2,098 matches
-
Amintiți-vă de frații dumneavoastră gemeni. Poc-poc-poc. Nici unul nu a trecut pe alături. Lacrimile lui promit. Au apărut de teamă. Nu îndrăznește nici să tresară, ca să nu i se rostogolească pe față. Cu toate că e plin de riduri, și-ar găsi căi din belșug. Domnișoara e rudă cu ea? — Doamna - îi spun. Doar temporar. Sunt fiica ei împuternicită. Dar numai cu această ocazie. Liniște. — Beți-vă coniacul. Înghite. — Știți ce-ar trebui să apreciați la mine? Că știu să uit. Nu cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Street. Dar, dragii mei prieteni și vecini, dați-mi voie să vă spun că nu m-am mai simțit așa niciodată în viața mea. Mă predau Domnului să mă judece și să-mi ierte păcatele din trecut. Vreau să mă căiesc și să mă dedic căii Sale. Lacrimile au început să-i curgă din nou pe obraz. Vreau să pășesc alături de El în Grădina Raiului. Bobbie Lee al nostru a dat vieții mele un nou înțeles. Sufletul meu se simte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
arăți, ca să mă pot vindeca cumva de tot răul care s-a scurs în mine? Când și cât de puternic am greșit, în ce clipă blestemată, astfel încât să nu mai merit dreptul de a trăi? Spune-mi, ca să mă pot căi! Unde ești, Salvatorule, arată-mi-te, Îți cer acum ajutorul, așa cum Ți l-au cerut și l-au căpătat de la Tine toți ceilalți frați și celelalte surori ale mele! Dar nu voi trăi. Sufletul meu nu poate merge mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le-ar fi putut intra În voie, căci el visa ochii aceia stinși de pîlpîirea vieții, care, În rotirea lor congestionată, teribilă, Îl căutau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
căutau În mîinile mele, poate voisem să-mi tai părul - și căderea s-a Încetinit. În clipa În care am rupt prima scrisoare am știut că nu mai exista cale de Întoarcere, În ciuda evidenței care mă Înjunghia, că mă voi căi, că deja mă căiam. Acum romanul nostru arăta ca o carte de preț căreia Însă Îi cam lipseau ceva pagini, precum un exemplar pe care Îl returnez librarului ca fiind necorespunzător. Orbită de furie și de căință, abia dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
poate voisem să-mi tai părul - și căderea s-a Încetinit. În clipa În care am rupt prima scrisoare am știut că nu mai exista cale de Întoarcere, În ciuda evidenței care mă Înjunghia, că mă voi căi, că deja mă căiam. Acum romanul nostru arăta ca o carte de preț căreia Însă Îi cam lipseau ceva pagini, precum un exemplar pe care Îl returnez librarului ca fiind necorespunzător. Orbită de furie și de căință, abia dacă am observat pata timbrului aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îl vezi așa, un pic arogant, În realitate are un suflet de aur. În fiecare noapte, negreșit, chiar dacă pică de somn, Îmi citește o bucată de vreme. Dacă doriți, aș putea să citesc eu pentru dumneavoastră, am spus cu solicitudine, căindu-mă numaidecît pentru cutezanța mea, Încredințat fiind că, pentru Clara, compania mea nu putea reprezenta decît un deranj, dacă nu chiar o glumă. — Mulțumesc, Daniel, replică ea. Aș fi Încîntată. — CÎnd veți dori. Încuviință Încetișor, căutîndu-mă cu zîmbetul ei. — Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a murit adineauri. De la șeful statului până la ultimul dintre consilieri nu existase nici unul care să nu scoată un suspin de ușurare. Slavă domnului, retragerea avea să se facă în liniște, fără să provoace traume excesive unei populații care eventual se căia, în parte, de un comportament rebel sub toate aspectele inexplicabil, dar care, cu toate acestea, într-o dovadă de civism demnă de toată lauda și care prevestea zile mai bune, nu părea să aibă intenția de a manifesta ostilitate, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să mai fiu primar al acestui oraș asediat, Vorbim mâine, în orice caz luați notă că nu vă accept demisia, Va trebui să acceptați abandonul, faceți-vă că am murit, În acest caz vă avertizez, în numele guvernului, că vă veți căi amarnic sau nici nu veți avea timp să vă căiți, dacă nu veți păstra o tăcere absolută în legătură cu acest subiect, presupun că nu trebuie să vă fie foarte greu, de vreme ce îmi spuneți că sunteți mort, Niciodată nu mi-am imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în orice caz luați notă că nu vă accept demisia, Va trebui să acceptați abandonul, faceți-vă că am murit, În acest caz vă avertizez, în numele guvernului, că vă veți căi amarnic sau nici nu veți avea timp să vă căiți, dacă nu veți păstra o tăcere absolută în legătură cu acest subiect, presupun că nu trebuie să vă fie foarte greu, de vreme ce îmi spuneți că sunteți mort, Niciodată nu mi-am imaginat că cineva ar putea fi atât. Telefonul a fost întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vedea, Simțeam nevoia să spun cuiva și dumneata ești omul care-mi era cel mai la îndemână. Mașina începuse deja să urce rampa, dar comisarul încă mai avea ceva să recomande, Ține gura închisă, nu cumva să ajung să mă căiesc de ceea ce ți-am spus. S-ar fi căit cu siguranță dacă s-ar fi întors înapoi, căci l-ar fi găsit pe responsabil vorbind la telefon cu un aer secretos, poate povestindu-i soției că adineauri cunoscuse un comisar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
omul care-mi era cel mai la îndemână. Mașina începuse deja să urce rampa, dar comisarul încă mai avea ceva să recomande, Ține gura închisă, nu cumva să ajung să mă căiesc de ceea ce ți-am spus. S-ar fi căit cu siguranță dacă s-ar fi întors înapoi, căci l-ar fi găsit pe responsabil vorbind la telefon cu un aer secretos, poate povestindu-i soției că adineauri cunoscuse un comisar de poliție, poate informându-l pe portar cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
griji. Arătă cu mâna spre lumea din jur. - Prietene, că În cetatea lui Bonifaciu există mai multe cârciumi decât agheasmatare și mai multe bordeluri decât confesionale e foarte adevărat. Și, de fapt, Într-acolo mă trage steaua mea, să mă căiesc pentru faptele mele și să dobândesc indulgența la Centesimus. Dar un popas În orașul tău virtuos e obligatoriu pentru oricine o apucă pe calea binelui și a căinței. Cât despre nădragii mei, reluă el, Întinzându-și picioarele durdulii și aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aproape, Întinzându-se către cardinal ca și când ar fi vrut să Îl sărute pe obraz. Buzele lui aproape că Îi atinseră urechea. - Mai bine lumina păgânilor decât umbrele prostiei voastre, șopti el. Acquasparta, vânăt la față, se smuci Îndărăt. - O să te căiești pentru Îngâmfarea dumitale. Știm totul, totul! Dumneata, prieten al Anticristului! Dar nici măcar cei patru cavaleri care Îl Însoțesc nu te vor putea salva de la prăbușire, când va sosi momentul. Iar acel moment noi Îl vom hotărî! Dante ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ce, nu acuma, nu vreau! Jos, lângă picioarele din față ale lui Galben-de-soare, voinicul vede un inel de aur, zace la margine de drum, să-l iau, să nu-l iau?, stăpâne, de nu îl vei lua, amarnic te vei căi, e mai bine să-l iei, trebuie numai să știi ce să faci cu el, nu-l vreau!, calul cabrează nervos, tot ridică un picior, apoi altul, preotul, de-abia acuma îl vede, e un preot acolo, ridică mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o extrem de fină sensibilitate și suplețe, semnată de prof. Zamfira Deac, Templul nezidit, care ține loc de postfață. În viziunea poetului Botiș, suntem datori ”să ridicăm spre ceruri, în căinți/ Fierbinți dorințe de-a primi iertare” Nu voi să mă căiesc la greul vieții). Unii acceptă totul, alții într-o oarecare măsură. Dar: ori totul, ori nimic, la Dumnezeu nu merge cu jumătate de măsură. Iar totul înseamnă fericirea eternă. Iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele ar trebui să ne caracterizeze
RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. ... CA TĂMÂIA INAINTEA TA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363892_a_365221]
-
din motivul deja invocat) să-i transmit modestu-mi omagiu la timpul oportun. Deși bucuria de-a o face înmugurise în mine cu câteva săptămâni înainte, iată că am ratat clipa...înfloririi. Acum ce pot să mai fac decât să mă căiesc și să mă rușinez? Încerc, totuși, o formă de reabilitare în propriii mei ochi și republic (acum, în "Confluente literare") un articol pe care i l-am dedicat Distinsei Doamne la Aniversarea de cu doi ani în urmă. Adaug, tardiv
MULŢUMESC ÎNTÂMPLĂRII, MEŞTERUL CEL TAINIC ŞI ISCUSIT AL LUI DUMNEZEU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364013_a_365342]
-
-ți dau palme!, am rostit gata s-o și fac. - Ha, ha, ha! Iată bruta! Iată animalul care nu acceptă altă putere decât pe-a sa. N-ai decât s-o faci, dar nu vei mai fi fericit. Te vei căi. Mai bine iubește-mă dacă mai ești în stare. Dacă nu, o luăm de la început. Greața a pus brusc stăpânire pe mine. Am ieșit brusc din încăpere și din clădire, căutând cu disperare aerul și răcoarea zilei. Era noapte și
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
o altă voce mată, ca a unui om cu nările înfundatate de muci groși. Atât de tare zbieră ultimul ortac, de-au ieșit oameni de la mese, de după prelată, să se uite la ei, ca la circ. - Lăsațî-l, că poate să căiește - mârâi într-un târziu Jery sugându-și scobitoarea de parcă atunci ar fi simțit gustul dulce-acrișor al unei bomboane Cojak. - Poate că vă împăcați... - râse pițigăiatul scărpinându-se în barba nerasă. - Depinde cum stă scriitorașul cu tăiețeii...- râse exagerat și răgușitul
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
ce-i albit De atâta așteptare, Am să-l strâng în brațe totuși Să-i simt calda răsuflare... O Camelie înflorită În fereastra mea zâmbește, Ziua florilor creștine Dau în lume astăzi veste! Trec calvarul suferinței Și păcatu-l răstignesc Mă căiesc și-n Înviere Haină nouă am să primesc! 03 aprilie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Ziua florilor / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1555, Anul V, 04 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia
ZIUA FLORILOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362941_a_364270]
-
rătăcit Ce s-a întors smerit, spășit, Când flămânde zile sure Au smuls holdele ce-s bune! Vameș cred c-am fost o clipă Și m-am scurs chiar în risipă, Dar dau totul împătrit Eu de toate m-am căit! Fariseu am fost în vară, Când plimbam smeul pe-afară, Dar furtuni au dat în mine Și mă port cum se cuvine... Am cerșit la colț de stradă Să fiu bună și întreagă, Slovele să înflorească În grădina sufletească! foto
GRĂDINA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363382_a_364711]
-
au băgat cu noi povești- Despre ea și despre el; Ți-era milă să-i privești Așa pe ea, cum și pe el. El nu a mai crezut în ea; Și ea de el s-a lepădat; Dar s-a căit mai târziu ea- Că de lume a ascultat. Și amândoi au suferit Sub vraja lumii rele; El fusese mai smerit Iar ea pieri cu ele. (cu cele rele) O vizitase la spital Nu mai știu de câte ori! Viața fusese ca un
A FOST ODATĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361215_a_362544]
-
spuse cu duritate. -Să mă prefac că sunt prietenul lor? Nu are sens ce-mi spui omule, răul odată făcut nu poate fi înlăturat, sau nu ești întreg la minte? Un om dacă e ucis rămâne mort chiar dacă ucigașul se căiește până la sânge. Viața dacă și-ar da-o și tot n-ar fi de folos fiindcă nu poate aduce din moarte pe cel mort nici chiar cu prețul vieții sale. Cine ar putea face aceasta? Uite! Învățătorul vostru e mort
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
spuse cu duritate. -Să mă prefac că sunt prietenul lor? Nu are sens ce-mi spui omule, răul odată făcut nu poate fi înlăturat, sau nu ești întreg la minte? Un om dacă e ucis rămâne mort chiar dacă ucigașul se căiește până la sânge. Viața dacă și-ar da-o și tot n-ar fi de folos fiindcă nu poate aduce din moarte pe cel mort nici chiar cu prețul vieții sale. Cine ar putea face aceasta? Uite! Învățătorul vostru e mort
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
de viața lumească și acum sunt o umilă slujitoare în oastea Domnului. Când să te aștept? Trebuie să-mi spui când sosești nepoată! Ce te-a determinat să iei această binecuvântată hotărâre? Eu te-am judecat greșit și acum mă căiesc. Nebănuite sunt căile domnului! Chiar îți vei căuta de lucru aici? Iartă-mă și să mă ierte bunul Dumnezeu că mă bucur atât de această veste! -Da mătușă...suoră Bernardette! Te sun mâine iar și-ți spun exact când sosesc
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]