882 matches
-
praf, pus sub talpa dorințelor tale,Mă visez, să-ți simt trupul cu aluri tropicale.Mă ucizi când mai treci, unduindu-te-n umblet,Însă vii și mă scoli, dintre morți, cu-al tău zâmbet.Inima, palmele, gura - ca niște cățele!-S-ar hrăni cu căldura-ți întinsă pe piele; Mă zbucium în patimi și-s nebun de iubire, Îmi aprinzi jaru’-n suflet și-mi ies flăcări din ... III. VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
unguresc, care cu ajutorul românilor i-a scos pe tătari din Moldova, gonindu-i peste Nistru.” (Cap. II, pag. 34). Aceeași pluritate de ipoteze este adusă în discuție și în cazul denumirii „Moldova”. Prezumtiva origine a numelui râului de la cel al cățelei de vânătoare a lui Dragoș - Molda - este o legendă. Istoricii Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu avansează ideea că numele ținutului vine de la „molid”. Altă teorie susține că numele „Moldova” vine de la cuvintele din limba dacă „molta” (mult, în
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ”, OPINII, PROF. ANICA TĂNASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383940_a_385269]
-
Cât credeați că o să mai tac? Să mai suport? Țip; sunt și nebună, acum, după mintea voastră! După sexul vostru! Pentru că judecați cu pula! De cum intru în Pensiune, vă năpustiți asupra mea ca niște dulăi în călduri!V-a sosit cățeaua, jeguri ordinare ce sunteți! Dacă am tăcut, ani de-a rândul, ați crezut, poate, că am făcut-o dintr-un sentiment de vinovăție? Sau de teamă? Nu dau doi bani pe toată Stațiunea, cu Magistrat, cu Romancier, cu Actor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o zbughi de partea cealaltă a străzii, strecurându-se printre trecătorii care se apropiau curioși și făcându-se nevăzut În masa de capete, după ce Îi adresase poetului un gest obscen. — Sunt prior al Florenței, animalule! Să-i dai cu tifla cățelei de maică-ta! strigă Dante În timp ce falsul cerșetor Îi pierea din vedere. Tersit mizerabil! mai avu puterea să adauge, gâfâind de efort și de enervare. Zări cum un tânăr ieșea din mulțimea de curioși și o lua pe urmele fugarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
jenă de ceea ce mai urmează, pentru că e atât de simplu și de imperfect. Și se potrivește de minune cu normele locale. Nu știu cum să-ți spun. A venit Búdog Vendel, un bărbat îndesat, sănătos. Gâfâia. M-a aplecat ca pe-o cățea. Mi-a deschis vulva cu degetele lui bondoace și și-a potrivit mădularul. „Vă rog să vă țineți bine, pentru că o să v-o înfig.“ Am auzit cum m-a spintecat. El se încheia la șliț, din mine curgea sângele. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dumneavoastră mi-a povestit că erați prieteni buni. Tata v-ar spune că am avut o aventură sau ceva de genul ăsta. Nu-i așa? În opinia lui, eu o iau la goană după orice pereche de pantaloni, ca o cățea În călduri. Sinceritatea și dezinvoltura acelei femei mă lăsau fără cuvinte. Am Întîrziat prea mult pînă să urzesc un răspuns. În timpul ăsta, Nuria Monfort zîmbea ca pentru sine și tăgăduia din cap. — Nu-l băgați În seamă. Tata a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe drumul spre posturile militare de la frontieră, cu băieții și fetele așezate cu fundul în afara ferestrelor, strigând la pietonii insurecției, Asigurați-vă spatele, trădători mizerabili, Așteptați s-o luați pe cocoașă când ne întoarcem, bandiți de căcat, fii ai marii cățele care v-a fătat, sau, insulta maximă în vocabularul jargonului democratic, urlând, Oameni fără acte, oameni fără acte, oameni fără acte, și asta n-ar fi adevărat, întrucât toți aceia împotriva cărora urlau ar avea și ei în casă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
încercat să facă stânga împrejur și să se întoarcă în oraș, dar au fost obligați să renunțe în fața ploii de insulte și injurii care s-a abătut asupra lor, Lași, oi negre, albicioși, țapi de căcat, infiltrați, trădători, fii de cățea, acum înțelegem de ce vă aflați aici, ați venit ca să-i demoralizați pe oamenii decenți, dar dacă credeți că o să vă lăsăm să plecați, e mai bine să vă luați gândul, dacă e nevoie, vă găurim roțile, poate învățați să respectați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
scris scrisoarea, vom începe cu asta, trebuie să servească la ceva intuiția, flerul de polițist, Pot să-mi spun părerea, întrebă al doilea adjutant, Vorbește, Dacă e să ne luăm după conținutul scrisorii, tipul trebuie să fie un fiu de cățea desăvârșit, Asta înseamnă, întrebă primul adjutant, că-i vom urmări pe cei care au mutră de fiu de cățea, și adăugă, Pe mine, experiența m-a învățat că cei mai înrăiți fii de cățea sunt unii care nu au aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
părerea, întrebă al doilea adjutant, Vorbește, Dacă e să ne luăm după conținutul scrisorii, tipul trebuie să fie un fiu de cățea desăvârșit, Asta înseamnă, întrebă primul adjutant, că-i vom urmări pe cei care au mutră de fiu de cățea, și adăugă, Pe mine, experiența m-a învățat că cei mai înrăiți fii de cățea sunt unii care nu au aspectul că ar fi așa ceva, Într-adevăr, ar fi fost mult mai logic să mergem la serviciul de evidența populației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trebuie să fie un fiu de cățea desăvârșit, Asta înseamnă, întrebă primul adjutant, că-i vom urmări pe cei care au mutră de fiu de cățea, și adăugă, Pe mine, experiența m-a învățat că cei mai înrăiți fii de cățea sunt unii care nu au aspectul că ar fi așa ceva, Într-adevăr, ar fi fost mult mai logic să mergem la serviciul de evidența populației și să cerem o copie a fotografiei tipului, care există acolo, se câștiga timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se face auzit mai bine. Azi nu-i zi de târg și nu se intră până-n ora a treia. Trage-te cu pungașii tăi departe de ziduri, că de nu, ies cu straja să-ți mângâiem ciolanele. - Blestemat fecior de cățea, urlă Dante descălecând mânios, cu repeziciune. Mișcarea neașteptată și strigătul speriară calul, care se smuci Într-o parte brusc, făcându-l să piardă sprijinul scării. Ateriză cu toată greutatea În noroi, ridicând stropi și abia mai izbutind să se țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unuia dintre oamenii cărora le ascultase conversația, Întins cu iscusință printre picioarele sale. Priorul profită ca să o zbughească spre ieșire. În ușă se opri o clipă, privind În urmă. Își alipi policarii și arătătoarele, ridicându-le deasupra capului. - Feciori de cățea blestemați, denaturați mizerabili! Iată focul care vă așteaptă și pe care o să-l aveți. Toată taverna se transformase Într-o bolgie infernală. Numai cei patru străini rămăseseră nemișcați la locurile lor, observând scena ca niște spectatori de pe treptele unui amfiteatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ea mirată la copac. La ce-o fi privind doamna? Neli se uită lung la stăpână. Ce-o fi văzut? Pe mine, până acuma, nu m-a speriat cu nimicuța, ce nimicire cu poveștile ei, despre ce vorbea doamna mea? Cățeaua latră ușor, mârâie ciudat, e tot la picioarele Loredanei, culcat!, comandă iarăși, taci din gură, Tara!, amândouă, femeie și cățel, formează un tablou care își așteaptă asasinul, adică pictorul, că după ce le treci dincolo, pe pânză, toate obiectele mor, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
întins pe fața ei, ce privire obosită? Ești cinic, iubirea există. Pe dracu’, iubirea, doamna mea, e pentru căței! Dar cățeii sunt fideli. Cățeii sunt fideli oamenilor, nu sunt fideli cățeilor, nu suport fidelitatea, tu ai văzut ce face o cățea pe care o mângâi pe burtă?, se întoarce repede cu burta în sus, se gudură, ți se pune la dispoziție. Ăștia sunt cățeii. Nu există dragoste, există numai sex. Ce-i aia iubire? Tu ești aeriană, femeie!... (Emma se apără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
el am învățat toate astea, supe, borșuri, fripturi, că mănâncă precum haplea, ați văzut și dumneavoastră, cică faci dragoste așa cum mănânci, la Maestru se potrivește de minune afirmația asta, mă îngrijesc de grădină, de solar, de casă, de livadă, de cățea, mai zice el câteodată: o hrănim pe Tara asta de pomană, latră atât de rar!, suntem nababi, ce dracu’?, mai leagă cățeaua, că toată ziua e în casă... dar câinele e salvarea mea de aici, de când o avem, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Maestru se potrivește de minune afirmația asta, mă îngrijesc de grădină, de solar, de casă, de livadă, de cățea, mai zice el câteodată: o hrănim pe Tara asta de pomană, latră atât de rar!, suntem nababi, ce dracu’?, mai leagă cățeaua, că toată ziua e în casă... dar câinele e salvarea mea de aici, de când o avem, nu mai intră nimeni la furat, trec toți nenorociții cu respect pe la porți și pe la garduri, dar el nu vede asta... Tina mea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe o blană, parcă învățase comanda de mult, din vremuri imemoriale, eu mă uitam de sus, de pe scara interioară, ascuns după coșul șemineului, făcea labă cu aia, cu o mână era pe pizda ei, cu dreapta pe țâțele și pizda cățelei, negruța noastră parcă râdea, se uita cu o privire galbenă dintr-o parte, cățeaua asta va face moarte de om pentru ea, așa s-au legat amândouă. Seara, mi-am futut nevasta de-am înnebunit-o, mă omori!, striga, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de sus, de pe scara interioară, ascuns după coșul șemineului, făcea labă cu aia, cu o mână era pe pizda ei, cu dreapta pe țâțele și pizda cățelei, negruța noastră parcă râdea, se uita cu o privire galbenă dintr-o parte, cățeaua asta va face moarte de om pentru ea, așa s-au legat amândouă. Seara, mi-am futut nevasta de-am înnebunit-o, mă omori!, striga, mă omooori!!! A țipat de bine, aș zice, a țipat încontinuu, am vrut să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
s-au legat amândouă. Seara, mi-am futut nevasta de-am înnebunit-o, mă omori!, striga, mă omooori!!! A țipat de bine, aș zice, a țipat încontinuu, am vrut să văd de ce se masturbează cu Tara aia, ce găsește la cățea? Părea o femeie normală la pat, ce-o fi în capul ei, nu știu. A avut orgasm de mai multe ori, după primul număr, m-am dus la baie că îmi era greață și ți-am trimis un SMS celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mari și vrea să facă striptease. Da’ nu la mine în bar, că nu mă lasă nevastă-mea. Da, v-ați prins, nevastă-mea e Șefu! - Acum va veni să vă vadă Contesa. - Cine e Contesa? Așa o chema pe cățeaua mea înainte s-o calce tramvaiul. - Contesa se va supăra foarte tare dacă vă aude. Și ea aude tot. - Păi să se supere pe vatman, nu pe mine, mi-am disimulat eu durerea pe care mi-o provoacă de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pe pat. Pisica se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa. Apoi se întoarse și se tolăni aproape de șoldul cald al Contesei. Domnul Popa strănută: avea alergie la pisici. - Dar eu iubesc animalele, spuse domnul Popa. Am avut și o cățea, o chema... ezită. N-ar fi vrut s-o supere pe Contesă din prima zi. Dar la urma urmei, o iubise mult pe cățeaua lui, doar nu era să se rușineze cu asta: o chema Contesa! - Ce ciudat... - Da. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
strănută: avea alergie la pisici. - Dar eu iubesc animalele, spuse domnul Popa. Am avut și o cățea, o chema... ezită. N-ar fi vrut s-o supere pe Contesă din prima zi. Dar la urma urmei, o iubise mult pe cățeaua lui, doar nu era să se rușineze cu asta: o chema Contesa! - Ce ciudat... - Da. A călcat-o tramvaiul. Contesa își aminti brusc ultima imagine pe care o văzuse în Babilon: cățelul strivit de tramvai, cățelul cu numele ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
piscină în cap. Iar el se găsește într‑o umezeală de un negru absolut, care reușește să pătrundă prin toate orificiile, deși acestea sunt astupate întruna, cu disperare. Simțind că‑l linge cineva, Rainer ridică privirea, dar nu este decât cățeaua de vânătoare a Sophiei, Selma, numită astfel după scriitoarea Selma Lagerlöf, o experiență literară timpurie a Sophiei, fără nici o valoare însă, căci pe atunci nu‑l cunoștea încă pe Rainer. Rainer îmbrățișează animalul nesimțitor care se lipește de el. Câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dinții veninoși. ORBITE Colo, dimineața mea, Viu altar îți miruia: Ca Islande caste, norii În, dorită, harta orii, Ageri, șerpii ce purtai, Șerpii roșii, scurși din rai, Și, cules, albastrul benții De pe jerbele Juvenții. * Lăncile de iarbă mici Le păzea cățeaua Bitsh, Inimi mari dormeau pe țară. Munți, cu sângele afară... Cunoscut acelor zori În fântâni, în șerpi, în nori. STATURĂ Să nu prelingă, să nu pice Viu spiritul, robit în ea, La azimi albe să-l ridice: Sfiit pruncia ei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]