1,128 matches
-
poziția de a nu mai face. Nu să te spovedești și să spui că și-așa fac. Asta e o fraudă. Nu trebuie să te îngrijoreze marile păcate, pentru că toate se iartă, dar să fii pe o poziție de mare căința. Eu văd că duhovnic. Vin foarte mulți și, dacă nu-i ajuți puțin... Ei, ce-ai mai făcut? Păi n-am făcut nimic, părinte. Păi de ce-ai venit la mine? Păi să vedeți... Și atunci îmi dau seama și
Despre Spovedanie şi Împărtăşanie [Corola-blog/BlogPost/96763_a_98055]
-
spirit, adică simptomul care însoțește geniul, în nici un caz fermentul sau cauza lui, și pe cei pe care Dumnezeu îi iubește îi chinuie cel mai mult, sub imperiul unei iconomii transcendente la care mintea nu poate ajunge. Din acest moment, căința e înlocuită de convingerea unui rol pe care îl are de jucat în matca culturii. Preocupările de logică încetează să mai fie penitența cuvenită unei dereglări, și devin încercări obligatorii pentru împlinirea unui destin. Iar expresia împlinirii stă în revoluția
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
plastic adînca dragoste a lui Hubert Hedriphin pentru figurile fabuloase ale vechilor basme și legende populare, în care el vedea întruchipîndu-se hiperbolic însușirile cele mai de preț ale oamenilor simpli și năpăstuiți. Iată și un fragment din apoteoza finală: Cetățile căinței viitoare Sub cerul rece, sumbru, de granit, înalță-nfricoșatele pridvoare Din soare-apune pîn^la răsărit Iar cîntecul durerilor străbune Răsună sub înaltul baldachin, Cu glasul, lui de falnică minune, Izbăvitor de lacrimi și de chin. O, voi ce-ați înțeles
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
nu am decât câteva cuvinte, ca un dar la marginea mea de lume violet - în cabina de vot a unei ceaprăzării soarele răsare din nou, ca în patruzeci și șase, de-a lungul fostului Bulevard 6 Martie Nu vom vedea căința lunii față de soare, pielea oceanului întinsă mângâierii rușinate a privirii. Nu vom vedea. Suflet care ai zburat cu marile catastrofe, vei sta și vei îmbrățișa războiul, vei tăcea în jarul șemineului de pupile arse Și palmierii depărtărilor, foșnetul de bani
Ploile din Foster City by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/13659_a_14984]
-
primim ca binecuvântare, iar zorii se-nveșmântează de Învierea Mare, dar Lumina sfântă, ajunge în casele creștine și din nou, ziua se merge la ceasurile divine. Prin Sfânta Lumină aducem în inimă credință iar în Lumina Învierii găsim calea spre căință, și smeriți, luăm Lumină-n Duminica de ... Citește mai mult DE ÎNVIEREClopotele trag iar creștinii vin să ia Lumină,se-aprind lumânările ca o mântuire deplinăși-mi amintesc cum, pe toate ulițele din sat,pătrundea Lumina și un ,,Hristos a Înviat
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Noaptea-Învierii o primim ca binecuvântare,iar zorii se-nveșmântează de Învierea Mare,dar Lumina sfântă, ajunge în casele creștineși din nou, ziua se merge la ceasurile divine.Prin Sfânta Lumină aducem în inimă credințăiar în Lumina Învierii găsim calea spre căință,și smeriți, luăm Lumină-n Duminica de ... IX. FLOAREA DIVINĂ, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017. După atâția ani, o-ncununată așteptare, portocalul s-a gătit cu perle-mărgăritare, am simțit că noua primăvară se
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
atât, În privirea-ți să mor. Să m-ascunzi în lăuntru-ți, Să mă-ngropi în iubire, Nimănui să nu spui, Nici să nu dai de stire. În adâncu-ți cel mut Să-mi îngrop suferința, Cu mine vibreze-ți În păcate căința. Haide, vino acum Să te-acopăr cu stele, În palma-ți imensă Să m-aduni dintre ele! Să-ți cuprind infinitul Între buzele mele, Zarea neagră ne plângă De păcat să ne spele. Să ne umplem iubirea Cu zori albi
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
-ți, Să mă umpli de vrere. Vreau să tremuri cu mine, Să mă plângi de plăcere, Să-ți strivesc răsăritul Între buzele mele. Să te-nghit în adâncu-mi, Să te-ngrop în dorințe, În păcate să urle Clipa grea a căinței. Prin plăceri te voi pierde Și prin visele mele. Colț de Lună, ești lacrima Ce Pământul o cere. Din perlele-ți plânse Să îmi fac mângâiere, Să ard ca o lavă Sub astrala-ți plăcere. Să-mi inunzi rădăcina Cu
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
lui, învingând credința. Tare a mai fost mâhnit Atotputernicul de încâlcarea poruncilor sale care-l crease pe om după chipul și asemănarea lui, apoi pe Eva spre a-i fi tovarășe de viață. Zadarnice au fost încercările și implorarea iertării, căința lor nu a mai ajutat, cu durere i-a anunțat că au fost transferați pe Pământ, la munca de jos unde să muncească din greu pentru a-și asigura hrana, creîndu-le grija zilei de mâine spre a fi feriți de
ADAM ŞI EVA LUI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349181_a_350510]
-
în același fel. Și nici în iad suferința nu este aceeași pentru toți. Iar ei, oamenii, ajunși aici, se vor ruga. Se vor ruga necontenit iar Domnul care vede totul, știe totul, poate totul, Se va milostivi de ei pe măsură ce căința lor va fi mai arzătoare și făcută din inimă. Și încă ceva. În acest, hai să zicem staționar, pentru că nu am alt termen, se va face distincție între cei care după Judecată merg în gheenă și ceilalți. Iar ei văd
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
care îl denumim Tatăl, ne rugăm Fiului Său și Duhului Sfânt. Invocându-L pe Tatăl ceresc, ne dezvăluim iubirea și încrederea că suntem acceptați ca fiii Lui. De aceea, rugăciunea nu poate fi adresată decât din inimă, cu sinceritate și căință. Nu este totul, dar este indispensabilă pentru a găsi răspunsul și a medita asupra lui. Fără rugăciune, orice persoană rămâne sub influența neînsemnătății sale, a gândurilor și măsurilor proprii, fiind nevoită să caute refugiu și răspuns în practici magice ce
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
primim ca binecuvântare, iar zorii se-nveșmântează de Învierea Mare, dar Lumina sfântă, ajunge în casele creștine și din nou, ziua se merge la ceasurile divine. Prin Sfânta Lumină aducem în inimă credință iar în Lumina Învierii găsim calea spre căință, și smeriți, luăm Lumină-n Duminica de Paște, spre a pași mântuiți când clopotul ne va bate. Dar purtând pioși, credința și crucea cu fapte, ne-ndreptăm sfiicioși, spre viața făr' de moarte! 29 Aprilie 2016 Referință Bibliografică: DE ÎNVIERE
DE ÎNVIERE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385099_a_386428]
-
inima umblă descendent, Dedus-end față de propriul eu, Aburent uitând de interiorul TĂU.. Că, si pre'ades emoțiile copleșesc, Câte universuri în suflet se înghes, Și câte suflete mai mult decât unul, Cuplete de gemete, dorul nebunul.. De amor căscat din căințe înfruptate, Din neștiinți nemotivate de realitate, Doar de o vietate dragă și sublima, De care sufletul plânge și se-anină... Amorul negăsit în logica-i de-absent, Cum prin atracția-i imposibilă prezent, De-o față drăguță găsită și-n
INIMA UMBLĂ DESCENDENT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384495_a_385824]
-
Mulți din marii păcătoși, ce s-au căit și ridicat Ca Dascăli ai Pocăinței, pentru căzuți, ei s-au Rugat! Și Rugăciunile spre Maica și Apostolii cei Sfinți TREIMII în Comuniune, cum au făcut Sfinții Părinți ! De plângem însă în Căință, ca un Dar Dumnezeiesc Vine și plânsul Bucuriei, al unui cetățean Ceresc ! Fiind bun Cuvântător, în cele bune iscusit, DOMNUL DUMNEZEU prin DUHUL, să scrie l-a însuflețit : Două "Cărți de-înțelepciune" și "Canonul..." pomenit Sunt bune să le citim
F.ANDREI CRITEANUL, ARHIEPISCOPUL CRETEI (SAU CRETANUL , SAU IERUSALIMITEANUL ) de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384511_a_385840]
-
seamă, Dar mai ales când, unde, cum, cât, cui, Ața pe mosor se strânge-n vamă Și, volens-nolens, atârnați în cui; Ghilotină nu-i ca să vă curme Dintrodată chinul, suferința, Când urcați Golgota făr’de urme, În zadar cerșiți apoi căința; Asta vi-i răsplata pentru fapte, Cuvântul dintre toate-i mai presus, Cât aveți în palmă viață, moarte, Întoarceți fața Domnului Iisus! Alungați păgână rătăcire Ce v-a bântuit amar prin vreme, Plecați frunte-ngemănați cu fire Și lăsați pe
PSALM de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384661_a_385990]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ÎN CINSTEA TA Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În palida-mi căință, prin somnul dezlegat adus prin suferință la spiritul înalt, vaporul ce cuprinde prin marea ce e mare doar deșteptări senine și dor în aplecare, sau vântul ce se-abate și-ți mângâie el fața acum și fără tine mă-ntorc
ÎN CINSTEA TA de PETRU JIPA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382467_a_383796]
-
prin acest cuvânt din urmă poporul de jos. O situație asemănătoare s-a petrecut și cu cuvântul pocăință care, în înțelesul său adevărat, indică una din cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii noastre care constă în mărturisirea păcatelor săvârșite, din căință, regret și hotărâre de îndreptare, din împlinirea, după caz, a canonului primit, urmată de dezlegarea pe care o acordă preotul duhovnic. Dicționarul mai sus amintit, consemnând acest înțeles originar și adevărat al cuvântului pocăință, nu întrevede să amintească și sensul
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
putem s-o încheiem într-o oră și apoi să spunem: am făcut destulă pocăință. Ea este și trebuie să fie lucrarea unei vieți întregi. Este adevărat că pocăința ca Sfântă Taină, numită și Spovedanie sau Mărturisire, înseamnă mărturisirea cu căință momentană în fața preotului duhovnic. Acest fapt, însă, nu exclude ci chiar presupune pocăința ca lucrare a vieții întregi. „Tatăl l-a primit pe fiul risipitor ca pe un fiu, nu ca pe un argat. Vedem de aici că orice păcate
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
mărturisească; la început în gândul și în mintea sa, apoi tatălui la care se întoarce: - Tată! Greșit-am... primește-mă!... În aceste cuvinte se află tot ce se cuprinde în noțiunea de pocăință; și mărturisirea cu lacrimi a păcatelor, și căința sau părerea de rău pentru încălcarea poruncii și părăsirea casei părintești, precum și hotărârea de a se îndrepta, de a se întoarce la casa la care, conform propriei sale mărturisiri, era îndestulat de toate. Ca și Zaheu vameșul, el își elaborează
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
bine tatăl ce-a făcut fiul său, precum bine cunoaște Dumnezeu păcatele noastre. Ci noi, noi înșine avem nevoie de această mărturisire: „Fărădelegea mea o cunosc și păcatul meu este înaintea mea pururea” - zice psalmistul David. Numai o mărturisire cu căință și părere de rău „șterge fărădelegea”, dar pentru aceasta este nevoie de „brațele părintești” întinse de Dumnezeu prin mâinile duhovnicului spre fiul care se mărturisește. Lui i s-a dat de către Iisus Hristos „puterea legării și dezlegării păcatelor” (Ioan XX
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
Numai aici este harul iertării încredințat ierarhiei sacramentale, primit și transmis prin succesiune apostolică... Câteva indicii, referințe și aprecieri pedagogice, cu privire la această pildă În altăă ordine de idei, așadar, tema acestei frumoase pilde/parabole a Noului Testament este cea a căinței și a întoarcerii la calea cea dreaptă. După cum am mai spus și în rândurile anterioare, trei sunt personajele acestei parabole: fiul rătăcitor, fratele fiului rătăcitor și părintele acestuia, fiecare întruchipând o anumită atitudine față de aproapele nostru. Altfel spus, să vedem
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
limită îl trezește, îl înfrumusețează și înnobilează spiritual, „venindu și în sine”. Mai mult decât atât, el este gata de pocăință, de acceptare a unui statut inferior, dar în casa sa, a părintelui său. Dorul întoarcerii acasă este însoțit de căința sinceră: „Sculându mă, mă voi duce la tatăl meu și i voi spune: Tată, am greșit la cer și înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă mă ca pe unul din argații tăi” (Luca 15
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
avalanșe de curente spirituale, dar de un etos nu în perspectiva tradițională ci o orientare aparte, în sens individualist, subiectiv, pragmatic, utilitar. Fiecare își este sieși lampa și lumina, autoritate morală; o morală dincolo de bine și de rău, fără vină, căință, păcat, fără de pocăință. Dacă ne încadrăm cât de cât în limitele legii și ale jurisprudenței, ori dacă nu suntem prinși, fiecare, ori majoritatea dintre noi, avem dreptul și libertatea dobândite prin „legea naturală” de a trăi așa cum considerăm și dorim
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
iartă; este adevărat că Dumnezeu ia aminte la pocăința celui care a greșit. Dar trebuie să existe această pocăință. Toate păcatele se iartă, cu o singură condiție: să fie recunoscute ca păcate. Să fie recunoscute ca păcate și să fie căință, regret și părere de rău pentru ele. Toate păcatele se iartă. Există o singură excepție: păcatul împotriva Duhului Sfânt. Așa ne spune Mântuitorul Iisus Hristos. Este vorba de păcatele ce se fac din rea-voință, din rea-credință, pentru care nu se
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
Sfânta Împărtășanie, păcatele se iartă. Păcatele mărturisite se iartă. Împăcarea cu Dumnezeu se produce în momentul acela, și ea depinde de înțelepciunea, de tactul, de cunoașterea, de priceperea Părintelui Duhovnic. Fără îndoială, sunt păcate care necesită o oarecare formă de căinți și pocăință. De aceea Sfinții Părinți au stabilit canoane, care spun: pentru o anumită greșeală, trebuie să se facă următoarea pocăință, oprire de la Împărtășanie, metanii, etc. I se dă penitentului un oarecare canon și acesta, în taina sufletului și a
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]