1,435 matches
-
disperată de modele. Generația Bumbești-Livezeni nu numai c-a intrat "din prima clipă" în plutonul militanților, dar, pînă la sfîrșitul sfîrșitului, i-a arătat cu degetul pe cei care n-o făceau. Ambițioșii adaptabili, ascultători, dar și incolori, o, ei călăreau caii mari. Și, să-ți fie clar: "adeziunile" la politica partidului nu s-au semnat de la început cu revolverul în tîmplă. Ei, care au scris****, bumbesc-livezenii, au fost răsplătiți cu eterne posturi de conducere. "Deci, jos cu literații fără partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deveni o jucărie. Vigoarea jocurilor se contură în invenții din ce în ce mai selecte. Astfel balonul-cal, ținut de sfoară, vru să fie autonom. Fără să fie conștient de fragilitatea sa, începu să-și manifeste personalitatea de cal adevărat. Iisus se amuza în timp ce-L călărea pe nărăvaș, așa cum se bosumflă Dincolo, pentru că alunecă de pe carapacea buburuzei. Mioara, oriunde Mama, aici sau în altă parte, amândouă mature, amândouă copii. Iisus duplicat, dar același copil etern. Oglinzile înseși se reflectau una în cealaltă, jucându-se cu imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
când Începe școala! Hai, deșteaptă-te, inteligentule! Au luat briciul, au Încălecat pe Mânza, Va În față și fata la spatele său, au spus la unison „săru’ mâna, mămicî” și au plecat către bunicu’ Ghiorghi. Băiatul știa de mic să călărească, mărturie stăteau cele câteva cicatrice de la piciorul stâng și mâna dreaptă, obținute de pe vremea când se perfecționa În arta călăriei și galopa pe la Fântâna moșneagului, la vale! Mergeau În trapul mărunt al Mânzei, Marinița Îl ținea de nevoie pe după mijloc
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În urmă-i, alături de semnele bătăliilor, dîre Îndelungi de poveste. Părintele Uhár, pe care căutasem să-l ispitim pe tărîmul legendelor, ne zîmbea bonom și ne abătea mereu pe fronturile istoriei. Călătorea Însă liberă peste lume vorba că Rákóczi Ferenc călărea numai cai cu potcoavele Întoarse, ca urmăritorii lui, soldații Împăratului de la Viena, s-o ia În direcție opusă. Mai mult, cetatea lui din Ardud ar avea o uriașă rețea de beciuri și tuneluri numai de el știută, niciodată deznodată de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
însă să înțeleagă repede. Ochii de copil se deschideau și mai mari de admirație, inima îi bătea mai repede când apăreau coloanele de cai. Mergeau în tropot domol și ascultau cu sfințenie de frâul domnilor falnici și fercheși care îi călăreau. "Cavaleria ! Cavaleria !", exclamau cei mari. Atunci cioplise cai din lemn, pentru el și pentru cei doi băiețași ai învățătorului lui, domnul Ovidiu, mobilizat și el. El era comandantul cu coif din ziar în cap ; Dragoș, care avea vreo cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
limbi de foc, devorator de viață și de părți din natură. Da-i-ar Dumnezeu sănătate să-i dea lui Băbălean, salvatorul nostru. Pentru asta tot am să-i dau câțiva galbeni și poate un huțul mai blând ca să-l călărească spre cuibarele Balaurului când o fi de trebuință. Ori, dacă nu, măcar o holercă... Nu Trifane! El nu primește nimic-nimic. Așa l-a sfătuit bătrânul Cuveică. I-a zis că, dacă s-ar lăcomi la ceva, și-ar prăpădi înzestrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mereu sigure, fără nicio urmă de îndoială. Mi se perindau prin fața ochilor deși Nineta lucra cu fereală regi și regine, valeți, săbii, magicieni... Uha: "Îndrăgostiți!" Arunc iar privirea. Prăpădul lumii: două doamne goale-pușcă și un domn cu aripi, care plutește călărind un norișor albastru, precum un sfânt, dar numai sfânt nu cred că era, pentru că doamnele la care se uita semănau leit cu dezbrăcatele din revista secretă a lui Geo, cea pe care o frunzăream prin parc... Ah, ah, ah!: legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rege, peste faptul că este hapsân, este zgârcit și crud? a întrebat craiul. -Este de datoria crailor să facă bine pentru cei neajutorați, răspunse crăiasa. -Bine, așa o fi precum spui și se mai îmbună apoi o întrebă: Știi să călărești? -Ai uitat cine sunt? răspunse crăiasa cu regret în glasu-i iritat, văzând că bătrânul crai nu se comportă cu ea după rang. -N-am uitat, doar mi-am făcut datoria de gazdă, zise craiul, după care a început să fluiere de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la Casa cu Șapte Hornuri. Un mesager le transmisese ora și itinerarul. Le mai furnizase ceva, și anume cea mai recentă descriere a călătorilor, pentru a preîntâmpina orice greșeală: jupân Thomas Smith, tânărul mai blond și mai mare ca vârstă, călărea un cal pag și purta o haină de călătorie gri cu podoabe discrete de argint, cizme Înalte de piele vopsită tot În gri și o pălărie cu panglica de aceeași culoare. Cât despre jupân John Smith, cel mai tânăr din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
jupân John Smith, cel mai tânăr din ei, acesta venea călare pe un șarg. Haina lui era castanie; avea cizme de călărie din piele și o pălărie cu trei pene mici, albe. Amândoi arătau obosiți și colbuiți, ca oamenii care călăriseră câteva zile fără istov. Bagajele lor erau puține, constând din doi saci de voiaj, fiecare prins În curele de crupa calului. Ascuns În umbra unui portic, Diego Alatriste privi fanarul pe care el și colegul lui Îl așezaseră strategic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ton calm, rapid și profesional, Își repartizau adversarii. Alatriste avea să se ocupe de cel mai mare din cei doi tineri, englezul cu haine gri și cal pag, În timp ce italianul avea să-i facă seama tânărului În haine maro care călărea pe șarg. Fără focuri de pistol, fiindcă totul trebuia să se desfășoare cu discreția suficientă pentru ca, odată treaba mântuită, ei să scotocească prin bagaje, să găsească documentele și, bineînțeles, să-i ușureze pe răposați de banii pe care Îi aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
adus din grajd un cal de călărie brun-închis, pe care l-a înșeuat. Apoi s-a urcat pe el. într-o mână ținea frâul, în cealaltă dictafonul. Și în vreme ce translatoarea traducea cu grijă fiecare cuvânt pe care-l spunea, el călărea încet, înainte și înapoi, prin fața noastră. în timp ce alcătuia discursul, călărea, iar în vreme ce călărea, crea. în momentul acela am înțeles că harul scriitorului este un dar pentru toți oamenii, nu numai pentru cei ce știu să citească. Fără s-o înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
l-a înșeuat. Apoi s-a urcat pe el. într-o mână ținea frâul, în cealaltă dictafonul. Și în vreme ce translatoarea traducea cu grijă fiecare cuvânt pe care-l spunea, el călărea încet, înainte și înapoi, prin fața noastră. în timp ce alcătuia discursul, călărea, iar în vreme ce călărea, crea. în momentul acela am înțeles că harul scriitorului este un dar pentru toți oamenii, nu numai pentru cei ce știu să citească. Fără s-o înțeleg atunci, în clipa aceea am început de fapt cartea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Apoi s-a urcat pe el. într-o mână ținea frâul, în cealaltă dictafonul. Și în vreme ce translatoarea traducea cu grijă fiecare cuvânt pe care-l spunea, el călărea încet, înainte și înapoi, prin fața noastră. în timp ce alcătuia discursul, călărea, iar în vreme ce călărea, crea. în momentul acela am înțeles că harul scriitorului este un dar pentru toți oamenii, nu numai pentru cei ce știu să citească. Fără s-o înțeleg atunci, în clipa aceea am început de fapt cartea mea despre Biblia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pe care o creează îl depășește, se întinde de la particular, într-o adâncă simpatie, spre ceea ce este general și odată terminată, îl dezvăluie nu numai pe cel care a realizat-o, ci și pe cel care o va primi. Uneori călărea, ca să spun așa, în gol. Atunci cobora dictafonul spre spinarea calului, strângând din buze și încruntându-și fruntea. Cu toate că aceasta era doar o demonstrație de creație, o probă fără valoare durabilă, voia în mod clar s-o facă cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
alt fel de condamnare. El zîmbea. Poate se gîndea că, dacă atunci a scăpat cu viață, s-ar putea să scape încă o dată. Dar eu știam că nu se mai putea. Fiindcă, după suferința prin care trecuse, arăta ca omul călărit de moarte din alegoriile medievale. Experiența Prietenului meu Prizonierul - care a preferat să rămînă în URSS, unde era condamnat la moarte, decît să se întoarcă în țară cu tancurile rusești, ca după 13 ani de viață pierduți acolo să cunoască
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
sigur de funcția lui de la Regiment trebuia să cumpere cele mai bune potcoave și caiele pe care le putea găsi în România. Le făcea conștiincios acest țopîrlan venit din Ardeal. Între timp, aflase Scipion, chiar și calul pe care îl călărea M.S. Regele purta potcoave făcute de Chițoiu. Și cum îl mai chema pe acest Chițoiu? se trezise curiozitatea în oraș: Atunci și-a făcut fabricantul de potcoave carte de vizită, la un tipograf din Constanța, care i-a schimbat cu
Potcovarul Bazil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7418_a_8743]
-
cu Mateiu Caragiale, de la care pleacă toate comentariile, este lipsită de orice sens. Nicodin chiar a fost, spre deosebire de fiul lui I.L. Caragiale, boier de viță veche, trăind pe picior mare și supunându-se ritualurilor obișnuite în clasa lui de obârșie, călărind, bătându-se în duel, vânând ca un veritabil as, un boier modern, în care un contemporan l-a văzut pe Ťcavalerul de industrieť numit de guvern să lichideze o bancă. În privința operei, iarăși nu este vreo asemănare, dacă excludem stilul
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
o țuică vînătă, fabricată la alambic, din surcele, sforăia lîngă dovlecii aceia ca-n basme, încît te așteptai să iasă din ei balauri duioși, cu solzii neglijent-ruginiți, roiuri de zîne date-n zambila mă-sii, vrăjitori și vrăjitoare matlasate apetisant, călărind știuleii de porumb ai însuși Domnului Ion Creangă! Armata de verișoare (mă înrudeam cu tot satul!) dansa săltat, îmbujorată de plăcere, la orice mică întîlnire, incitată de admiratori, chiuind scurt, răsfățat, impudic - parcă erau străpunse toate deodată și învîrtite într-
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
minor arată cît de mult ne potriveam, calul acesta mic și cu mine, care începusem să mă deșir pe verticală." Rică va rămîne, în memoria autorului, "calul pe care l-am iubit cel mai mult, pe care îl crescusem, îl călărisem de la început și era, cînd îl încălecam, parcă o prelungire a mea". Amintirile lui Constantin Ottescu ne poartă și în lumea curselor de cai, desfășurate pe hipodromul de la Băneasa. Memorabilă e figura lui N. Cerkasov, "personaj de legendă, poate cel
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
totalitar din beciurile Stasi, poliția politcă, de aceea viziunea se păstrează în datele unei insurgențe blânde, de catifea, nu a unui crez politic, ci a unei nevoi de libertate adolescentine. Camera surprinde un dublu sens al aventurii cu Mario, odată călărind o motocicletă on the road asemeni beatnicilor picarești și altă dată devenit informator al Stasi pentru a-și întreține familia. Să ne amintim că reconvertirea era posibilă, și nu-l desparte mult pe Che Guevara al Jurnalului pe motocicletă de
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
câțiva fugari care se cred feriți de adăpostul nopții. Aceste avertismente „prietenești” au ceva dintr-o veche teroare înscrisă în memoria tribului, demonstrația de putere a copoilor constituie arma lor psihologică menită să înmoaie rezistența încăpățânată a acestui țăran care călărește o antediluviană motocicletă cu ataș. Cadrul devine memorabil, avem un gros-plan, încadrat de cei doi grăniceri chipul bărbatului are o impasabilitate litificată, privirea sticloasă focalizează un punct abstract, cuvintele ies parcă cu cleștele. Scenariul devine terifiant prin ceea ce evocă istoric
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
-l emoționeze: blues-ul și jazz-ul, Yeats și Lead Belly, vocea care atinge o notă atât de exaltată încât nu poți crede că aparține unei ființe umane, o notă atât de precară și îndărătnică încât poți înțelege de ce eternitatea călărește pe spinarea ei." Firește că Van Morrison nu e capabil să atingă acest tip de extaz oricând și oriunde. Severitatea judecății lui Greil Marcus are drept criteriu prezența sau absența acestei componente vocal-mistice. Albumele și cântecele în care ea există
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
legate de această sărbătoare: - Noaptea dintre 22 și 23 considerată de temut. - Se spune că este bine ca oamenii să stea în casă în această noapte deoarece ies sufletele strigoilo, cei cărora le ies noaptea sufletele și bântuie prin sate, călăresc pe cozi de mătură și aduc probleme. - Superstiția spune că este bine să se pună ghimpe, mărăcine sau crengi de măceș la ușa grajdului pentru strigoii să se înțepe când vin să ia vitele. - Holdele trebuie înconjurate de o femeie
Sfântul Gheorghe, superstiții și tradiții: Ce se face și ce nu se face în această zi by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62304_a_63629]
-
devenea isterică atunci cînd vedea pe cineva trăgîndu-și-o în camera dinspre grădină. În noaptea aia încă mai credeam că mă despărțisem de prietenul meu pentru totdeauna, în plus mai băusem aproape o halbă de votcă ieftină și voiam doar să călăresc scula prostului ăluia care o umilise pe soră-mea. Nu-mi plăcea de el, dar în clipa aia voiam să-l fut mai mult decît orice voisem vreodată. - Tii. - Îți place, ai? - Aă, și apoi ce s-a întîmplat? - S-
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]