828 matches
-
pe Moise țipînd: — Ce mă-sa se Întîmplă? Ne lămurește bucătarul, În timp ce ne toarnă cina puturoasă din cazan În bidoane: — S-a schimbat consemnul alarmei. — Așa, și? — Și, zice el, Împingîndu-și spre ceafă boneta cu coada polonicului. — Și ce? Și căcat... Ați căpiat? Vouă nu v-a spus nimeni? S-a dat Stare de Urgență sau cum se cheamăă Ofițerii vorbeau În popotă despre războiul civil de la Timișoara, ne atacă ungurii. În cantină e Întuneric, există un singur bec de veghe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
frică. Îmi e frică pentru că, dincolo de acest cadru aparent pașnic, prin minte Îmi aleargă imagini În care soldați trag cu pistoalele- mitralieră În oameni. Așa se vorbește. Eu sînt soldat și ar trebui să trag cu pistolul-mitralieră În oameni. Ce căcat...?! Miercuri, 20 decembrie. Ceaușescu se Întoarce În București. Și-a scurtat vizita În Iran, la ora 15 aterizează pe aeroportul Otopeni și e pus urgent la curent cu situația din țară. Ceea ce decide e aproape neverosimil, pare că s-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vest, Într-un tranșeu plin cu unguri gata să ne strîngă de gît și să ne fure identitatea națională. Și nici să descoperim cine sînt agenturili de care vorbea Luminatul ieri și alaltăieri. În general vorbind, sîntem În același vechi căcat. Țăranul se ridică din pat, se duce și deschide difuzorul de deasupra ușii, apoi se Întoarce la patul lui. S-ar putea să nu fie conectat la momentul istoric, să nu simtă nevoia de informație, s-ar putea ca gestul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ce se Întîmplă mai departe? Despre ce guvern democratic se vorbește și cine o să-l facă? Ce dracu’ o să se Întîmple mai departe? Ce ar trebui să facem noi de acum Înainte? Ar fi bine să aflăm acum! Și cine căcat sînt acești teroriști? Nu, e clar, trebuie să facem ceva... Dar singurul lucru pe care-l putem face acum e să coborîm la poartă. Mai departe de poarta spitalului tot nu putem trece - chiar dacă acum sîntem liberi, sîntem tot soldați
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Și tu cum de poți să ieși din unitate? — SÎnt curier, am ordin, trebuie să ridic corespondența. — Corespondență? Întreb. Cristian rîde. — Îi fac niște comisioane comandantului. — Păi corespondență sau comisioane? Ce comisioane? Întreabă Moise. — Niște... zi-le chestii personale... ce căcat aveți, ce dracu’ v-au făcut ăștia În spital? E secret de stat, Încheie el rîzÎnd. PÎnă la urmă ne promite că trece să ne povestească ce se mai Întîmplă În unitate, dacă mai iese În zilele următoare. E Încrezător
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
va forma o conducere nouă țara se va schimba foarte mult, poate că o să putem să călătorim, să facem lucruri... Cum o fi să poți să te duci În vacanță În Franța? Sau În Egipt? Moise, tu mă urmărești? Ce căcat ai? Termină odată, zău! Știi că nu pot să-ți dau treningul. Adică ce treabă o fi asta să ți-l dau ție să te duci În București la rude de Revelion și eu să stau aici În pijamaua ta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Da, copleșit. Regrete, durere. Cu sufletul prins Într-un clește. Se vede asta, se vede În viitor cleștele de pe culmea acestui munte numit Aventură? De fapt, nu. Nu se vede. Mă lași? De unde atîția clești de durere? Se vede un căcat, unul cît toate zilele, ba chiar făcea și un pic de umbră. Serios, era cît pe-aci să sar În el, lîngă gard, În dosul spitalului. În filmul meu, Lucien Leuwen, ca să-și desăvîrșească devenirea, trebuie să moară fie Împușcat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tu, indiferent că ce politică se face), se bifează cîteva teorii comune despre teroriștii care au acționat după capturarea și executarea lui Ceaușescu (nu, mă, ce arabi? ți-au arătat 3 nespălați la televizor, nu puteau să vorbească că erau căcați pe ei de frică, nici nu e sigur că mai aveau dinți În gură după cîtă bătaie au mîncat... au fost trupele lui Ceaușescu, au făcut ce știau ei să facă cel mai bine, a fost o mînărie de care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ceaușescu care-i cumințise? Ce pula mea de drepturi vor? Ăștia vor să ne fure țara, vor scandal, să intre peste ei armata... Mai erau și vreo cîțiva prostovani care se țineau după el și Începuseră să scoată din ei căcaturi... mă rog, niște tîmpiți... și pe locotenent Îl luase apa și Îi dădea Înainte cu armata care ar trebui să facă vitejii... să-i belească pe toți... Ei și la un moment dat Îl văd pe ungur că se Îmbracă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
odată, Iliescu ăsta al tău a Început al dracului de bine, a chemat mineri să Înăbușe manifestațiile de mai acum o lună, ai tărîțe În cap de nu poți să pricepi ce Înseamnă asta? - păi și ce-ai vrea, băi căcatule, să facă, să aștepte să vină ăștia din afară cu partidele lor istorice care nici n-au stat acia În țară cu noi ?), așa că În curînd o cîrpă slinoasă ajunge să-i pleoscăie unuia peste față, apoi se boxează aerul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stai În picioare... ah și of și uf... Și așa mai departe. De unde rezultă că nu are o cunoaștere adecvată a vieții de soldat. De unde rezultă că nici măcar nu are urechi să asculte un pic ce-i spun... Ce mare căcat, fac o baie (asta e, lucrurile au stat de-așa fel că n-am apucat să mă spăl cum trebuie, că doar nu-s dilimache să mă omor după jeg!), arsura se vindecă pînă joi... nu, pînă miercuri (a fost
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și candindează! Așa! Cu trecutul lui de comunist, știe s-o-ntoarcă... Domn’eee, ăsta minte cum mințeau și ăia de la Partid dinainte. Ăștia de protestează asta zic. Că fără foști comuniști. Și fără minciuni. Că destul le-am Înghițit căcaturile pînă la Revoluție. Io le dau dreptate. Să discutăm domn’e un pic cu argumente... Și el zice de ei că... i-auzi, sînt golani... Ce tupeu are! Domn’e, io cînd Îl văd dînd din mînă ca Ceaușescu cînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că Doamne-Doamne mă pedepsește pentru cine știe ce păcate și mă dezrădăcinează cu an ce trece. Abia azvârlisem peste gard câteva lopeți și Începusem să asud și să gâfâi, palmele mă usturau și-mi tremurau genunchii. M-am stropit pe picioare cu căcat de porc amestecat cu pișălău și m-a cotropit, așa, ca o furie amestecată cu neputință. Simțeam cum mi se răspândește, dusă de sânge, din vârfurile degetelor până În creieri. Iar aceștia se Întunecară și-mi făcură urechile să țiuie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
derâdere munca (a de ne făcu pe toți din maimuțe oameni). Pe tine cum de te mai rabdă pământul, băi puturosule? Faci umbră degeaba țărânii! Omului i-a fost menit să lase ceva În urma lui, nu numai haznale pline cu căcat. Tu ai crescut un copil, ai ridicat o casă, ai sădit un pom sau măcar ai de gând? Nici vorbă! Mătăluță bei vinișor, tragi tutun pe nas, scrii poezele de doi bani bucata și te Închipui buricul universului. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu ele În sat. Exista pe atunci (și există și astăzi) convingerea că ouăle din cotețul țăranului sunt nesfârșit mai bune decât cele din ferme. Așa o fi. Bașca, se răspândise zvonul că statul inventase un nutreț pe bază de căcat de om cu care Își stimula zootehnia să dea mai din belșug carne, lapte, ouă și alte produse pe care le cunoașteți foarte bine. E, cu ouăle cumpărate din Hală, făcea În felul următor: dacă nu erau destul de murdare, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
domnule, din fața plăsii când Îți spun!” Celălalt o luă spre mal, mișcându-se greu În nămolul În care intra mai sus de genunchi. „Unde te duci, băi prostule, apucă plasa de jos și hai s-o ridicăm, să vedem ce căcat am prins În loc de pește. Hai, Lică, sus!” Plasa era plină de nămol, cochilii de melci, crengi putrede și pene de găinușă. Din nămol ieșeau resturile Împuțite ale unei căpățâni de crap de care atârnau o bucată de șiră și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mi-e sete!” auzi Lică În sfârșit și răsuflă ușurat, rostogolindu-se pe spate, ca și cum Își pierduse demult răbdarea. „Beți și voi din Gropan. Apă curată, de Dunăre: ne-a spus Foiște, care era cam beat, că un sfert din căcatul Europei se scurge În unda lină - așa zicea el - și Încăpătoare a Danubiului. Dar nu știu câtă dreptate avea, iar treaba cu scursul n-o aruncase degeaba În vorbă. Stați să vă spun.” Se ridică dintr-odată și se repezi spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să bem două-trei kile de vin?” Adică, ne lămurea pe noi Icu, ălora le-ar fi fost frică, treji, să se ridice de la pământ, așa că Își făceau curaj cu vin. Ne mai spunea că ceasurile de pe tractoare arătau ca niște căcaturi și erau de zece ori mai puține decât alea din avion. În ceea ce privește zburatul, o cam scălda: ba spunea că intrase numai În hurdubaie fără să se Înalțe, ba se lăuda că zburase de-a binelea și văzuse de sus oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
striga prin sat, Împingând sau târând un cărucior: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să va ia nevestele țuică!”. Cei răi spuneau că dulciurile făcute de Tatapopii miroseau a pișat de cotoi și erau Împestrițate de căcați de muște. Dar eu cea mai bună turtă dulce tot de la el am mâncat. Fata care mi-o dădea pe furiș (căci tata Îmi promisese bătaie strașnică dacă mă prindea Înghițind ceva făcut de Tatapopii) și de care eram Îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
păstrezi, pun Poliția pe tine și pe dirigintele Poștei și n-o să ieșiți de la pârnaie decât ca să vă faceți rost de scânduri pentru sicrie, de vase, prosoape și batiste pentru dat de pomană În ziua Îngropării. Ca om ești un căcat cu ochi, iar poezia și pictura ta nu sunt nici măcar atâta. Îți place cum Îi zic? Dacă Într-adevăr Îmi citește scrisorile către tine, nu poate riposta direct la Înjurături. Va continua să răspândească, Însă, bârfe veninoase. Dacă nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
numesc Talina și Icler. Mi-a trebuit destulă vreme până să se producă În mintea mea marea revelație: Îi chema, de fapt Hitler și Stalina.) Apoi, strigăturile au căpătat complexitate: „Vieru fute curci!”; „Ectoraș de la oraș!”; „Ceaunu-mbrăcat e plin de căcat!”; „Baronu zburător!”. După asta venea ciorovăiala cu numărul literelor, cu scăderi de silabe sau chiar de cuvinte Întregi care, după opinia juriului, fuseseră rostite după aterizare. Au fost și Încăierări, dar nu s-a lăsat cu ochi umflați și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
după care izbucnise: „Ce pot să mă fac eu singur, numai cu doi boi lângă mine? N-avem lumină, ne trebuie cel puțin o sută de wați! Cum să te descurci cu becu-ăla chiomparliu, care mai e și Înnegrit de căcați de muște? Baroane, dă fuga și adu niște lumânări! Da’ repede, că le e frig la mormoloci și-o să-i găsim pe toți cu burta-n sus!”. Gazda se ferise să-i Întoarcă vorba și adusese niște lumânări frânte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și președintele țării, sau nu...? Da' de ce-mi bat eu gura de pomană, cu una care nici măcar atâta minte n-are, să se ducă regulat la biserică. Oamenii care își iau fața de la înalta judecată merită să ajungă în căcat, așa cum spune și Wottila. GRETE: (plină de ură, se apropie de Erna): Daaa, ce păcat că Hitler, la timpul lui, a uitat de polonezul ăsta episcop von lebărvurșt. (Erna icnește și se repede la Grete. Începe o încăierare nemiloasă. Mariedl
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
latrinele. Au plecat cu toții. Nimeni nu a mai rămas acolo în afară de Mariedl. Acu' Mariedl stă locului cu sticla de parfum băută până la ultima picătură și mirosind pe dinăuntru ca o doamnă din lumea mare. Pe dinafară este însă plină de căcat omenesc și asta o întristează foarte tare. Sufletul meu este frumusețea mea dar, din nefericire, sufletul ăsta e al naibii de băgat înăuntru. Sufletul clocește viața veșnică, dar corpul e cel pe care îl tot arătăm cât e viața de lungă. Și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ca niciodată nicicând să nu coboare cineva Președintele de pe muntele de Pumni Unde în vale stă mereu un cimitir În cimitir domnește mereu o primăvară posomorâtă Unde un gând e, și Moarte caldă încă Cald așa cum poate fi cald un căcat împuțit, Omul cel uitat e salvat Acolo unde pietrele maro nu mai sunt Unde Numele numește înlăuntru Și omuleți nu există Acolo totu-i un adevăr slăninos Nici un om nu poate să se gândească la Oameni De neînchipuit Numai câinele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]