.1.14.1.) spuneam că „binevoitor” ar fi traducerea să cea mai adecvată, însă acesta nu are forță adjectivului intensiv din ebraică, nici nu îi este rezervat exclusiv lui Dumnezeu. Pentru raƒóm și merahQm (3.1.14
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.1.11.3.), respectiv ho krites (3.2.1.8.3. și 3.2.2.10). Dumnezeu este singurul judecător cu adevarat drept și care, în atotștiința Să, nu poate greși. Deși ŠÄpQ” are în anumite contexte semnificația de „cârmuitor”, toate aceste nume sunt în general traduse cu „Judecătorul”. 4.1.20. ′akm (2.1.10.2. - când are semnificația „drept”) și Țaddq (3.1.11.1), Y"š"r (3.1.11.2.), respectiv díkaios (3.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cetate bine orânduită, noi le-am primi bucuroși, fiindcă ne dăm seama că suntem sub vraja lor. Însă ceea ce pare a fi adevăr nu se cuvine trădat. 16. Minciuna de stat (I) (Republica, 389b-389c) (Socrate) Se cuvine, deci, ca doar cârmuitorii cetății să mintă, fie pe dușmani, fie pe cetățeni, având în vedere folosul cetății; tuturor celorlalți însă nu li se dă voie să mintă. Vom zice că un particular care a mințit pe cârmuitori a făptuit o greșeală egală și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Socrate) Se cuvine, deci, ca doar cârmuitorii cetății să mintă, fie pe dușmani, fie pe cetățeni, având în vedere folosul cetății; tuturor celorlalți însă nu li se dă voie să mintă. Vom zice că un particular care a mințit pe cârmuitori a făptuit o greșeală egală și chiar mai mare decât un bolnav care n-ar spune adevărul medicului sau decât un sportiv care nu l-ar spune antrenorului, în privința stării corpului lor, ori decât cineva care nu spune cârmaciului starea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
stat (II) (Republica, 414b-415d) (Socrate și Glaucon) Dar care ar fi oare mijlocul - am spus eu - de a-i face să creadă, dintre acele minciuni necesare despre care vorbeam, una vrednică de tot, mințiți fiind, mai întâi de toate, chiar cârmuitorii înșiși, iar dacă aceasta nu este cu putință, măcar restul cetății? La ce te referi? Nu-i ceva nou, ci e un fel de „poveste feniciană”, petrecută deja în multe părți mai înainte, după cum afirmă și ne fac poeții să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să vorbești! Vei vedea după ce voi vorbi că e firesc să mă tem. Vorbește fără frică! Vorbesc - deși nu știu de unde să iau curajul sau de ce fel de vorbe mă voi sluji. Voi încerca mai întâi să-i conving pe cârmuitorii înșiși și pe ostași, apoi restul cetății, că toată învățătura și creșterea pe care noi le-am dat-o, s-ar fi petrecut precum în vis. În fapt, ei ar fi fost pe atunci sub pământ, fiind acolo crescuți și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
punct. Iar dacă n-ar face așa, să fie dojenit pentru lipsă de educație în cele ale Muzelor și lipsă de interes pentru tot ce-i frumos. b) Eugenia, căsătoriile impuse de stat (Republica, 459d-460b) (Socrate și Glaucon) Iată ce: cârmuitorii vor trebui să se folosească des de minciuni și înșelăciuni în interesul celor conduși. Am afirmat undeva că toate acestea folosesc în chipul unor medicamente. E just - zise. Or, tocmai în cazul căsătoriilor și al procreației s-ar dovedi cea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dreptul de a cârmui, ca și când ar fi ceva însemnat. Adevărul este că cetatea în care cei meniți să conducă doresc cel mai puțin să conducă, este, în chip necesar, cel mai bine și mai neînvrăjbit durată; iar cea în care cârmuitorii se poartă pe dos, arată și pe dos decât prima”. Întors în peștera captivității inițiale, care a fost și a sa, filosoful trece printr-o metamorfoză radicală, care îl schimbă ontologic și îi modifică natura sa metafizică. De aceea ea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fi depășită, iar scăpările „fiilor” nu pot fi considerate decât scăpări, iar când acestea apăreau trebuiau să fie în mod imediat pedepsite pentru că nu erau decât semnul de început al degradării. * Cetatea ideală își începe decăderea datorită faptului că deși cârmuitorii cetății sunt înțelepți prin educație, ei nu vor putea afla prin raționament însoțit de observație „momentul fecundității și al sterilității neamului” care au loc atunci când „revoluțiile proprii fiecăruia coincid cu revoluțiile cerești” și pot nesocoti calculul „numărului nupțial” și „vor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
va mai disprețui, cum ar face un om bine educat, ci simțind nevoia să își exprime puterea, își va teroriza subalternii, nestăpânind de fapt veritabila superioritate, cea a spiritului. Oamenii liberi însă se vor bucura de blândețe din partea lui, iar cârmuitorii de supunerea lui. Acesta, fiind un iubitor de putere și de glorie, va renunța la a conduce cu ajutorul cuvântului, ci va apela la război și la tot ce îi aseamănă. De asemenea, omul timocratic va iubi gimnastica și vânătoarea. Socrate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
avea și el o natură dublă, o vrajbă interioară care, de obicei, este câștigată de poftele bune, dar nu va deține adevărata virtute proprie doar unui suflet unificat și armonios. Trecerea de la oligarhie la democrație are drept cauză lăcomia magistraților, cârmuitorii cetății, care nu impun legi care să-i oprească pe tineri din a-și risipi averea, care astfel revine celor de la putere, aceștia devenid și mai bogați. Aceste legi se referă și la o bună educație care să îi îndrume
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Aceste legi se referă și la o bună educație care să îi îndrume spre cumpătare și în general spre cultivarea virtuților. Se creează astfel grupuri de bogați deveniți săraci, „o mare mulțime de bondari și de cerșetori” care poartă ranchiună cârmuitorilor care le-au răscumpărat averile. Cei bogați vor fi tot mai nepăsători față de tot ce nu ține de bani; astfel, nu vor mai practica nici exerciții pentru trup, devenind „oameni molateci ce sunt și leneși”, semn de slăbiciune față de săraci
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
constituit din bogăția excesivă, ce a și dus la nimicirea ei, prin neglijarea celorlalte, și democrația se va transforma în tiranie datorită nesațului de libertate și neglijenței față de celelalte preocupări. Libertatea îi va face pe oameni să îi pedepsească pe cârmuitori și pe cei care-i ascultă pe aceștia, ducând la anarhie și mai mult decât atât, libertatea va duce la situația în care chiar și relațiile familiale se vor inversa, ajungându-se la o egalitate în care fiul nu va
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
forme, dar care, din moment ce pun în joc același tip de guvernanți, reprezintă o singură figură morfologică: „Afirm că acel sistem de guvernare pe care l-am descris este unic, dar el ar putea fi numit în două feluri: dacă printre cârmuitori unul singur ar avea o poziție aparte, sistemul s-ar numi regat, dacă ar fi mai mulți - aristocrație. Despre acestea două afirm că reprezintă un singur fel de guvernământ”. În afară de prima constituție și de corespondentul ei uman reprezentativ, toate celelate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
teoriilor realiste și liberale. Karl Popper, în primul volum din Societatea deschisă și dușmanii ei, dedicat în întregime lui Platon, găsește o formă de radicalism extrem în descrierea conducătorului ca țesător: „În același spirit, Platon vorbește în Omul politic despre cârmuitorii regali care guvernează în conformitate cu Știința politică regală; aceștia, «fie că ar conduce după legi, fie fără legi, fie cu, fie fără consimțământul celor conduși...; și fie că omorându-i pe unii sau expulzându-i, purifică cetatea spre binele ei...; atâta timp cât
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
e opera nesfârșită a forței în doliu după absolut.” Noțiunea de politică a reprezentării nu-i este deloc străină lui Platon (decât poate ca formulă lingvistică). El intuiește legătura necesară dintre arta imaginii și un anumit model politic constitutiv. „Astfel, cârmuitorii înțelepți vor recunoaște și vor folosi magia artei în vederea creării unei bune conștiințe cetățenești, a gândit Platon.” În epoca contemporană există autori care merg chiar mai departe, pretinzând că opera de artă și politicul instituit și refundat în mod regulat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ca rezultat un domeniu static. Leonardo da Vinci, una dintre cele mai creative persoane rămase în istorie datorită aportului său în arte și științe, s-a plimbat toată viața dintr-un oraș în altul, ca reacție la modificarea situației pieței. Cârmuitorii din Florența, ducii din Milano, suveranii pontifi de la Roma și regele Franței „au înflorit și au secat”, dacă vorbim despre banii pe care i-au dedicat unor noi picturi, sculpturi sau cunoștințe științifice de vârf; și, când averile acestora secau
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cât și despoților. Soluția, măsura intermediară, se află în monarhie - puterea unui singur om, care pare mai ușor de făcut mai bun cu ajutorul filosofiei. Astfel, citindu-l pe Homer și reflectând la ceea ce-l poate defini pe cel mai bun cârmuitor, Philodemos schițează un portret și stabilește o listă de calități ale Regelui ideal -, dar și ale sfetnicului său, sub ale cărui trăsături îl recunoaștem... pe Cicero! Cea mai bună politică trebuie să permite practicarea unei etici epicuriene: Regele va încerca
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este imprevizibil: ascendență ilustră („odraslă a veșnic pomenitului Ștefan”), vitejie fără seamăn, neîncovoiat în vremuri de restriște, drept și generos cu cei ce își recunosc greșelile, neîndurător cu uneltitorii (îi dă „hrană sabiei”), arbitru ascultat al treburilor de prin prejur, cârmuitor înțelept, ctitor pios și părinte grijuliu. În zugrăvirea chipului „celui cu pieptul tare”, M. nu ostenește a scotoci în depozitele de ornamente pe care le frecventa în mod obișnuit. Eroul depășește obstacolele - construcțiile în cronică fiind fundamental antitetice, toate niște
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
capăt. Numai prostia e infinită. • Trecem prin timp ca o furtună, chiar de fulgeră și tună. • Viața e o dramă, deci nu-i de pus în ramă. • Lumina este fereastra vieții și darul dimineții! Nu înțelepciunea, ci lăcomia guvernează omul. • Cârmuitori de dinainte parcă nu aveau destulă minte, iar cei de acum s-au și poticnit în drum. Cică omul este propriul său dușman și totuși se iubește. • Dilema asta n-are cheie, rog urgent un clește. ------------------ Harry ROSS mai 2016
GÂNDURI REBELE (27) – AFORISME (10) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381304_a_382633]
-
previziunile profeților, dar nu le înțelegeau adevăratul mesaj. Mai exact, sensul profețiilor veterotestamentare a fost intenționat deformat de demoni. De exemplu, profeția lui Moise din Geneză 49,10‑11 (LXX) - „10 Căpetenie nu va lipsi din [neamul lui] Iuda și cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni ce i‑a fost hărăzit; el este așteptarea neamurilor [păgâne]. 11Își va lega mânzul de vița de vie [...]. În vin își va spăla haina sa și‑n sânge de strugure, veșmântul său” - se află
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]