253 matches
-
în apă se spunea următorul descântec: „Plecatu Tincuța pe cale, pe cărare,/ Pe drumul cel mare/ Și s-a întâlnit cu diochitorii/ Pociturile, poteca poteilor, gios a trântit-o,/ Sânge din fața băutu-i-o / Și ie s- o văicărit, s-o căinat./ Nimeni n-o văzut-o,/ Nimeni n-o auzit-o/ Numai Maica Sfântă Maria/ Din poarta cerului/ O văzut-o și-o auzit-o./ O- ntrebat-o: Ce te văicărești Tincuțo,/ Ce te căinezi ?/ Cum să nu mă văicărez/, Cum să
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Și ie s- o văicărit, s-o căinat./ Nimeni n-o văzut-o,/ Nimeni n-o auzit-o/ Numai Maica Sfântă Maria/ Din poarta cerului/ O văzut-o și-o auzit-o./ O- ntrebat-o: Ce te văicărești Tincuțo,/ Ce te căinezi ?/ Cum să nu mă văicărez/, Cum să nu m-oi căina?/ C-am plecat de-acasă/ Grasă și frumoasă/ Și m-am întâlnit cu diochitorile și pociturile./ Că la Ileana a-i alerga/ Cu gura te-o descânta,/ Cu trestia
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
văzut-o,/ Nimeni n-o auzit-o/ Numai Maica Sfântă Maria/ Din poarta cerului/ O văzut-o și-o auzit-o./ O- ntrebat-o: Ce te văicărești Tincuțo,/ Ce te căinezi ?/ Cum să nu mă văicărez/, Cum să nu m-oi căina?/ C-am plecat de-acasă/ Grasă și frumoasă/ Și m-am întâlnit cu diochitorile și pociturile./ Că la Ileana a-i alerga/ Cu gura te-o descânta,/ Cu trestia și cuțitul ți-o lua/ Cu mâna ți-o lua/ Peste
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
poartă femeile peste rochie și care, uneori, se poartă și de către bărbați;fotă). În timp ce se spunea: „O plecat Marița pe cale, pe cărare/ Cu strânsul cel mare/ Și s-o întâlnit cu Maica Domnului./ Ce te plângi Marița, ce te căinezi?/ Ce te văicărezi?/ Cum nu m-aș plânge,/ Nu m-aș căina/ Că m-a-ntâlnit Sanca cu Săncoiu/ Leul cu leoaica,/ Dracul cu drăcoaica,/ Tricolici cu tricolicioaica / Sângele mi-o băut,/ Carnea mi-o moșfocat,/ Măduva la ciolane o mâncat./ Aleargă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fotă). În timp ce se spunea: „O plecat Marița pe cale, pe cărare/ Cu strânsul cel mare/ Și s-o întâlnit cu Maica Domnului./ Ce te plângi Marița, ce te căinezi?/ Ce te văicărezi?/ Cum nu m-aș plânge,/ Nu m-aș căina/ Că m-a-ntâlnit Sanca cu Săncoiu/ Leul cu leoaica,/ Dracul cu drăcoaica,/ Tricolici cu tricolicioaica / Sângele mi-o băut,/ Carnea mi-o moșfocat,/ Măduva la ciolane o mâncat./ Aleargă fuga la Artimia/ Cu sâneală te-ai sânili,/ Cu mătura te-ai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Și-a plecat la fântâna lui Iordan/ La izvorul lui Adam/ Să ia apă de la trei fântâni/ Sătancile și poporăncile, dușmancile/ Din urmă i-a luat-o/ Ea la față s-a îngălbenit/ Ochii i-a albăstrit./ Nu te mai căina, Ioană/ Că la Ileana ai alerga,/ Ea apa ți-o descânta/ Cine ți-a făcut cu una,/ Eu desfac cu două,/ Cine i-a făcut cu două/ Io îi desfac cu trei,/ Cine i-o făcut cu trei,/ I-oi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu zeamă de calapăr, și îi aplica iarăși legătura de mămăligă cu miere, descântând: „Plecatu pe cale, pe cărare,/ Pe cale, pe cărare întâlnește pe Maria, Sântă Maria,/ Ce te văicări, tu, Tincă ?/ Cum nu m-oi văicăra/Cum nu m-oi căina ?/ Nu te mai văicăra,/ Nu te mai căina./ Aleargă la Mărioara că știe-a descânta,/ Cu apă te-o spăla,/ Cu miere te-a mirui/ Cu frunze de calapăr te-a îmbăia,/ Cu castravete ți l-a pune./ A lua
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
legătura de mămăligă cu miere, descântând: „Plecatu pe cale, pe cărare,/ Pe cale, pe cărare întâlnește pe Maria, Sântă Maria,/ Ce te văicări, tu, Tincă ?/ Cum nu m-oi văicăra/Cum nu m-oi căina ?/ Nu te mai văicăra,/ Nu te mai căina./ Aleargă la Mărioara că știe-a descânta,/ Cu apă te-o spăla,/ Cu miere te-a mirui/ Cu frunze de calapăr te-a îmbăia,/ Cu castravete ți l-a pune./ A lua castravetele și ți-a spune:/ ,,De-o fi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
incantația era alta: „Plecat-a pe cale, pe cărare Tudorița/ Văicărindu-se, căindu-se./ La mijloc de cale, pe cărare/ Se întâlni cu Maria, Sântămaria./ Ce te vaicări, ce te caini, Tudoriță ?/ Cum nu m-oi văicăra,/ Cum nu m-oi căina ?/ Nu te mai văicăra,/ Nu te mai căina./ Aleargă la Mărioara,/ Că Mărioara știe a descânta/ Ea cu limba ți-o cânta,/ Cu acul te-o înțepa,/ Cu miere te-o mirui,/ Cu apă te-o spăla,/ Cu frunză de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Tudorița/ Văicărindu-se, căindu-se./ La mijloc de cale, pe cărare/ Se întâlni cu Maria, Sântămaria./ Ce te vaicări, ce te caini, Tudoriță ?/ Cum nu m-oi văicăra,/ Cum nu m-oi căina ?/ Nu te mai văicăra,/ Nu te mai căina./ Aleargă la Mărioara,/ Că Mărioara știe a descânta/ Ea cu limba ți-o cânta,/ Cu acul te-o înțepa,/ Cu miere te-o mirui,/ Cu apă te-o spăla,/ Cu frunză de calapăr te-o îmbăta, / Cu castravete ți l-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu „urlete”. La rândul ei, nici populația Sciției nu se dovedea în realitate așa de sălbatică precum o prezenta poetul exilat. Chiar înarmați cu pumnale și cu tolba de săgeți în spate, ei ascultau cu un fel de religiozitate și căinau, dând din cap, povestirile nefericite ale ilustrului pribeag din Roma, unite cu alte doruri și amintiri din patria sa. Conștienți de superioritatea culturii și sensibilității sale, localnicii manifestau o oarecare deschidere sufletească față de melancolicul și nobilul lor concetățean. La rândul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
limpezești, / Cum ai spălat malurile de tină / Și bolohanii de rugină, / Așa să mă speli și pe mine / De fapt, de dat..."62 Pentru "întoarcerea ursitei", de folos este "apa descântată" de puterea cuvântului: "N. nu te cânta, / Nu te căina, / Nu te văira! / Că eu de mâna dreaptă te-oi lua / De picioare te-oi despiedica / De mână te-oi dezlega / De gură te-oi dezmuți / De ochi te-oi desorbi / De nas te-oi descârni / De urechi te-oi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
măsură, adică nulă. Încurcându-se în hățișurile limbii române, Bighiu le pritocește în continuare astfel: „... în județiana noastră nu s’a editat material cu caracter politic-cultural decât momente politice (?!?, n.n.)”. Prin urmare, nu s-a editat dar s-a editat! Căinându-se de lipsa de interes manifestată de „centru”, Bighiu a mai adăugat: „...dela C.C. al U.T.M. nu s’a primit material educativ sub nici o formă”, cu toate că la punctul 2 din acest raport tot tov. secretar scrisese următoarele: „...la ședințele
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
bucată de șuncă. Dulăul o luă cu sfială și se depărtă de masă ca să-și mănânce În tihnă ultimul dar, apoi plecă după ce mai privi o dată În ochii bătrânului. Cine știe de când n-o fi mâncat, bietul de el! Îl căină bătrânul. Am Încercat apoi să leg vorbă cu bătrânul. Vorbăreț de felul lui, Îmi spuse cu de amănuntul ce hram poartă el pe aici. Pensia mea Îi mică, dar tot e ceva, mai mult decât nimica. Noroc de copii că
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
în Curie: «Canoanele poruncesc aceasta», el a răspuns: Nu, câinii sunt cei care poruncesc aceasta». Dar, imediat după aceea, a îngenuncheat și și-a cerut iertare în engleză, în fața tinerilor ce îi fuseseră prezentați de cardinal, bătându-și pieptul și căinându-se. Tulburați, tinerii s-au retras. Altă dată, în timpul vizitei sale la Curie, un camerier al papei i-a cerut episcopului o mie de livre și voia ca el să le ceară în împrumut de la negustori; episcopul i-a răspuns
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
îl pârâseră, tata și cu unchiul Nicos? Oare nu știau că o să-l chinuie? Eu eram cea care în sfârșit deschisesem ochii mari și începusem să văd în jurul meu. Mi se părea că-l aud pe tata făcând politică și căinându-i pe săracii greci care n-au voie să bată clopotele nici de Paște, povestind despre pirații arabi care prind creștini și-i vând ca robi, despre jugul greu al pașalelor și vizirilor care nu mai contenesc să împileze, despre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înțelegeau de minune, voievodul oltean și negustorul evreu. — Cu prețul pe care mi-l faci, serenissime, nici osteneala drumului nu mi-e plătită. Evreul făcu o pauză, își trase aer în piept, ridică ochii în tavan și începu să se căineze: — Oare să fi greșit marele rabin când mi-a spus: „Pleacă la Edirne că vine acolo Constantin, împăratul Bizanțului, nădejdea tuturor creștinilor din stăpânirea padișahului, e om bogat și o să faci negoț bun?” Să fi greșit marele rabin? „Du-te
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu mai vezi lumea? Ba o văd și încă foarte bine, dar priveam cu atenție la fosta crâșmă a bietului Costache... De ce “bietuluii Costache”, fiindcă, din câte știu, cu toată concurența Hanului Trei Sarmale, i-a mers destul de bine. Îl căinam doar pentru faptul că a fost nevoit să plece din locul unde a crescut. Apoi dacă am făcut-o și pe asta, hai să pornim către Hanul Trei Sarmale, unde poate ne va întâmpina cu cele trei sarmale o altă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
T. Bodogae și D. Fecioru, Editura Episcopiei Ortodoxe a Alba-Iuliei, 1991, p. 79. footnote>” (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XV, în PSB, vol. 3, p. 445) „ Această crimă este mai gravă decât cea săvârșită de unii apostați, care totuși, căinându-se de greșelile lor, se roagă lui Dumnezeu și obțin iertare. Aceștia vin la biserică și se roagă în ea; aceia luptă împotriva Bisericii. Aceștia poate au greșit de nevoie, aceia de bunăvoie se țin de greșeală. Apostatul și-a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pactul lui Goethe, doar aș repune În funcțiune ghilotina. O Întîmplare povestită demult de Paul Simionescu: cînd a murit Stalin, profesorul s-a dus la biserică pentru a-i mulțumi Tatălui nostru carele ești În ceruri și preotul tocmai Îl căina pe Iosif Visarionovici, arătîndu-se topit de grijă pentru toate popoarele prietene și Îndurerate și ce-o să ne facem noi de-acum Încolo fără Marele Conducător și așa mai departe. În cele din urmă a Încheiat cu „Dumnezeu să-l ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am trezit din nou, după vreo patru ore, la duș. Făcusem greșeala să cred că pot bea cot la cot cu olimpicii ruși și-acum unul mă ținea de subsuori, altul mă stropea cu dușul rece și al treilea Îmi căina iubita, tocmai de-ăsta te-ai găsit să te-ndrăgostești, nu vezi că nu ține la băutură nici cît un copil mic, vai de capu’ lui, și mai zici că ești rusoaică, la care Mașa zîmbea diplomatic indicîndu-le celorlalți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
totul peste ei, orașul ăsta care îi înghite și în care nu poți fi decât singur, privindu-l cum se uită cu ochi de gheață, reîncepe să gesticuleze și să-i vorbească totodată, să strige la ea, să i se căineze, ei, cea bătrână și aflată în apropierea morții, încât n-are nici un drept să se uite cu reproș la propria mamă, dar nici una din vorbele ei nu se aude, spațiul e gol de cuvinte - și gândește: nu poate fi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
într-o parte. Oameni știuți sau pe care îi vedea prima oară, îmbrăcați în doliu sau în haine obișnuite, suspinând sau prefăcându-se că suspină, triști sau curioși numai s-o vadă, șoptindu-și ultimele lucruri știute despre ea sau căinându-i rudele, amintindu-și de fapte făcute împreună, tăcuți sau indiferenți. A văzut-o pe bătrâna doamnă Cecilia Beldiman, toată în negru, cu chipul stafidit acoperit de văluri cernite, văicărindu-se cu zgomot, ținută de brațe de nepoate. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încep să te iubesc și am vrut să te încerc. Îmi ziceam că va trebui să suferi și să-mi faci o scenă, să te arăți nemaipomenit de gelos, ori să-mi dai cu ceva în cap, ori să te căinezi în vreun fel. Plănuisem totul: purtările astea pe care mi le imaginam eu trebuiau să fie ale unui bărbat care mă iubește; în planul meu, te lăsam un timp pe jăratec, apoi mă agățam de gâtul tău, mă ofeream, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nutrit vreun sentiment atât de intens. Totul era ușor și în limitele previzibilului. Mergea pe un drum plăcut și se simțea bine în pielea lui. Se plăcea pe sine, chiar îi plăcea felul lui de a fi, cu toate că uneori își căina cu glas tare eticheta de flușturatic îngâmfat. Dar ce fel de etichetă îți conferă niște cârje? Niște cârje la care te-au condamnat, la urma urmelor, ceilalți. Ei au fost de vină, nu el. Cei care au fost cu el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]