68,811 matches
-
cucui. - Mda! - a zis Cuznețov, mîngîindu-se pe ceafă. - Eu... eu... eu... Dar cine sînt eu? Oare să fi uitat cum mă cheamă? Vasili Petuhov? Nu. Nicolai Sapogov? Nu. Pantelei Rîsacov? Nu. Ei, cine sînt eu? însă atunci de pe acoperiș a căzut a cincea cărămidă și l-a lovit atît de rău pe Cuznețov, încît Cuznețov a uitat de toate definitiv și, urlînd "O-ho-ho!", a început să fugă pe stradă. Rugămintea mea! Dacă cineva întîlnește pe stradă un om cu cinci cucuie
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
gestaltiști, în general, reprezentanții care acordă memoriei un substrat material, un fel de galvanoplastie cerebrală, principalul gânditor fiind Koehler... Bergson atrage atenția din capul locului, că a explica o structură printr-o substanță materială, - cum făceau toți gestaltiștii - înseamnă a cădea în gândirea magică sau promitivă... Relativ la teoria simplistă a "pasajului strâmt", cu explicația unui fel de mozaic, adică a germenului conținând în el toate detaliile structurii - teorie naivă - singura soluție, după Bergson, ar fi să se renunțe la interpretarea spațială
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
inteligent și grațios a fost, în Franța lui 2001, cel mai mare succes de public al anului, cu 8,1 milioane de intrări; un triumf datorită căruia cinema-ul francez a depășit, la el acasă, 40% din cota de piață! Căzînd Amélie, s-ar putea deduce că publicul european de la începutul mileniului trei caută o reevaluare a cotidianului, caută miracolul din burta banalului, caută, pe drumul umorului trăznit, sîmburele de sentimentalism și, pe drumul lucidității - sîmburele de vulnerabilitate... Amélie e o
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
Vecină, Străinul, Mâna Domnului, Profesorul etc. Întîmplările sunt parabole. în Basmul despre mâinile lui Dumnezeu (cititorii lui Rilke își amintesc, desigur, frecvența motivului mâinii divine în versurile acestuia), întrebările copiilor dezvăluie secretul Creațiunii: mâinile lui Dumnezeu au lăsat omul să cadă (singure, fără voia, fără rațiunea divină) înainte ca acesta să fi fost desăvârșit. "Dumnezeu se odihnește pentru că s-a supărat pe mâinile lui". De altfel, precum în vestitul proverb "nu știe dreapta ce face stânga" (cu toată simbolistica aferentă a
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
și la New York, și în alte părți). Pînă atunci ne vor oferi, zilnic, spectacolul celei mai depline lipse de confort și de gust, cu fațade înnegrite și jegoase, cu balcoane ciuruite, cu ferestre și uși meschine, de pe canatul cărora a căzut vopseaua, cu intrări prin curți dosnice, asemănătoare cu niște maidane, invadate de pubele ruginite din care debordează toate gunoaiele lumii. Dar asta nu e totul. În multe orașe, blocurile cu pricina au fost construite prin demolarea unor case sau întregi
Orașe by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15411_a_16736]
-
Nistorescu, această dispariție are toate datele unei operațiuni "moșite" de servicii secrete. Iar concluzia sa e că dispariția lui Cubreakov ar putea schimba "nu doar cursul evenimentelor de la Chișinău, dar și istoria" * Alți comentatori apreciază că România nu trebuie să cadă în cursă și că în nici un caz această dispariție nu trebuie tratată emoțional, pentru a nu da prilej lui Voronin să acuze Bucureștiul de amestec în treburile interne ale Moldovei. Fiindcă e posibil ca acesta să fie scopul urmărit la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
este împărțirea dreptății, Divanul, oamenilor să li se împartă la timp judecata, să nu aștepte... Ședințele de seară, nu se știe de ce, țineau mai mult... Poate oboseala, enervarea de peste zi... Neculce lămurește: Care aceli Divanuri den amiadzăzi în deseară nu căde toate pre de laudă. Portretul se încheie lapidar: Omu bun și blându, fără nici o răutate. Dabija... Dincolo, în Muntenia, domnea Gligorie-vodă. Altfel de om. Abil, aventurier, cu multe relații. Amândoi, și Dabija și Gligorie sunt convocați la Țarigrad, la Vizir
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
Lovinescu și ai săi? Nu sînt deloc întrebări care acuză, sînt doar retorice. Uimește apoi un contrast incredibil între forța stilistică și puținătatea punctelor de referință culturale în eseurile lui Dan C. Mihăilescu. Oricum ai întoarce-o, orice ai discuta, cădem inevitabil în conflictul Caragiale-Eminescu (pe care chiar autorul îl deconstruiește cu atenție într-un eseu, dar, se pare, uită rezultatul la care a ajuns), cu ceva Arghezi, niște Cioran și Eliade și cam atît. Iată o mostră: "Și aceasta pentru că
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
face anul următor, sînt obsedați de nou. Chiar dacă America nu mai este o țară nouă, ea continuă să se privească pe sine astfel. în ceea ce privește prezentul, putem vorbi de o criză a domeniilor umaniste? Care este soarta capitalului cultural astăzi? A "căzut Lana Turner", ca în poemul lui Frank O'Hara? Există o criză gravă și am scris un articol despre acest lucru în Boston Review bazat pe o lucrare pe care am susținut-o la Stanford în cadrul unei conferințe intitulate Criza
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
Rădulescu, tatăl, căpitanul Gh. Ieremia, hotărăște să-și schimbe numele în Eliade. Intuiție? Plasat prin hazard și prin "semnul numelui" sub zodia primului cărturar modern al neamului, Mircea Eliade își începe de timpuriu "căutările". Deși miop, citește tot ce-i cade în mînă "pe ascuns, în fundul grădinii, în pod, în pivniță". Interesant pentru structura sa psihică este că nu suportă studiul impus, motiv pentru care, în liceu, rămîne corigent. Mai ales acum, ca adolescent, înțelege că orice "cunoaștere" temeinică necesită timp
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
în 1926, la nici 20 de ani, îl critică violent pe Iorga, rupîndu-se definitiv de profesorul care jucase în viața lui "un rol aproape magic". În 1937, după acuza de "scriitor pornograf" care-l va îndepărta de cursurile de la Universitate, cade în păcatul "hagiografiei", proiectînd editarea operelor lui Hasdeu în... "20 de volume mari". În final își recalibrează just demersul. Lui Nae Ionescu îi succedă în rolul de lider de opinie, de "ghid spiritual" al noii generații. La nici 30 de
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
ambițioasă tentativă de parțială transpunere cinematografică într-o formulă mixtă de animație în rotoscope, datorată lui Ralph Bakshi, regizor cu experiență în domeniu. George Lukas și Steven Spielberg au cochetat cu ideea unei ecranizări, dar, pînă la urmă, sorți au căzut asupra neozeelandezului Peter Jackson. Remarcat în urmă cu 15 ani printr-un scurt metraj intitulat nu întîmplător Prost gust, despre un cretin care salvează omenirea de niște extratereștri canibali, regizorul, care a interpretat rolul principal, a rămas credincios genului provocator
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
singură gură rujată la fiecare într-o altă nuanță de roșu: Nu am înrăznit să repun adevărul în drepturile lui, și anume că aceasta era o operă românească, proiectată și executată de șeful nostru de magazin, Sorin Mircea Nicoară, care căzuse la Soroca pe Nistru." înainte de a discuta acest roman din punct de vedere estetic, foarte importante sînt alte două aspecte pe care acestă carte le atinge inevitabil: aspectul politic și cel social-cultural. Primul, pentru că acțiunea sa este plasată la granița
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
și comunismul. Al doilea, pentru că personajele trăiesc într-o Transilvanie multietnică și oricît de felix ni s-ar părea astăzi această Transilvanie interbelică, interacțiunea dintre etnii nu a fost și nu este o realitate cu totul idilică. Fără ca autorul să cadă vreodată în păcatul naratorului reflexiv mai peste marginile iertate și fără a putea delimita vreodată o poziție apăsat pro sau anti-nazistă, totuși lumea reconstruită în roman se ordonează de la sine în funcție de cei doi poli ideologici pe care politica mondială a
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
tradiția literaturii române. Modelul e construcția simfonică amplă, de tip Buddenbrooks sau Somnambulii, deși cu unele delimitări curajoase. Personajul vorbește la un moment dat despre dejunurile care se întind pe pagini întregi în Muntele vrăjit, iar autorul încearcă să nu cadă în același păcat. Acțiunea centrală se desfășoară într-o singură zi, 23 august 1944, cu ample ramificații proustiene în trecut. Imaginea și simbolul cocoșului decapitat sînt recurente (poate prea recurente înspre finalul romanului), mult mai interesant ca procedeu de structurare
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
am fost în copilărie și foarte, foarte rar și mai apoi, victima consimțitoare a unor convingeri mai pe urmă dovedite greșite. Persoane sus de tot puse și anume salariate ca să țină constant pe drumul cel drept al justelor opinii au căzut și ele pradă sindromului. Carol al II-lea crezuse astfel că investind cele zece miliarde de lei obținuți din împrumutul pentru înzestrarea Armatei - o sumă care astăzi s-ar înmulți cu mai multe mii - în fortificații pe Nistru, de propaganda
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
practice vor urmări și ele în primul rând păstrarea bunăvoinței divine pentru o strânsă colaborare în treburile domniei - cel mai important, care se află chiar în primele rînduri ale cărții sună așa: "iubitul mieu fiu, mai nainte de toate să cade să cinstești și să lauzi neîncetat pre Dumnezeul cel mare și bun și milostiv și ziditoriul nostru cel înțelept, și zioa și noapte și în tot ceasul și în tot locul". Principalul reazem al domnului, în judecăți, diplomație, războaie etc.
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
îmbrăcai în grijă, în tristăciuni și în frică, cugetînd cum voi să mă întîmpin cu judecata ta cea înfricoșată și sufletul mieu cel ticălos cum va trece prin vămile cele nefățarnice..." Da, trecând în revistă "învățăturile" lui Neagoe trebuie să cădem serios pe gânduri: ele se dovedesc a fi o sinteză a unor elemente fundamentale societății medieval-ortodoxe, care s-au modificat ele mult în cursul istoriei, dar nu au dispărut nici în ziua de azi. Din când în când privirile s-
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
decât văile cele mai adânci. In nici un loc nu-i mai mult cer decât în altul. Norul la fel de categoric e strivit de cer ca mormântul. Cârtița la fel de sus e pe culmi, e ca o bufniță ce bate din aripi. Ceea ce cade în prăpastie cade din cer în cer. .................................................. Cerul e pretutindeni prezent chiar și în întunecimea pielii. Mănânc cer, elimin cer. Sunt o cursă într-o cursă, un locuitor locuit, îmbrățișat în îmbrățișare, întrebare în răspuns la întrebare. Impărțirea în pământ
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
mai adânci. In nici un loc nu-i mai mult cer decât în altul. Norul la fel de categoric e strivit de cer ca mormântul. Cârtița la fel de sus e pe culmi, e ca o bufniță ce bate din aripi. Ceea ce cade în prăpastie cade din cer în cer. .................................................. Cerul e pretutindeni prezent chiar și în întunecimea pielii. Mănânc cer, elimin cer. Sunt o cursă într-o cursă, un locuitor locuit, îmbrățișat în îmbrățișare, întrebare în răspuns la întrebare. Impărțirea în pământ și cer nu
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
bulucește presa ca la Maglavid, dar nu punem la pămînt nici măcar una dintre clădirile construite hoțește în acești ani. Ne pricepem să mulgem Bucureștiul și de sînge, dar n-avem nici măcar cinismul de a ne întreba dacă n-o să ne cadă vreo cărămidă în cap cînd ne va zgîlțîi viitorul mare cutremur.
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
Gheorghe Grigurcu În faimosul său eseu din 1951, intitulat Împotriva poeților, Witold Gombrowicz disocia două feluri de umanism: unul religios, care-l determină pe om "să cadă în genunchi în fața produsului culturii, forțîndu-l să adore sau cel puțin să respecte Muzica, de exemplu, sau Poezia, sau chiar Statul ori Divinitatea", și un altul negativist, "vast curent refractar al spiritului care încearcă tocmai să redea Omului statutul său
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
care trimite scrisori inspirate criticului, este unul din modurile adiacente ale reconstituirii peisajului uman și material al literaturii. Dar Gabrielei Omăt i se datorează urmărirea manevrelor lui V. Eftimiu de a pune mîna pe conducerea Teatrului Național, cărora i-a căzut pradă ministrul Muncii din guvernarea Maniu; cursul scrisorilor defăimătoare publicate de Mircea Damian la adresa membrilor Regenței, în Cronica politică și parlamentară, dar și punerea pe două coloane a Jurnalului ținut de Octav Șuluțiu, pentru cît reflectă sau nu o critică
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
cap se comportă ca niște apucați, să demonstreze că adversarii lui H.-R. Patapievici sunt xenofobi și antisemiți, în virtutea originii etnice complexe a autorului. Cum ar acționa Ion Bogdan Lefter în fața unei astfel de ipoteze, nu neapărat sci-fi? N-ar cădea în ridicol tot eșafodajul de supoziții și insinuări deloc inocente referitoare la persoana și ideile lui H.-R. Patapievici? Observ că eu însumi încep să alunec pe panta sterilă unde s-au baricadat deja câțiva dintre oameni pentru care am
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
regat,/ Iar regele o planetă drept palat". între timp, "extraordinarii profesori" ai României, lingușiți cu nerușinare în timp ce li se ia din jalnicele drepturi care abia dacă-i pun în rând cu dezmoșteniții Occidentului - pentru că aceasta e semnificația "bonurilor de masă"-, cad sub orice demnitate socială, pe când lozele cărora abia le dădeau, de milă, câte un cinci, ajunse mari demnitari, se pregătesc să declare inaccesibile chiar și străzile pe care se află modestele lor locuințe de câte două-trei etaje.
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]