600 matches
-
vrut să discute cu Mancuse, dar acesta se lungise pe o pătură, sub măr, și citea. O fărîmă de gelozie fierbea totuși în sufletul ei de femeie, așa că s-a dus și ea în casă și s-a apucat să cîrpească niște ciorapi. Nici conopidă n-o să mănînci astăzi, nenorocitule. Așa mă iubești tu pe mine?! De unde să fi știut ea cît de tare suferea Mancuse?! Literele cărții îi jucau prin fața ochilor și nu înțelegea nimic. Nici să respire nu mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
calmă și era păcat să înceapă furtuna tocmai în clipele alea, dar nimeni nu se supăra, pentru că știau și ei că “alea” aveau dreptate, ele duceau greul, se necăjeau cînd nu le ajungeau banii să cumpere de mîncare și își cîrpeau zilele cu te miri ce, da' acestă luptă nu le usca de sentimente, pentru că știau că nu pot fi ca frunzele, ca să se lase bătute de vînt, dar astea erau numai micile lor griji zilnice, marile adevăruri stăteau zăvorîte în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
valurilor, ci cârmaci încercat și iscusit, care vâslește împotriva vântului și de-a curmezișul curentului. El nu este expresia unui moment istoric, ci un făuritor de istorie. El nu colectează piese pentru muzee, ci crează o lume nouă. El nu cârpește zdreanța fericirii omenești, ci caută să-i croiască o altă soartă, nu împrumutând și combinând modele cunoscute, ci făurind cu Sufletul lui Mare o nouă ordine spirituală de o splendoare unică în istoria omenirii. Măreția lui Iisus este mărturisită nu
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
legi vlăstarele de vie; Tresari când bate-n poartă câte o vecină : - Mi-o fi venit băiatul, oare el să fie? Ai pus o rugăciune în fiecare stea Și viața ta e toată numai așteptare. Cu vise și fiori se cârpește viața mea Și plâng la geamul nostru flori fără culoare. 13-12-11 Elegia timpului Femeie deschide-ți brațe moi și parfumate Azi, când adormite ape albăstresc în noapte... Totuși undeva un râu s-a rătăcit în timp Și spală astăzi fața
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
-Ce are 10 dinți și o sută de ochi? - Autocarul bătrânilor în excursie. -Sexul după 80 de ani este ca și când ai juca biliard cu o sfoară... Câteva proverbe: -Cât e moșul de bătrân, tot dorește măr de sân -Să ne cârpim, dacă nu putem să ne-noim -Găina bătrână face zeama bună -Capra, oricât de bătrână ar fi, vrea să lingă sare -Baba nu se teme de pâinea moale... Poetul Lucian Blaga, în poezia « Trei fețe” exprimă filosofia vieții : Copilul râde : Înțelepciunea
AUREL CHIRA-SEPTUAGENAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360557_a_361886]
-
Dar ’’mâine’’, nu era, cum este azi: coșmar! Eram ca sclavii, sigur,,, Dar azi, vedem uimiți Cum azi abia-nțelegem, ce-i munca în zadar... Eram săraci, umili și îmbrăcați ’’în rate’’... Mâncam meschin, puțin și-aveam de ce-njura! Acum, cârpim cu grijă paltoanele uzate, Luate-atunci ’’în rate’’ și n-avem ce mânca! Să fim mai mulți în țară, făceam copii, ’’la normă’’! Eram siliți să-i facem cu sila! Vrem-nu-vrem! Și...ne năștea români mult suduita dogmă! Iar astăzi? De
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > IARNĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Iarnă Iarna, cu ochii cârpiți de nesomn, se zbate pe albele dealuri, undeva mai latră un câine pribeag și râul e-nghețat între maluri. E ca mine, singuratică, albă și grea zămislindu-și povești fără număr, fiindcă Timpul așează să stea ani de pustiu peste umăr
IARNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360177_a_361506]
-
L-a-nchis nevasta ! Degustare Vinul din pahar- Pe masă pisica își Linge ghearele Orfan Zăvor la poartă Copilărie închisă-n Petale de dor... Basm Oiștea șaretei De o parte și alta Cai înaripați Abnegație Școlar silitor Murdar de cerneală Cârpind litere Monument Mausoleul- Zidește pisc la eroi Și umple golul... Referință Bibliografică: Basme / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 425, Anul II, 29 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
BASME de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359752_a_361081]
-
cei mai tineri urmau diverse cursuri de scurtă durată și se vedeau ajunși meseriași cu patalama la mână: electricieni, bobinatori, mecanici, strungari, macaragii, etc. Șoferii trăgeau seara acasă cu camioanele, mai făceau câte o cursă la ciubuc și în loc să se cârpească, mai rău se rupeau. Pe un autobuz IRTA Moreni - Ploiești care trecea pe la noi, ajunsese șofer un flăcăiandru din sat. Într-una din zile pornește în cursă, ia banii de la pasageri dar eliberează mai puține bilete. Pe traseu, control: biletele
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
În România, legile se fac ca drumurile: se dau cât mai repede în folosință și se cârpesc ulterior pe unde este nevoie. Doar că uneori se mai întâmplă să nu mai meargă cu cârpeala și trebuie totul demolat, așa cum a fost în cazul legii privind impozitarea bacșisului și al autostrăzii Sibiu - Orăștie. La fel și cu ceea ce
Legea dării în plată, ca autostrada scufundată () [Corola-blog/BlogPost/338357_a_339686]
-
de siguranță”, spune Răzvan Exarhu în cartea sa apărută la editura „Curtea Veche”. Parcă e prea puțin, ți-ai putea zice până când autorul îți descrie mecanismul de funcționare. „Acul de siguranță nu rezolvă nimic. Acul de siguranță nu salvează lumea, cârpește o chestie mică, dar esențială într-un anumit moment. Este o soluție temporară care te poate ajuta să rezolvi tu mai departe, dacă poți, prin forțe proprii, ce aveai de făcut. Dar e o încurajare, e cel mai mic punct
Cum s-a vindecat de nefericire Răzvan Exarhu () [Corola-blog/BlogPost/338801_a_340130]
-
de a se opri și a povesti ceva și de a-și schimba stările dezinteresat a dispărut. Și eu mă consider un practicant al acestei arte benevole, dezinteresate. Acul de siguranță nu rezolvă nimic. Acul de siguranță nu salvează lumea, cârpește o chestie mică, dar esențială într-un anumit moment. Este o soluție de moment care te poate ajuta să rezolvi tu mai departe, dacă poți, prin forțe proprii, ce aveai de făcut. Dar e o încurajare, e cel mai mic
Cum s-a vindecat de nefericire Răzvan Exarhu () [Corola-blog/BlogPost/338801_a_340130]
-
nu va fi utilizabil până la reconstrucția lui fie pe alte soluții tehnice, fie chiar pe alt traseu. Cu toate acestea, tot ceea ce au făcut CNADNR și constructorul italian Impregillo în ultimii patru ani a fost ca încontinuu să încerce să cârpească lucrările și soluțiile tehnice greșite, însă fără niciun succes. Și asta tocmai pentru că problemele terenului de sub autostradă sunt grave, iar soluțiile tehnice aplicate sunt complet inadecvate. Deloc întâmplător, tronsonul este închis de aproape un an de zile. Surpriza cea mai
Domnule premier, domnule ministru al Transporturilor, NU vă jucați cu viața oamenilor! Iată ce se va întâmpla dacă redeschideți autostrada Meșterului Manole! () [Corola-blog/BlogPost/338533_a_339862]
-
între cele două războaie mondiale, am ajuns la o viteză medie de 45 de kilometri la oră, iar degringolada de la transporturi a început să afecteze grav și TAROM-ul. Compania de stat seamănă tot mai mult cu o mașină veche, cârpită la nesfârșit, dar care a început să dea semne vizibile că mai mult se strică decât se mișcă. Avioanele se întorc din drum, ratează aterizări, întârzie la decolare și fac față gâfâind concurenței venite din partea operatorilor low-cost pe cursele interne
România care stă () [Corola-blog/BlogPost/339152_a_340481]
-
nepovestit... Când a venit războiul mondial, flăcăul n-a fost găsit bun pentru trupă și-a fost lăsat la vatra lui ca să-și înoade traiul. Când Rucărul a fost plin de eroi în luptă, doar Domnul știe cum și-a cârpit viața, frații fără grai... Niță era bărbat frumos, cu-naltul de mijloc, părul negru tuns în foarte scurt, ochii privind în blând, buzele pline cu zâmbet de colț, dar vorba era moartă și auzul surd. Nu auzea ce-i spui
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
pereților. Fenomenul la modă, nu-i așa toxic, modele vin și trec, așa cum a trecut timpul tapetelor lucioase care invadau locuințele anilor cenușii cu păduri, lacuri, munți înzăpeziți. O zugrăveală rezolvă stângăcii și mofturi, fără urmări. Ruperea de neam se cârpește mai greu. Trece timpul, chelnerul mă privește acuzator. Decid să-mi salvez femeia din tablou. Închid ochii, o decupez și o duc în curtea ei, în casa ei. O ajut să se dezbrace de hainele bune, trudită cum este, ca
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
masă stătea picior peste picior ca un veteran de război ce sărbătorea onomastica ultimei amintiri fereastra s-a hotărât să curgă dintre cărămizi și să participe cu un buchet de fum de țigară de prin anii patruzeci covorul și-a cârpit ochiul de șoarec și s-a așezat în poală ca o fetiță pregătindu-se să-i mângâie gloanțele din barbă iar pereților de emoție le-au pleznit obrazul că au venit cu dunga strâmbă la pantaloni și cu flori de
INTERZISĂ INTRAREA LITEREI B de VASILE PIN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341926_a_343255]
-
în care mă dezlipisem de "temă", făcând cale întoarsă. Pe acest considerent, nici nu m-am mirat prea mult în momentul în care, m-am trezit efectiv în fața ușii apartamentului Adinei. Dacă nu era acasă? Îmi deschise ușa cu ochii cârpiți de somn. Doamne, cât era de frumoasă! Probabil că lucrase iar două ture. Mă privi mirată. Am intrat pur și simplu peste ea, în parfumul răcoros al lăcrămioarelor care persista în întreg apartamentul. Nimic nu se schimbase în lipsa mea. Doar
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
de exemplu, despre Mircea Eliade, autor abordat înaintea ta de nenumărați exegeți și alta să te pronunți despre un ins oarecare... nici măcar simpatic și care pe deasupra nici nu îți va aduce gloria imediată. De ce să riști? Stăteam tristă în fața televizorului, cârpind un... ciorap, neputând să îmi dezlipesc ochii de la tandemul literar, ce sorbindu-și din ochi opiniile, pthica de acord în toate. Mă copleșește bănuiala că niciodată de la acești distinși domni nu mă voi putea aștepta la vreo... acțiune, deorece păreau
PAUL CERNAT ŞI OCHELARII DE FUM de FLORICA BUD în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341656_a_342985]
-
uriaș pentru existența sultanatului. O clasă de mijloc care e în stare să-și producă bunăstarea și care își cunoaște drepturile este o amenințare de moarte pentru acest tip de stat care acționează discreționar, îți ia covata de sub copil ca să cârpească bugetul, dar, în schimb, închide ochii la marile tunuri, dă scutiri și indulgențe marilor penali. Cei de la Antene constată acum cu surprindere că Fiscul acționează cam brutal. Că la descinderi te tratează ca pe un infractor. Că oricând îți poate
Războiul celei mai urâte televiziuni cu cea mai urâtă instituție. Și victima Cioloș () [Corola-blog/BlogPost/338168_a_339497]
-
vine în minte faptul că nu avem experiență în a ne propune și asuma drumuri noi și proprii. Nu avem experiența creației trainice și originale la nivel de mase. Că exponenți-excepții avem. Mai degrabă am urmat, am proptit și am cârpit. Am luat ce ni s-a dat. Că nu am putut, sau că nu am vrut... e o altă discuție. Și cred că mai e ceva: avem tentația să ne auto-fragmentăm social. Poate greșesc și hiba e în altă parte
„Ce dracu ne lipsește?!” Suntem generația care nu mai vrea să stea la coadă și totuși stă () [Corola-blog/BlogPost/338178_a_339507]
-
de oameni vin înghesuiți în autobuze spre orașul care, pentru ei, înseamnă înainte de toate un loc de muncă. Se dau jos la depozitele, angrourile, atelierele și centrele comerciale la rândul lor înghesuite haotic în jurul șoselei de centură. Coboară cu ochii cârpiți de somn la autogara Militari, de unde se răspândesc spre șantiere, magazine și birouri, în timp ce locuitorii complexurilor rezidențiale din zonă stau blocați în trafic, în drum spre joburi. În fiecare dimineață, intrarea în București e ca gâtul unei sticle prin care
stâne, drone și ghetouri pentru clasa de mijloc () [Corola-blog/BlogPost/337889_a_339218]
-
firea românului, de rostul creștin al vieții sale, modele prea puțin adaptabile realităților social-economice de pe aceste meleaguri. Cum modelele importate s-au prăbușit - chiar presedintele țării a recunoscut-o în discursul recent de la Tușnad -, în zadar vom încerca să le cârpim cu petice "morale", keynesiene, etatiste etc. Observ că în ultimul timp unii ar vrea să vopsească gardul economiei în culorile "creștin democrației". Este o încercare de a "binecuvânta"creștinește corupția, abuzul și cleptocrația de la noi. Sper ca Biserica Ortodoxă să
„ROMÂNIA SĂ ÎNCETEZE SĂ MAI APLICE MODELE DIN IMPORT!“ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344342_a_345671]
-
șcmecher oarecare L-a luat drept prost prin bunătatea-i care Atrage mulți vicleni, multe jivine... Cel ce prin ochii tăi privește chiar e Cel ce prin ochii celuilalt privește... Și mai departe astfel fiecare. Ci, câte unul paguba-și cârpește Împăgubind pe altul care are Același gând, acționând hoțește. Sonetul XVIII Nici-o lucrare n-o grăbi, căci trasul De creangă e la fel ca bumernagul: Lovește înapoi obrazul, ochii, rangul... O mână ridicând săltându-ți pasul Poți lua fructul cel
SERIA A PATRA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342889_a_344218]
-
Autorul se întoarce cu mare tandrețe în anii copilăriei, poeziile din prima secțiune o dovedesc din plin. În poezia “cireșii albi”, de exemplu, gândurile lui se îndreaptă spre bunica: “mi-e greu foarte greu /să înțeleg de ce bunica mea / își cârpea spăcelu sâmbătă / cu acul de opinci și acela / împrumutat de la vecină /de peste drum când /în șifonierul din camera mare atârnă încă unul nou-nouț/”. Credință și speranța în Dumnezeu, prezența în poezia lui Teodor Dume în secțiunea a doua a cărții
MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343372_a_344701]